Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Smeriți și fanatici. Ce „preferă” Dumnezeu? Dumnezeu știe...

Un bărbat român arde o carte, ca protest la protestul cântat antiCatedrală, se filmează și pune înregistrarea pe Facebook. N-o să vă arăt clipul, nu vreau să-i fac și mai multă publicitate. Probabil mulți dintre dvs. l-au văzut deja.

Arzătorii de cărți și tăietorii de capete de păpuși mizează tocmai pe violentarea percepției privitorilor ca să-și promoveze războaiele din mintea lor. În istorie, s-au ars munți de cărți și încă se ard, ca un memento că între civilizație și barbarie nu e decât o linie foarte subțire. Să transformi gândurile cuiva în cenușă, să spargi cu ciocanul fața statuilor, să arunci în aer temple, toate astea sunt acțiuni ale subomului, în lupta sa continuă cu omul gânditor.

Am fi tentați să spunem că, pe măsură ce omenirea evoluează, scade și riscul răbufnirilor violenței atavice. Nu-i așa. În spatele fiecărui gând roditor se află tot timpul o bâtă care să facă creierul terci. Iar de la exterminarea gândului la exterminarea fizică trecerea se face natural.

„Nu e frumos să dai foc unei cărți în nici o împrejurare, dar e mare tristețe s-o faci în urma unui cântec din care n-ai înțeles nimic...” spune Mircea Cărtărescu, unul dintre cei 33 de „artiști” (erau 34, unul s-a retras) din clipul „Despre smerenie” și, totodată, autor al cărții arse pe rugul fanatismului cu batic.

Este uimitor câtă energie demnă de o cauză mai bună a declanșat acest cântecel.

Principalul reproș al celor care au condamnat clipul la moarte este acela că „despre smerenie” nu pot vorbi decât niște oameni smeriți. Prin natura meseriei, artistul, persoana publică, vedeta nu este o persoană modestă, umilă, ci excesivă, ieșită din tipar. Prin urmare, purtătorii de mesaj nu ar fi avut căderea să vorbească despre asta. Pe de altă parte, s-ar putea argumenta cu exemple că nici cei care au monopolizat de secole discursul despre smerenie – preoții – n-ar fi toți ușă de biserică. Se pot găsi în Biserică nenumărate pilde de opulență și de lipsă de bună cuviință. Dar și unii, și alții pierd din vedere realitatea simplă că smerenia este depozitată în om, nu în loc sau în profesie. Un om cuminte, pios, la locul său, nu va face paradă de asta, nu va arăta cu degetul spre cei care nu sunt ca el, nu-și va cânta virtuțile...

Cei care, vorba dlui Cărtărescu, n-au înțeles nimic din cântec, n-au înțeles, dar au simțit, altfel n-ar fi reacționat atât de violent. S-au simțit cumva puși la colț. De pildă, cred că mulți dintre cei duși la biserică s-or fi simțit excluși de la marele mister al înțelegerii lui Dumnezeu, care s-a revelat, iată, celor 33 de artiști. Aceștia au aflat că Dumnezeu „preferă” lemnul și spațiile mici.

Adică eu mă duc duminică de duminică la biserică, îmi fac cruci când trec pe lângă locașul sfânt și încă n-am aflat ce „preferă” Dumnezeu, și-or fi zis cei nemulțumiți de cântec. Trufia de a le oferi un răspuns atât de simplu, ca să nu spun simplist, celor care îl caută pe Dumnezeu uneori toată viața trebuie să fi produs frustrare: Uite, domne, ce simplu era răspunsul, ca-ntr-un oracol de clasa a cincea.

Sigur că mesajul cântecului nu este despre preferințele lui Dumnezeu în chestiunea materialelor de construcție, ci despre iubirea de arginți, despre grandomanie, despre credința contabilizată de la un milion de euro în sus - și oricine are libertatea de a pune aceste teme în discuție, sub orice formă artistică preferă -, dar societatea noastră este prea polarizată ca să mai aibă timp de dialog și de nuanțe. Dacă nu e albă, e neagră, dacă nu ești cu Catedrala, ești împotriva ei, dacă cazi pe muchie n-ai tăria opiniunilor tale...

De aceea, din refren fiecare a înțeles ce l-a lăsat să înțeleagă propria convingere deja formată. Și nu e exclus ca unii care mai știu tarifele de pe la nunți să priceapă că Dumnezeu preferă lemnul de bambus și spațiile mici, dar cochete, amplasate într-o zonă centrală...

PS. Vorbind de efecte, toată povestea asta este o lovitură de marketing atât pentru trupa Taxi, cât și pentru întreprinderea Preafericitului. Cei care sunt împotriva Catedralei s-au mai răcorit fredonând refrenul, în timp ce BOR a obținut un nesperat val de susținere populară, pe care nu mă îndoiesc că va ști să-l fructifice inclusiv în susținere financiară. Catedrala se va face, indiferent de polemicile zilei. Mi-ar fi plăcut ca aceste discuții să aibă loc în faza proiectului, nu acum, când construcția e aproape gata. Poate atunci am fi putut vorbi pe concretelea nu atât despre ceruri, cât despre ce clădim pe pământ. Eu, care am trăit toată viața în spații mici, n-am o problemă cu spațiile mari, nici cu sticla, oțelul sau betonul, dacă mă uit la o clădire care-mi place. Văzând halul în care arată Capitala României, putem spune că noi avem bani, dar n-avem cap. Dumnezeul arhitecților și al constructorilor „preferă” evident țările străine. Nu, nu vom avea o clădire frumoasă, cu o arhitectură care să anunțe lumii o clădire-emblemă a Bucureștilor și care să devină o atracție pentru credincioși și necredincioși deopotrivă. Așa cum e acum, Catedrala e o clădire mare și atât, ridicată doar pentru a alunga singurătatea Casei Poporului.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Pe de alta parte spatiul mic este un reflex care ne-a venit din timpuri imemoriale: http://www.hateggeoparc.ro/geosituri/dinozaurii-pitici-din-insula-hateg/
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Cantecelul mi se pare ciudat pentru ca: a) anuleaza totalmente ideea de monumentaliate in arta sacra; b) sugereaza ca stie ce e mai bine in materie de utilitate a unei asemenea cladiri de importanta maxima, in timp ce la Inviere o parte din multime e obligata sa stea pe iarba ascultand slujba la difuzoare, in timp ce partea dinauntru respira ca intr-o cutie de sardele. Spun 'de importanta maxima' pentru ca evenimentele importante din anul liturgic (Pastele, Craciunul) ar urma sa se petreaca in noua locatie. As face o comparatie intre vechiul sediu al Bibliotecii Nationale si noul sediu. Cel nou este mult mai aerat, mai respirabil si mai omeneste de stat inauntru. De ce nu ar exista si un lacas de cult la fel de spatios pentru o multime care clar se aduna in numar mare pentru serviciile religioase? A, problema cu fondurile publice! Bun, asta discutam. Dar problema cu ansamblul in sine? E absurd, mai ales din partea celor care nu practica decat cel mult la nastere si... in fine, la finish, ca sa zic asa... Deci nu practica, nu servesc, nu asuda intr-o bisericuta stramta la o slujba de Inviere. Nu ma refer la cei de la Taxi, ci o spun in general, ca idee de baza. Sunt necesitatile unui cult. Eu nu pot sa vad covorul ala imens de la slujba de Inviere si sa nu-mi imaginez ca o cladire care i-ar cuprinde pe toti ar fi foarte potrivita. E clar ca e frustrant sa ramai afara cand slujba se desfasoara inauntru. Deci despre ce vorbim pana al urma?
    • Like 2
  • Taxi-song spune că tipu' se crede Martin-Luther-King - are un vis, îl talmaceste după priceperea sa si îsi fredonează la nesfârsit tălmăcirea -i iscusită. Mai departe, ne spune că s-a întâlnit cu niste amici pe care îi convertește la propria-i înțelepciune. Este un schepsis aici: ceva, stie el că va produce această laudă a sa, cum că a fost vizitat în vis de vreun înger (bun, presupune el, pt că altfel ar fi avut îndoieli si reținere smerită ), pt că ne avertizează din capul locului că puțin îi pasă de reacțiile preconizate. Ei, partea asta, mi se pare mie cea ne-cuminte. Parșivă. Un om cu discernământ nu începea asa, ca un indiferent retard: sic-sic, mă doare-n cot de ce spuneți voi, după mine, potopu'.
    • Like 1
  • http://www.propagandablog.ro/cynicpropaganda/dumnezeu-ultima-preferinta/
    • Like 0
  • Nu e corect ca cineva sa arunce cu o pietricica intr-un geam si, dupa ce l-a spart, sa spuna: era doar o pietricica si oricum, eu incercam doar sa verific distanta pana la geam. Corect e ca fiecare artist sa-si asume pozitia, mai ales atunci cand renunta la "arta pentru arta" si trece si la alt gen de mesaj. De la Charlie Hebdo incoace stim ca un text, fie el si artistic, dar cu substrat religios poate fi ofensator si poate provoca ura. De aceea, trebuie atent gandit si apoi, atent asumat. Eu as propune urmatoarele, pentru calmarea spiritelor: 1. cei care sustin catedrala, sa doneze pentru ea, 2. cei care vor alte proiecte, sa doneze pentru "Cumintenia pamantului", azi au inceput donatiile si 3. Trupa Taxi, cu un gest de onoare, sa doneze castigurile rezultate de pe urma cantecului acelei bisericute din lemn care a adus cu ea revelatia.
    • Like 2
    • @ Popescu Daniela
      Valentin check icon
      Pai si doneaza, dar exista si niste fonduri publice. Cladirea NU e facuta EXCLUSIV din fonduri publice. De fapt am inteles ca procentul nu e chiar atat de mare, nu vorbim de 90% fonduri publice. Procentul e mult mai mic. In plus eu nu prea vreau sa mai vad cladiri din lemn. Poate vreau sa vad lemnul in padure. Daca mai avem paduri. Sa fie din piatra sau beton, nu din lemn.
      • Like 0
  • ”De pildă, cred că mulți dintre cei duși la biserică s-or fi simțit excluși de la marele mister al înțelegerii lui Dumnezeu, care s-a revelat, iată, celor 33 de artiști.”

    NU, cei 33 afirmă: ”eu cred că...”. Nu reiese de nicăieri din mesaj ca au dobandit vreun adevar ultim si nici au fost martori unei revelatii... A crede ceva, in ceva, este esenta religiei care dupa cum stim nu are nevoie de dovezi. Deci, acesti oameni sunt inscrisi corect din pdv religios, iar reprosul este nefondat.
    • Like 0
    • @ Claudiu Nan
      Eroare lingvistica. Sunt 2 valențe (chiar opuse in înțeles ) ale verbului A CREDE 1. a avea o certitudine că ceva există, 2. a avea o părere despre ceva, fără a cunoaste acel ceva cu certitudine, a bănui . Deci...
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Acest razboi mediatic e o prostie. Adica de ce sa n-avem si asemenea cladiri? De ce sa aiba doar altii? Ca nu e timpul acum. Pai cand e timpul? Cand o sa fim toti oale si ulcele? Uite, eu vreau sa vizitez o manastire budista. N-am bani sa calatoresc, dar poate ca se va face la noi o astfel de manastire. Ar fi rau? Am avea nevoie? Pai asa nu avem nevoie nici de teatre, nici de spectacole, nu avem nevoie de nimic. Ce meritam ca suntem saraci, sa stam pana la moarte in cotinete de lut? Sa se faca! Si catedrala, si templu budist, sa se faca si o statuie cum e in Rio de Janeiro (capul statuii e sculptat de un roman). Fac si eu Pastele intr-o biserica mare, dau ochii peste cap si zic ca sunt in San Pietro. E vreo problema? Macar o sa fie mai mult aer, n-o sa stau inghesuit ca intr-o cutie de sardele.
    • Like 1
  • Acest "razboi" mediatic este razboiul formelor. Este necesar ca sa ne dam seama de fond.
    • Like 0
  • http://www.activenews.ro/stiri-social/Ce-nu-au-spus-jurnalistii-despre-Catedrala-Mantuirii-Neamului-langa-Catedrala-Biserica-Ortodoxa-construieste-un-SPITAL-ultramodern.-Are-si-sectie-de-URGENTE-126758#.Vwji3IAZ-eg.facebook
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Casa Sf. Apostol Luca urmeaza sa includa: a) cabinete consultatii; b) primiri urgente; c) imagistica, laborator; d) bloc operator si terapie intensiva; e) cazare batrani si bolnavi. Apropo, aici tot lemnul e preferat? Sau e preferat chirpiciul? E mai eco. O sa varuiasca blocul operator lunar si o sa dreaga podeaua cu lut amestecat cu paie saptamanal.
    • Like 1
    • @ Valentin
      Emi check icon
      La spital sa ne-ngropam, mergeam de mult.
      Era si timpul sa incepem a merge la biserica pentru a ne trata.
      Ca la noi, la nimeni.... incredibil
      • Like 0


Îți recomandăm

Banca Transilvania-logo

Finanțăm spitale, fabrici, şcoli, universități de stat şi private, baraje şi hidrocentale, autostrăzi şi cabinete veterinare, dar şi sute de mii de oameni. Susținem tot atâtea planuri şi vise ale românilor. Suntem cel mai mare finanțator instituțional al Statului prin impozite şi titluri de stat, precum şi al mediului de business românesc. Facem asta cu capitalul şi datorită competențelor acumulate în cei 25 de ani, aici, în țara noastră.

Citește mai mult

Café Istanbul

Boabe de cafea Arabica Mocha din Yemen se adaugă boabelor din India și Indonezia și te poartă cu simțurile într-un bazar oriental din alte vremuri. Amestecul exotic, intens, cu ale sale note condimentate, ce amintesc de piperul negru, te invită într-o călătorie prin istorie al cărui punct terminus este veacul în care Istanbulul, numit pe atunci Constantinopole, era cel mai bogat și mai populat oraș din lume și forfotea de viață și de tentații.

Citește mai mult