Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Școala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica are chemarea ei. Iar dascălii, medicii și preoții „sfințesc” locul

Au început să se mai ostoiască comentariile legate de piesa trupei Taxi.

O piesă, în fond, frumoasă, care a adunat laolaltă mai multe personalităţi. O piesă prin care se exprimă o părere: Dumnezeu preferă lemnul. Lemnul şi spaţiile mici.

O opinie la care au achiesat mai multe persoane, care poate nu sunt de acord cu ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului

O părere şi puţină poezie. Atât.

Dar… ce mai freamăt, ce mai zbucium…

Cheltuim atât de multă energie pentru a dărâma, pentru a combate, pentru a-i demonstra celui care îndrăzneşte să creadă în ceva, să spună ceva, să exprime o părere, că nu are dreptate.

Nu dialogăm. Combatem.

O dezbatere, un dialog, presupune, în primul rând, să accepţi că s-ar putea ca nu tu, ci celălalt, preopinentul tău, să aibă dreptate. Dacă te crezi posesorul adevărului absolut, e mai bine să nu te angajezi într-un dialog. Îţi e suficient monologul. Îţi e suficientă vorba dură şi aspră, care să-l usture pe celălalt, pentru ca tu să se simţi victorios şi să se te bucuri…

Poate că problema e fals pusă. Şcoala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica chemarea ei. Dar toate acestea nu pot funcţiona fără medici, fără dascăli, fără preoţi.

N-am avut prea mult timp să văd toate comentariile pe această temă, dar ştiu că au fost multe şi am citit câteva. Sper că cei care s-au simțit „atacaţi” şi-au golit conturile, donând pentru construcţia catedralei…În toată această chestiune, în substrat, e vorba despre credinţă.

Ne îndreptăţeşte ca popor credinţa noastră ortodoxă să ridicăm o Catedrală a Mântuirii Neamului sau, mai bine, ridicăm spitale sau şcoli?

Poate că problema e fals pusă. Şcoala are rostul ei. Spitalul are rolul lui. Biserica chemarea ei. Dar toate acestea nu pot funcţiona fără medici, fără dascăli, fără preoţi. Într-adevăr, contează dacă elevilor nu le cade tencuiala în cap, dacă au acces la un calculator sau dacă merg pe jos câţiva kilometri, iarnă sau vară, până la şcoală. Dar contează şi mai mult dacă dascălul lor e un domn Trandafir sau un suplinitor, ori un profesor tânăr care pentru a se titulariza trebuie să susţină examene peste examene şi care are un salariu care nu-i permite să-şi cumpere o carte.

Contează dacă medicul e unul care îşi tratează pacienţii, indiferent de vârstă sau de starea socială, cu blândeţe, cu îngăduinţă şi răbdare sau dacă, copleşit de prea multele joburi, la stat, în cabinetele private, la facultate, îi priveşte ca pe un caz oarecare, fără empatie, rapid şi expeditiv. La fel cum contează dacă preotul e unul cu har, sau care a ales această cale ca pe o simplă meserie. Spitalul, şcoala sau biserica sunt, dincolo de clădirile în care funcţionează, oameni. Oamenii care le slujesc.

Cred că pentru orişicine contează felul în care este tratat. Dacă din întâlnirea cu oricare dintre aceste instituţii rămâne mai sărac sau mai dezamăgit, sau dacă, în deznădejdea sa, a primit un zâmbet sau o vorbă bună, o speranţă, care i-a încălzit chiar şi pentru o clipă sufletul.

Patericul ne aduce aminte de vorba bună. Avva Macarie Egipteanul cu o vorbă bună, cu un salut, „a străpuns până la lacrimi” sufletul unui preot grec pe care, mai înainte, ucenicul avvei îl batjocorise, preotul grec creştinându-se după această întâmplare şi datorită lui mulţi păgâni au devenit creştini.

De la acea întâmplare, avva Macarie obişnuia să zică: „Un cuvânt rău îi face răi chiar şi pe cei buni, iar un cuvânt bun îi face buni chiar şi pe cei răi”.

Iar Noica, într-unul dintre cele trei poeme filozofice pentru Sanda Stolojan, spunea că, peste câte o catedrală ochii îţi alunecă, o învăluie toată şi apoi se ridică spre cer. /La o bisericuţă pictată, în schimb, privirea ţi te opreşte pe un detaliu/ – fie că e peştele ce aduce la Judecata de apoi bucata de om ce a sfâşiat/ fie că sunt pătimirile Sfântului Nichita -/ apoi privirea îţi fuge de pe pictura exterioară/ spre iarba din jurul bisericii, spre câţiva arbori, şi se opreşte acolo./ Unde ne e cerul? Unde ne e îndrăznirea?/ Transcendentul a coborât aici la noi, cum spunea poetul;/ ne e greu să mai săltăm cerul la loc, în tării/ şi atunci îl lăsăm aşa, prăbuşit în amestecul nostru de necredinţă şi credinţă./ Dar cioburi de cer mai sunt printre noi/ şi cu ele ne gândim că am putea da câte un răspuns lumii.

Cred că piesa celor de la Taxi a dat şi ea, prin amestecul ei de credinţă şi necredinţă, un răspuns lumii.

Şi mai cred, în amestecul meu de necredinţă şi credinţă, că Dumnezeu are umor şi că această piesă nu l-a supărat, ci i-a aninat un zâmbet în colţul gurii.

Catedrala Mântuirii Neamului tot se va ridica.

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Oricare dintre noi are însă dreptul de a crede în necesitatea ei şi de a dona, sau, la fel de bine, să considere că din banii alocaţi pentru ridicarea acesteia am putea clădi spitale sau biserici. Nimeni nu-i împiedicat să facă un proiect, să facă subscripţii ori să-şi folosească energia şi resursele pentru a susţine ceva util şi folositor comunităţii, fie că fie că e spital sau şcoală, fie că e biserică.

La fel cum fiecare dintre noi are libertatea să-l găsească pe Dumnezeu unde vrea, într-o catedrală sau într-o bisericuţă din lemn. Important e să-l găsim, chiar şi pentru o clipă. Iar nu să-l ucidem prin invective, prin gesturi dramatice şi triste, ca arderea unei cărţi, prin intoleranţă sau prin neîngăduinţă.

Vreau să cred că, în continuare, noi, cei de pe aceste meleaguri, aşa cum spunea Noica, chiar dacă îl ucidem pe Dumnezeu, îl ucidem mai blând şi păstrăm cioburi de cer cu ajutorul cărora vom reuşi să transformăm cândva amestecul nostru de necredinţă şi deznădejde în credinţă, adică în toleranţă, blândeţe şi îngăduinţă.

Fie-ţi milă, Doamne, de cei ce te-au ucis,

Te-am ucis şi noi, dar mai blând, mai legănat…

Cred că printre multe alte lucruri, îţi place şi lemnul. Chiar şi spaţiile mici. Cred că-ţi place Cărtărescu, la fel cum îţi place Grigore Leşe.

Unii cred că nu e aşa. Aşa că…

Te mai ucidem şi noi Doamne, dar sper să învăţăm să o facem mai blând, mai cu tingan, cum se spune la noi, în Ardeal.

E duminica Floriilor. Osana!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • corect ... dar cu cine dialog ? hai sa privim prin cv-uri, de la primari la parlamentari, te ia groaza ! 1 exemplu mic : piedone, si ca el milioane :) ne credem urmasii directi ai lui zamolxes :) deci : "Nu dialogăm. Combatem."
    • Like 0
  • Eu donez spre ce îmi aleg. Este treaba mea (din fericire, o fac în cele 3 direcții ), DAR NU ÎNȚELEG ce rost mai au ministerele dacă noi ne paruim spre ce să donam când ele ar trebui să îndrepte banii spre constructia, întreținerea si plata funcționarilor cu pricina. Chiar nu se pricepe? Cu Colectivul am aflat despre secția aia făină ca NU FUNCȚIONEAZĂ NICI ACUM. I-a durut undeva pe cei direct vizați că nu au dat drumul aparatului pt a-l folosi măcar pt un sg.pacient. Asta mă iritată că se asmut oamenii unii impotriva altora (oameni usor impresionabili există, desi ei zic ca, iacă, ei sunt realisti că sunt ne sau mai puțin credincioși, însă muscă momeli de lozinci , dar nu-s ei de vină ), si râd pe marginea nesimțirii si a indolenței, că s-au pozat, doar, deschizând secția de arsi. Când va fi gata spitalul din complexul catedralei, vorbim altfel. Cu învățământul, aceeasi poveste : ne trimit la cursuri de rahat si inutile ca să -si acopere ei furturile si lipsa de dialog când sunt profesori care au făcut si trimis programe intregi , de calitate, pe care Dansii nici nu s-au sinchisit să le răsfoiască.
    • Like 0
  • Tibi_R check icon
    Sigur. Hai sa dialogam. Resursele sunt limitate. Nu putem sa vrem de toate. Trebuie un compromis. O alegere.
    Si atunci, ce ii mai prioritar. Sa aiba doctorul o masa de operatie si aparatura de sterilizare, reanimare; sau sa aiba biserica un dom de 30 de m inaltime?
    Putem sa avem spitale fara aparate medicale? Sau putem sa ne lipsim de biserici?
    Eu cred ca ne putem ruga si acasa. Dar de operat nu putem. Sau cel putin eu.
    Copiii au nevoie de scoli decente? Inca sunt o treime fara WC-uri. Nu indeplinesc condiitile sanitare. Functioneaza fara autorizatie. Vrem carti bune pentru copii si salarii bune pentru dascali? Nu cred ca putem invata acasa. Matematica, fizica, istorie, romana, engleza. Dar de rugat te poti ruga gratis. Acasa.
    Pe ce punem pret aia vom avea. Vrem educatie si sanatate. Aia vom primi. Nu punem pret pe ele, si alegem sa avem mai multe biserici, atunci aia vom avea. Europenii au construit in evul mediu bisericiile lor mari. Cand s-au iluminat, au investit in scoli, spitale si infrastructura.
    Daca noi alegem bisericile, atunci suntem inca in evul mediu.
    Manifestul celor de la taxi nu ii strict impotriva Catedralei. E impotriva fenomenului mai larg. Prea multi preoti, prea multe limuzine, prea multe biserici. Catedrala e una din ele.
    Decizia e a noastra:evul mediu vs modernitate? Ce vrem? Nu putem sa fim cu picioarele in amandoua locurile..
    • Like 1
  • James check icon
    Sunt articole care impun o replica sau o adaugire pe masura lor. La al d-voastra ma vad neputincios fie de una, fie de cealalta. Scurta paranteza: pacat ca gazda ne obliga sa scriem inghesuit, fara drept la alineate, la o oranduire a ideilor si cateodata iese o varza din care nimic nu se mai intelege. Alineat nou. Ce se-ntampla cu noi, cei care nu dorim sa ajungem suparator de prea-inradacinati in propriile convingeri (n.b. insasi Isus uzand de comparatie si criticand meteahna) si carora foarte adesea ne bate-n tample intrebarea "incotro ma indrept ?" Eu, unul, impartasind si convingerea ca omul a plecat in cautarea unui Dumnezeu in speranta ca se va gasi pe sine, un punct de plecare neutru, prealabil credintei religioase, la care ma intorc in rastimpuri (si daca inteleg bine, acea zona care la d-voastra alimenteaza atat credinta, cat si necredinta). Pare un demers solitar, dar nu este, tot mai multi reprosand bisericii un discurs perimat. Alineat nou. Daca si d-voastra sunteti captiva aceleasi intrebari, gasiti mai jos doua trimiteri catre articolele unor alte "victime" ale intrebarii "Incotro te indrepti tu, omenire ?", unul dintr-o perspectiva feminina, afectiva, celalalt din perspectiva masculina. totodata rationala. Daca m-am inselat in presupuneri, rogu-va a-mi acceptati scuzele de rigoare. Aliniat final.

    http://www.contributors.ro/cultura/despre-singuratate-cateva-nuan%C8%9Be/

    http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/inceput-fost-sfirsitul


    • Like 0
  • James check icon
    Sunt articole care impun o replica sau o adaugire pe masura lor. La al d-voastra ma vad neputincios fie de una, fie de cealalta. Scurta paranteza: pacat ca gazda ne obliga sa scriem inghesuit, fara drept la alineate, la o oranduire a ideilor si cateodata iese o varza din care nimic nu se mai intelege. Alineat nou. Ce se-ntampla cu noi, cei care nu dorim sa ajungem suparator de prea-inradacinati in propriile convingeri (n.b. insasi Isus uzand de comparatie si criticand meteahna) si carora foarte adesea ne bate-n tample intrebarea "incotro ma indrept ?" Eu, unul, impartasind si convingerea ca omul a plecat in cautarea unui Dumnezeu in speranta ca se va gasi pe sine, un punct de plecare neutru, prealabil credintei religioase, la care ma intorc in rastimpuri (si daca inteleg bine, acea zona care la d-voastra alimenteaza atat credinta, cat si necredinta). Pare un demers solitar, dar nu este, tot mai multi reprosand bisericii un discurs perimat. Alineat nou. Daca si d-voastra sunteti captiva aceleasi intrebari, gasiti mai jos doua trimiteri catre articolele unor alte "victime" ale intrebarii "Incotro te indrepti tu, omenire ?", unul dintr-o perspectiva feminina, afectiva, celalalt din perspectiva masculina. totodata rationala. Daca m-am inselat in presupuneri, rogu-va a-mi acceptati scuzele de rigoare. Aliniat final.

    http://www.contributors.ro/cultura/despre-singuratate-cateva-nuan%C8%9Be/

    http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/inceput-fost-sfirsitul


    • Like 0
  • Super! Despre dialog, despre oameni si nu despre lucruri. Citatul din Noica este esential! Si avva Macarie... Daca am posti si numai asa, am aveam mult castig pentru suflet. Felicitari! Multumesc.
    • Like 0
  • Ciudat ,puneti popii in rand cu profesorii si medicii .Chiar ciudat .
    Suntem la ziarul popilor sau articolul este sponsorizat ?
    • Like 2
  • interesant punct de vedere: nu dialogam. hai sa schimbam un pic perspectiva: cand ti se ia (impozit) si iti mor copii prin spitale (ptr ca ti s-a luat impozit), slava! ai unde sa te rogi (nu ca un am avea unde, la oroce colt, de bloc, parc, in parc). banuiesc ca a existat un dialog real pe aceasta tema.

    hai sa mai ne gandim un pic: 60% din tara este analfabeta functional, dar sunt educati ca daca fac sex inainte de casatorie, ard in iad. si aici banuiesc ca a existat un dialog. si asa mai departe.

    probabil catedrala se va construi si la fel de probabil vom gasi resursele sa o impiedicam sa devina simbolul exemplelor de mai sus daca BOR isi revine in simturi. daca nu stimabila, ca si Bastilia, is va gasi combatantii care o vor pune la pamant, cum e normal de altfel, intr-o lipsa acuta de "dialog".
    • Like 4


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult