În 2007, omul de afaceri italian Oscar Farinetti transforma o fabrică de vermut din Torino într-un mall dedicat gastronomiei, în care găseai laolaltă magazine de mâncare, piață, restaurante și spații culinare. În curând conceptul, denumit Eataly, avea să se răspândească pe tot globul - de la Roma la Tokyo, de la New York la Sao Paolo, de la Istanbul la Stockholm. Un rol important în construcția business-ului lui, care a ajuns astăzi la 40 de unități deschise în lumea întreagă, îl au micii producători.
„În Italia, avem 5 milioane de antreprenori, dintre care un milion și jumătate doar în agricultură. Există o mare diversitate de companii mici, care fac produse fantastice, dar care nu au piață, nu au capacitatea de a spune povestea și nu se descurcă cu birocrația. Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate”, a povestit el într-un interviu pentru Republica.ro.
Oscar Farinetti s-a aflat, luna aceasta, la București, unde a vorbit despre Eataly la Microsoft Business Summit: mi-a povestit despre afacerea sa și despre rolul jucat de tehnologie în extinderea ei. „Tehnologia nu este cea care trece în prim-plan, ci este suportul care ne ajută să păstrăm oamenii în prim-plan chiar şi când avem în faţă un business global. Tehnologia doar ne ajută să ne atingem obiectivele“, a explicat el.
Cum ați ajuns să dezvoltați conceptul Eataly?
Înainte de Eataly, compania mea, mâncarea de bună calitate era vândută în Italia, la fel ca în România, doar în mici magazine, cu prețuri mari, cu oameni pretențioși.
Iar strategia mea a fost să iau de la magazinele mici lucrurile bune: studierea tradițiilor, felul în care spun povestea. Iar de la magazinele foarte mari celelalte lucruri bune: faptul că ai de unde alege, faptul că au o ofertă foarte diversificată, plătești o singură dată pentru tot. De la restaurante am luat alte lucruri bune, de la universități alte lucruri bune. Am inventat un format care înglobează conceputul de piață, restaurant și spațiu de învățare, toate laolaltă. Unde este posibil să cumperi ceea ce mănânci, să mănânci ceea ce cumperi, unde e posibil să studiezi. Am studiat vreme de mulți ani realitatea italiană. Știu că în țara mea există o ofertă fantastică de mâncare de foarte bună calitate, dar care nu are piață. Așa că am creat această piață, mai întâi în Italia, iar apoi în străinătate.
Înțeleg că micii producători au un rol important în conceptul dvs. Cum le poți oferi putere micilor producători, mai ales în competiția sau în relația cu marile lanțuri de magazine prezente la nivel global?
În Italia, avem 5 milioane de antreprenori, dintre care un milion și jumătate doar în agricultură. Există o mare diversitate de companii mici, care fac produse fantastice, dar care nu au piață, nu au capacitatea de a spune povestea și nu se descurcă cu birocrația. Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici. Dar cred că în următorii 10 ani voi avea mai mulți, 3.000, 4.000, pentru că acești furnizori există.
Cât timp au durat toate aceste pregătiri? Cât v-a luat să-i găsiți pe acești mici producători?
Am început să lucrez la proiectul meu în 2004 și am deschis primul magazin în 2007. Sunt trei ani de muncă.
Câte încercări nereușite ați avut, care au fost cele mai mari greșeli pe care le-ați făcut?
Am făcut multe greșeli, toată viața mea am învățat din greșeli. Am făcut greșeli cu furnizori, care mi-au spus: Produsul meu e fantastic. Și, de exemplu, am găsit în sudul Italiei mozzarella produsă cu lapte congelat din Polonia - pentru că m-am dus la fiecare. Și o altă greșeală imensă a fost una de marketing - să deschid mai întâi Eataly în Japonia și apoi în SUA. A fost o prostie. Pentru că piața japoneză este foarte dificilă, iar eu am crezut că este important să începi cu ceea ce este dificil. Nu. E o prostie. Trebuie să începi cu ceea ce este ușor. Am deschis în 2009 în Japonia și abia în 2010 în SUA.
În SUA ați avut un mare succes.
A fost fantastic în SUA, în Japonia am succes acum, dar timp de 5 ani am pierdut mulți bani acolo.
Cum se explică faptul că acest concept, bazat pe mâncare italiană, a prins în multe țări atât de diferite?
Pentru că toată lumea iubește în acest moment mâncarea italiană. Bucătăria italiană este foarte simplă, totul este la îndemână în casă. Inventatorii ei au fost stră-străbunicile noastre. Bucătăria franceză, de exemplu, este mai tehnică, pentru că a fost inventată în restaurante, de chefi, este mai greu de reprodus. Bucătăria italiană este foarte ușoară, proaspătă, materia primă e foarte accesibilă, nu este deloc tehnică și este foarte digerabilă. Din acest motiv toată lumea iubește mâncarea italiană. Dar în fiecare țară în care ajungem, studiem tradiția acelei țări. În SUA, cumpărăm laptele de la producătorii locali pentru a face mozzarella, dar o facem cu 100% tehnica noastră. În Brazilia, cumpăr de la fermierii locali făina pentru pâinea la care folosesc 100% tehnica italiană. Pentru mine este însă ușor. Facem parte din mișcarea slow food, în fiecare țară din lume există oameni din această mișcare, oameni care mă ajută să găsesc cele mai bune produse. Să cumperi produse locale este o formă de respect pentru acea națiune. Dacă voi aduce vreodată Eataly la București, ca să fac mămăligă, care este specialitatea voastră, ar fi stupid să import mălai din Italia.
Ce sfat le-ați da antreprenorilor români pentru a avea succes pe piața internațională?
În primul rând: studiați-vă foarte bine istoria, tradițiile, tehnicile. Cunoașteți-vă bine țara. În al doilea rând, analizați pentru a înțelege care este produsul sau serviciul din România pe care îl puteți vinde lumii. În al treilea rând, mergeți în lume, pentru a înțelege oamenii de acolo. În al patrulea rând, întoarceți-vă și vindeți acel produs, de exemplu mâncarea, sau serviciu, turismul și vindeți-l lumii.
Cum putem schimba obiceiurile de consum ale societății moderne care cumpără mâncare multă și de foarte proastă calitate?
Suntem 7,6 miliarde de oameni în întreaga lume și producem mâncare pentru 12 miliarde de oameni. Dar 800 de milioane de oameni nu au ce să mănânce, iar 2 miliarde de omeni au probleme cu mâncarea. Este important să ai un plan pentru toată lumea și să conștientizezi că mâncarea este singurul produs pe care îl ingerăm, este cel mai important produs. Trebuie să conștientizăm că trebuie să cheltuim mai mult pentru mâncarea de calitate. Și să facem ceva pentru zonele în care nu se găsește mâncarea. Am pregătit acum 1.000 de fermieri în Africa, ca să-i învețe pe oamenii de acolo să cultive solul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.