Secretele celui mai copleșitor oraș din lume. Destinația ideală pentru generația corporatiștilor călători

Soho. Cafe Colombe, poate cea mai hipsteră cafenea din Manhattan. Sorb dintr-un Flat White, acest Cafe Latte al pretențioșilor. Sunt un clișeu al generației mele, nu că ar fi ceva în neregulă cu asta. Mulți dintre cei ce azi au între 25 și 35 de ani schimbă ușor-ușor România. Lângă mine, la o masă la fel de mică, sunt doi tineri, doar că nu în vacanță, ci localnici. Unul deschide Mac-ul și începe să noteze, celălalt, cu o agendă și pix, povestește. Cel cu laptop-ul este investitor în tehnologie. Celălalt a dezvoltat o aplicație, un congierge pentru moving-companies. Într-un oraș în care statul în chirie e standardul, mutatul cu totul implică un efort logistic pe care alții sunt pregătiți să îl suporte contra-cost. Și așa s-a născut aplicația colegului meu de cafenea. Locul e îngust, stăm aproape genunchi lângă genunchi, sorb cu grijă din cafeaua altfel delicioasă și ciulesc urechile, sunt curios. Cifră de afaceri ajunge deja la 200.000 de dolari. Vrea să se extindă însă și așa a ajuns să discute într-o cafenea despre viitorul business-ului lui. Restul discuției e doar a lor, e suficient ce știm pentru a intră în spiritul unui oraș care definește succesul. 

Câteva ore mai târziu, Greenwich Village, în drum spre Village Vanguard, un subsol în care istoria jazz-ului s-a scris pe o mică scenă unde cu greu încap 4 instrumente. Pe străduțe, o coadă uriașa la o gelaterie bio. Vizavi de ea, ușa unui club se închide și se deschide rapid. Femei care se țin de mână și bărbați ce stau braț la braț râd relaxați. Aceștia din urmă și familiile de la coadă se intersectează în colț, unde cu toții își sortează gunoiul în cele 4 pubele de reciclare. E doar preludiul pentru serată de la Jazz, unde nimeni n-are voie să-și țină telefonul pe masă. Mai sunt și amintiri pe care le stochezi doar în memoria ta.

V-ați prins. Nu e despre Statuia Libertății, despre Empire State Building, despre shopping, fast-food și, mai ales, nu e despre Times Square. E despre acele locuri fabuloase ce fac din New York o Mecca pentru noi, cei care am avut norocul să creștem cu libertatea de a călători oriunde, dar și cu salarii care să ne permită asta (sursa foto: Mihai Brașoveanu. Click pentru a mări). 

Să revenim. Dintre toate ferryboat-urile care pleacă din porturile din Manhattan, nicăieri nu e o coadă atât de mică precum la Governor’s Island. Încă un „secret” al orașului, micuță insulă e un Paradis al bicicletelor, al hamacelor și al tonetelor mobile de unde ies burgeri și hot dogi reinterpretati în rețete fanteziste, lângă alții care se lauda cu Korean Barbecue sau Tacos și Empanadas. 

Văzut de aici, skyline-ul orașului e rece și impunător, dar tăcut. E liniște, nu se înghesuie nimeni, nu te împiedici de vreun selfie stick, nu e niciun bărbat în toată firea transpirând pentru un dolar sub un costum de Elmo. Sunt însă mulți italieni și nemți, întinși pe o peluză și prin casele abandonate și recondiționate de lângă, se uită împreună la meci și se bucură de o zi sub soare. Caroline’s, Gotham, Comedy Cellar. Sunt cele mai cunoscute trei cluburi de comedie din oraș. Din primul am ieșit cu lacrimi în ochi după cele mai reușite imitații ale lui Trump și Bernie Sanders pe care le-am auzit vreodată. E totuși un semn că ma uit prea mult la știri. Suntem însă în ultimul acum, ajunși puțin prea devreme, așa că ne mutăm la etaj la o bere. Încăperea îmi e mult prea cunoscută, până și masa, și tablourile de pe pereți. Îmi ia un pic până îmi amintesc scena. E din The Comedian, iar fix unde stau eu acum erau Jerry, Chris Rock, Ray Romano și alții pe care îi uit acum. E un sentiment și ăsta, să stai pe locurile lor. Mă uit de 3 ori peste umăr, sperând să dau de Louis CK undeva la ușă, dar lipsește astă seară.

„Cred că se întâmplă ceva cu avionul meu. Ai grijă de ține, trăiește frumos, te iubesc. Ne vedem când ajungi și tu”. E una din înregistrările victimelor de la 11 Septembrie pe care le poți ascultă în 9/11 memorial, muzeul construit lângă fundația fostelor turnuri gemene. Mărturiile, imaginile, rămășițele celui mai marcant atentat terorist din toate timpurile sunt la fel de copleșitoare că trandafirii înfipți afară, în dreptul numelor celor uciși, atunci când vine ziua lor de naștere.  

Oricine a spus vreodată că americanii au meritat-o ar trebui să asculte cele 42 de mesaje de pe robotul unuia dintre angajații din WTC. Erau rude și prieteni, încercau să dea cu disperare de el, după ce cu doar o oră înainte îi sunase să-i liniștească „eu sunt în turnul 2, avionul a lovitul turnul 1”. Așa e, n-a fost primul lovit, dar a fost primul care s-a prăbușit. Nu există vina care să le aparțină, orice ne-ar zice nouă o teorie a conspirației de pe un site obscur.

9/11 Memorial vine în City Pass, pitit pe una dintre foi, mic pe lângă atracțiile-simbol ce te fac să te simți că în filme. Aici nu e însă un film, e o tragedie ce vorbește despre puterea de supraviețuire a unui spirit. Un spirit pe care îl vezi pe chipul femeilor de 70 de ani ce merg pe stradă cu atitudinea unui general de cartier. Dacă ai trăit o viață aici, cu siguranță nu mai e nimic care să te impresioneze. 

New York e o sumă de lucruri mari și mici, de beton și de suflet, de clișee, kitch-uri și artă. E cel mai copleșitor oraș din lume și, dacă alegi cu mai mult decât un ochi pe Tripadvisor, poți să descoperi cât e de minunat și de ce merită să strângi un an banii pentru două săptămâni de vacanță. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp