Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Sfârșitul clicktivismului, începutul realismului: ce punem după proteste?

proteste 20 ianuarie - (Foto: Octav Drăgan)

(Foto: Octav Drăgan)

Am ieșit la proteste atât în februarie 2017, cât și în ianuarie anul curent. De ce? Un cocktail destul complex și greu de descifrat de presiune socială, vină, credința naivă că se va schimba ceva și puțin spirit de turmă. Combinația perfectă.

În ultimii ani, vedem tot mai des proteste peste tot în lume. Mulțimi furioase ies pe străzi pentru a-și cere drepturile, pentru a încerca să schimbe lucrurile în direcția pe care o consideră corectă. Imaginile aeriene sunt destul de intimidante. Cu toate astea, prea des, efervescența energiei de la sol nu ajunge până acolo unde ar trebui: în camerele decizionale ale politicienilor. Rezultatele concrete, de cele mai multe ori, lipsesc.

Există, evident, excepții remarcabile: în Egipt, Tunisia și Ucraina, protestele stradale au contribuit semnificativ la răsturnarea puterii. Dar majoritatea protestelor masive eșuează în a implementa schimbări cu adevărat relevante la nivel politic. Să ne gândim la Occupy Wall Street: începând în 2011, mișcarea Occupy a cuprins curând aproape 2.600 de orașe din întreaga lume.

Reach-ul global a fost posibil datorită internetului și o asemenea forță masivă ar fi trebuit să aibă un impact mai puternic. Dar n-a avut. Se discută tot mai des de inegalitățile economiei la nivel mondial, dar nicio schimbare politică dintre cele cerute de Occupy nu a avut loc. Au trecut ani buni de când cineva a menționat măcar Occupy.

De ce nu funcționează protestele? Cum e posibil ca un număr atât de mare de oameni motivați și furioși să nu aibă un impact concret?

În parte, pentru că e mai relevant ce se întâmplă după proteste.

În 2009, profesorul Anders Colding-Jorgensen de la Universitatea din Copenhaga a reușit să adune peste 27.000 de persoane pentru a protesta împotriva demolării unei fântâni. Evident, nu exista niciun plan ca fântâna să fie dărâmată, dar experimentul arată cât de ușor e să mobilizezi oamenii cu ajutorul internetului pentru a protesta împotriva a ceva. Ce se întămplă totuși după terminarea protestelor? Două situații: se încheie totul cu violențe (care ar putea, teoretic, duce la schimbare, dar numai dacă sunt la o scară foarte mare – ceva surprinzător de greu de obținut), iar atunci se pierde din credibilitatea mesajului pentru că oamenii au tendința să simpatizeze mai greu cu cei care sunt violenți. Al doilea scenariu și cel mai des întâlnit este că totul se stinge ușor-ușor fără ca lumea să observe.

De cele mai multe ori, în spatele protestelor masive, nu există nicio organizație concretă care să urmărească cererile protestatarilor și să treacă prin toate procesele legale plictisitoare pentru a crea cu adevărat schimbare.

Zeynep Tufekci, profesor la Center for Information Technology de la Princeton, consideră că „înainte de internet, munca grea de organizare a protestelor ajuta la construirea unei infrastructuri folositoare atunci când se luau decizii și se creau strategii pentru menținerea elanului în rândul protestatrilor. Acum se poate sări lejer peste acești pași, totul organizându-se online aproape instantaneu”.

Există, evident, o energie de nedisputat la nivelul străzii și în rândul oamenilor. Sunt oameni nervoși, care nu mai acceptă să fie călcați în picioare de niște politicieni care consideră că pot să facă ce vor pentru că nu îi trage nimeni la răspundere. Această furie produce foarte multă energie politică. Problema e că nu totul se leagă așa cum ar trebui. Intențiile bune nu se transcriu în rezultate. Nu se transformă în lucruri utile. Ca să ai rezultate bune, trebuie să ai atât intenții bune, cât și modalități inteligente de a le implementa. Pentru a se ajunge la rezultate concrete și mai ales de lungă durată e nevoie de organizații care sunt competente în a face munca old-school – politica. Asta înseamnă de cele mai multe ori partide politice.

Politologul Moises Naim consideră că schimbarea, cel mai probabil, nu va veni de la partidele existente. Ca alternativă, avem nevoie de partide noi sau complet reformate care vor avea puterea de a atrage de partea lor atât idealiștii politic (cei care nu votează pentru că nu se regăsesc în niciun partid), dar și pe cei care au o oarecare experiență în politică și au know-how-ul necesar construirii unei organizații politice care va fi capabilă să transforme energia politică în schimbări concrete.

Ceea ce ne poate afecta fără să ne dăm seama e chiar social media, care e – pentru a-mi face norma de clișee pe text – o sabie cu două tăișuri. E o unealtă esențială pentru mobilizarea oamenilor și facilitează comunicarea pentru o mai bună organizare. În același timp, clicktivismul e o chestie reală – se creează iluzia că ai făcut o schimbare doar pentru că ai dat like sau share la ceva pe Facebook sau ai postat un status în care ești foarte supărat pe un politician. Totul din fotoliul de acasă. Nu așa au loc schimbările reale.

Cu toate că un studiu de la Harvard sugerează că protestele pot duce la o mobilizare mai puternică a oamenilor pe termen lung, iar un rezultat poate fi o prezență mai mare la vot, problema cea mai mare e lipsa de acțiuni la nivel birocratic, acolo unde se întâmplă schimbările cu adevărat.

Într-un articol pe New Yorker, editorialistul Nathan Heller îl citează pe Mark Lilla – scriitor și profesor de științe politice la University of Columbia – care spune în cartea sa „The Once and Future Liberal” următoarele: „Rolul mișcărilor sociale în istoria Americii, chiar dacă important, a fost supraestimat semnificativ de către activiștii și istoricii de stânga. Epoca mișcărilor sociale s-a terminat, cel puțin deocamdată. Nu avem nevoie de mai mulți protestatari. Avem nevoie de mai mulți primari”. 

Putem să ne întrebăm atunci: nu ar fi oare mai folositoare micro-acțiuni personale în loc de mișcări masive stradale? Sigur, nu e la fel de flashy și nu mai avem ocazia să facem pancarte hazlii. Dar poate ar duce la schimbări mai mici și mai multe.

Soluții ar exista, teoretic cel puțin: poți să faci voluntariat pentru o organizație în care crezi, să intri într-un ONG sau partid, să fii întotdeauna informat din surse corecte și să încerci să distribui mai departe aceste surse. Implicarea în comunitate este esențială. Poate ar trebui încercat și educatul prietenilor și cunoștințelor, deși aici totul devine destul de complicat. Nu întoarce celălalt obraz – de fiecare dată când observi o nedreptate depune o plângere/reclamație, dă emailuri, dă telefoane. Încearcă să ieși din bulă și să fii realist. Înțelege-i pe ceilalți și încearcă să ajungi la cealaltă Românie.

Știu, tot ce am spus mai sus sună utopic și naiv. Dar nu mai mult decât ideea că protestele vor schimba ceva.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Părerea mea este că ambele soluții sunt corecte, necesare și că trebuie aplicate în paralel!
    • Like 0
  • Am cugetat si eu la asta destul si am o alta perspectiva.
    Protestele prin natura lor sunt niste sfortari, sunt reactii spontane la probleme grave, urgente si clare. De exemplu: "Renutati la schimbarile asupra Legilor Justitiei!".
    Pentru problemele nuantate a caror rezolvare dureaza luni sau ani intregi protestul are doar rolul promovarii problemei, ca un mars, dar nu poate realist duce la schimbare pentru ca nu este sustenabil. Pentru aceste probleme aplicam celelalte mecanisme de implicare civica: voluntariat, donatii, implicare politica, promovare in viata contidiana (i.e. clicktivism).
    • Like 1
  • Interesant articolul, dar sunteti in eroare, cel putin in partea in care este sugerata inutilitatea protestelor. Nu mai departe de cativa ani, Islanda dadea intregului mapamond o lectie de democratie. Aici strada si internetul (a se citi clicktivism) au scris efectiv o noua constitutie si au schimbat guvernul. Realitatea celor care scriu si sugereaza ca vremea protestelor a trecut poate fi in total dezacord cu realitatea inconjuratoara. Singurul lucru care influenteaza cu adevarat ce se intampla cu un protest e notiunea de masa critica folosita in sociologie. Restul sunt speculatii pe subiect.
    • Like 2
  • sunt de acord cu autorul. Daca e vorba despre democratie, trebuie sa folosim uneltele ei. Miscarile de strada pot sa fie sau sa nu fie orientative pentru putere, dar schimbari reale vin doar din initiative politice ale unor persoane si grupuri care isi asuma acel politic. Democratia = politica.
    • Like 4
  • Cam ciudat acest articol, pe de o parte e deconcertant, pe de alta, hai sa zicem ca da sfaturi bune ca oamenii sa nu mai intoarca si celalalt obraz si sa se zbata de cate ori sunt nemultumiti de ceva, dar ideea ca nu mai avem nevoie de proteste e prea savanta pentru cat de inapoiata e democratia la noi. La noi inca mai e nevoie sa credem in proteste si inca daca ar iesi mai multi oameni in strada ar fi si mai bine...Dar ce s-ar cere, de asemenea, ar fi ca impreuna cu oamenii sa iasa si personalitati importante care sa stimuleze masele. Personalitatile isi cam feresc pielicica si asta nu-mi place!
    Iar politicienii, daca vor ignora si denigra protestatarii, care doresc respectarea regulilor EU si tot ce tine de civilizatie si progres, vor convinge pe multi din ei sa paraseasca Romania si nu va fi bine nici de tara nici de ei, cat sunt ei de infoiati si de iluzionati ca sunt vesnici.
    • Like 1
    • @ Adriana Negruti
      Daca erau sa plece din cauza politicienilor plecau de mult, inca din anii '90. De fapt pleaca pentru ca isi doresc conditii mai bune si pentru ca pot sa plece. Nici un politician nu iti poate garanta in mod sincer conditii mai bune, majoritatea factorilor care genereaza asa ceva nici macar nu sunt la indemana lor. Oricum nu suficient de repede. Schimbarile astea se petrec in decenii, atunci cand se petrec. De cele mai multe ori nu se intampla asa ceva. Saracia e un cerc vicios la fel cum prosperitatea e de cele mai multe ori un cerc virtuos. Daca traiesti intr-o tara prospera ai sanse mari ca pe viitor prosperitatea sa creasca, in timp ce intr-una saraca ai sanse ca lipsurile sa se acutizeze.
      • Like 3
    • @ Ventidius
      M-as fi asteptat ca dupa ce-am trait in egalitarism si modestie generala, sa nu ne trezim cu politicieni complet rupti de popor care sa NU lupte pentru pastrarea unei parti mari din industrie cu retehnologizare, pentru a nu lasa pe drumuri atat de multi oameni dupa revolutie. Lacomia si fumurile fostilor securisti si pcr-isti care fac parte din mafia comunista au distrus tara asta, iar acum, politicienii nu sunt altceva decat mafioti din fosta retea pcr-isto securista sau copiii si rudele acestora. Deci, cum sa asigure ei prosperitatea romanilor cand ei sunt cei care, fie ii dispretuiesc cel mai profund, cu o superioritate de reptila cu sange rece, fie sunt atat de orbiti de fumurile lor de inavutiti peste noapte ca nici nu-si mai aduc aminte de unde au plecat si se cred coborati cu harzobul din cer? Sigur ca da, ce sa le cerem lor sa asigure progresul tarii si ridicarea nivelului de trai al maselor? Ei trebuie doar sa stea de papusoi in parlament sau pe la televiziuni si sa indruge baliverne !!!!
      • Like 2
    • @ Adriana Negruti
      Am trait de fapt in scalvie. Ce treaba are sclavia cu egalitarismul si modestia? Eu nu imi aduc aminte de asa ceva. Eram cu totii sclavi iar printre sclavi unii se ridicau deasupra celorlati facand sevicii stapanului, care era statul sau partidul. Fiecare alerga dupa orice il facea sa aiba o situatie mai buna decat a celorlalti, ceva bani in plus, o functie care sa ii permita sa dea ordine, o sinecura cu acces la resurse sau aducatoare de profit suplimentar.
      Securistii si nomenclaturistii au fost elita acelei lumi, Tot ei au fost si primii care au profitat de libertate, era singurul lucru care le lipsea. Revolutiile nu schimba elitele, cel mult le reimprospateaza si redistribuie puterea in cadrul lor.
      In privinta industriei, puteti fi linistita, s-a pastrat in mare parte tot ce merita sa fie pastrat. Azi in Romania valoarea productiei
      industriale o depaseste cu mult pe cea din vremea comunismului, iar profitul si rentabilitatea sunt incomparabile. E drept ca aceasta productie este realizata cu un nr. infim din numarul muncitorilor de atunci, au fost pastrati numai cei strict necesari. Modul acela de a produce in care patru tin masa si unul schimba becul nu se potriveste in capitalism, unde eficienta este totul. Din restul fabricilor, majoritatea fiind doar niste mormane de fiare, s-a valorificat tot ce putea fi valorificat, cu maxim de profit. O fabrica ale carei produse nu se vand pe piata, deaorece costul de productie depaseste de cateva ori pretul de vanzare nu valoreaza decat atat cat valoreaza fierul vechi din care sunt facute si terenul de sub ele. Binenteles ca cei care au realizat aceasta opera impresionanta de restructurare si retehnologizare, in conditii vitrege in care capitalul era rar, investitiile externe lipsind, au fost tocmai acei foarte rari oameni intreprinzatori si descurcareti, calitati pe care regimul sclaviei nu prea le cultiva, Exceptia fiind acei colaboratori ai vechilui regim, acestia s-au simtit ca pestele in apa, nu neaparat datorita competentei proprii cat datorita incompetentei evidente a celorlalti. Nu am auzit de elita care sa ii aprecieze sincer pe inadaptatii peste care ii domina. Dovada superioritatii elitei este chiar diferenta care o separa de masa de oameni obisnuiti, fie ca ea se datoreaza intelectului, averii sau puterii . Ca puterea asupra masei nu poate fi exercitata decat utilizand ipotrizia si manipularea, asta e altceva. Unele lucruri nu se schimba. Asa a fost mereu de la Coriolan incoace.
      • Like 2
    • @ Ventidius
      Aaa, deci faceti parte sau sunteti simpatizant al puterii actuale a smecherilor...si credeti ca ei au facut tot ce era bine pentru aceasta tara. Asa sa le ajute Dumnezeu....Si voua sustinatorilor ideii ca acestia au vreun merit !!!!!!!!!!!!!!!!!!
      • Like 2
    • @ Adriana Negruti
      De fapt nu simpatizez deloc, sunt doar fericit ca am scapat de sclavie si apreciez fiecare secunda de libertate. Nu simpatizez cu puterea actuala, nu as avea cum, e urmasa a ceea ce am detestat cel mai mult. Asta nu inseamna ca simpatizez mai mult cu masa de sclavi cu care acesta elita a trait si trieste inca in simbioza. Stapanii si sclavii exista pentru ca au nevoie unii de altii. Iar miorlaiturile patetice ale celor care cred ca lumea in care traiesc nu ii merita, ca ei sunt puri si neafectati defel de murdaria care i-a clocit, nu m-au impresionat prea mult niciodata.
      • Like 1
    • @ Ventidius
      Ma bucur ca am obtinut prin acest comentariu bogat o mostra de gandire stramba si inumana a 'elitei ' actuale... Un text perfect edificator a ceea ce spusesem eu mai sus in care se vede ca cei care 's-au descurcat' vanzand tara bucata cu bucata in numele lor personal se uita de sus la cei care sunt niste neadaptati(deci care nu au facut parte din mafia care A STIUT cum sa vanda bucatelele de tara) si, ce sa-i faci, asa a fost de la Coriolan incoace !!!! Niciodata nu mi-a fost mai oroare de unii romani cum imi este de cei care sustin asemenea teorii. Eu nu am simtit ca eram sclav inainte, eu eram un om constiincios care credea ca acea societate va dura la nesfarsit si credeam in cinste si in munca si in sanse date tuturor la educatie si la un loc de munca. Cei care au ajuns sa devalizeze tara erau si inainte niste impostori care lasau sa existe locuri de munca lipsite de sens, stateau de pomana in loc sa controleze si sa semnaleze ceea ce era steril si in pierdere, iar dupa revolutie s-au repezit primii la vandut pe doi lei intreprinderile nerentabile...constiinta la ei cat la o vulpe nascuta hoata !...Vorbesc de un procentaj urias dintre smecherii regimului comunist care s-au reprofilat primii in capitalisti rapaci, de-asta nu voi admira ceea ce au facut dupa 1989...foarte rare, aproape inexistente cazuri de devotiune pentru tara si popor!!! Si ei sunt mandri de asta, asta e evident!
      • Like 1
    • @ Ventidius
      Eu ma intreb oare ce ati devenit dupa revolutie daca nu mai sunteti 'sclav?'
      Rentier? Sclavi sunt majoritatea oamenilor daca muncesc pentru a-si castiga existenta, doar ca pentru munca lor ei sunt platiti suficient de mult in tarile civilizate pentru a uita ca sunt sclavi, adica dependenti de un stapan. 'Elita' actuala foloseste amaratii pe care-i manipuleaza sa-i voteze, dar nu si-ar pune pielea in saramura pentru a le crea locuri de munca si pentru a ridica nivelul de trai in general in Romania...asteapta intai sa se sature ei de bani, daca se vor satura vreodata ! Pe toti ne-a clocit comunismul murdar, vreti sa spuneti si cei care nu au putut sa se imbogateasca va repugna, ca se vaita, miorlaie!!! INGROZITOR ganditi ! Inteleg perfect de ce suntem aici, cu astfel de creiere...
      • Like 1
  • Adi check icon
    Grestiti profund. La oameni le este lene sa iasa in strada. La oameni le place sa stea in casa in fata tabletei, pc-ului sau a telefonului si sa faca revolutie pe Facebook. Si asta nu se va schimba oricate articole veti scrie Dv. sau alti ca Dv. cu cele mai bune intentii. Deci e clar ca abordarea Dv. este gresita. Proverb: " Daca muntele nu merge la Mohamed atunci se duce Mohamed la munte" este cat se poate de valabila in acest caz. Daca oamenii sint prea lenesi sa se implice in strada/ONG-uri, etc dar le place sa stea pe net atunci partidele/ONG-urile, etc., trebuie sa se adapteze si sa interactioneze cu oamenii pe net; simplu. NU va puneti contra curentului ca nu veti castiga nici sa va dati peste cap. Reinventati partidele, politica, ONG-urile, Agora insasi. Aduceti-le pe net la oameni daca vreti sa participe. Oamenii nu au timp de pierdut in strada si sint prea lenesi.
    O zi buna.
    • Like 3
    • @ Adi
      Oamenii poate au si ei viata lor, nu pot sa stea numai in strada. Cand se intampla o chestie gen "noaptea ca hotii" se mai mobilizeaza ei, dar cat sa ii tina? Politicienii sa ofere o alternativa credibila, cat despre Mahomed, sa stea la naiba unde e, nu il vreau pe muntele meu.
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult