Sfidătoarea indecență pe care am văzut-o azi în Parlament

Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Revolta funcționarilor de la Senat a fost condusă azi de Cristina Târteață, o absolventă de universitate particulară, cu Lexus la scară și bijuterii în valoare de 25.000 de euro. S-a întâmplat într-o țară în care mii de copii își fac temele la lumânare, pentru că părinții lor nu au bani pentru energie electrică. 

Îmi amintesc că, nu cu multe luni în urmă, am ajuns la Parlament într-o zi de miercuri, după amiază. Se anunțase o ședință la care eram curioasă să particip, dar nu-mi era clar în ce sală urma să se desfășoare. Cei de la poartă mi-au spus că nu știu să fie vreo ședință, dar m-au lăsat să caut, împreună cu colega mea. Un lucru ne-a șocat atunci: clădirea Parlamentului părea să fie pustie, deși nu era mult mai târziu de ora 15.00. Am încercat mai multe uși ale birourilor, dar erau toate încuiate. Iar cele care nu erau încuiate, erau pustii. Mergeam singure pe holurile Parlamentului României și nu se auzea un zgomot. Nici la grupurile parlamentare, nici în săli, nici în birouri. Când, în sfârșit, am găsit pe acolo un om, ne-a zis: „Păi la ora asta nu mai găsiți pe nimeni aici. Poate ședința aia să fie, nu știu unde are loc, lumea a plecat acasă.”

Îmi amintesc că m-am uitat la colega mea și am râs. În mijlocul săptămânii, la oră la care, teoretic, e încă program de muncă peste tot în lume, oamenii Parlamentului erau plecați acasă. M-am gândit atunci că, dacă există un loc de muncă ideal, atunci acela ar trebui să fie. 

Și vine acum Bolojan și decide să ia niște măsuri normale. Nimic extraordinar, de fapt. Omul a zis doar că nu are rost ca Senatul să plătească oameni care stau acolo fără niciun rost, că aparatul de stat e supradimensionat, că prezența unor angajați pe perioadă nedeterminată, aduși de-a lungul vremii de politicieni acolo și lăsați să existe, pur și simplu, fără a oferi ceva în schimbul salariului trebuie să fie rezolvată cumva. Că, exact așa cum am remarcat și eu în mod direct, mulți angajați ai Senatului și ai Camerei Deputaților nici nu se mai obosesc să se ducă la birou pentru salariu. Bolojan n-a făcut altceva decât să exprime o necesitate de bun simț. Nu știm dacă a făcut-o pentru imagine sau pentru că realmente îi pasă de banii țării, dar nu contează în povestea asta. A fost o chestiune de pură decență politică.

Ei bine, apelul la decență a fost urmat de o demonstrație incredibilă de indecență. După anunțarea măsurilor pe care vrea să le ia, pentru a proteja banii publici, Bolojan a fost huiduit de funcționarii din Senat, care s-au organizat spontan într-un protest pentru camerele de luat vederi, susținând cu aplomb că ei sunt profesioniștii din spatele procesului legislativ și, la o adică, chiar dacă politicienii i-au adus acolo, ei au dat concurs. Ca să fie proba de indecență completă, cea mai puternică dintre voci a fost cea a Cristinei Târteață, actualmente consilier parlamentar și fost candidat PSD la alegerile europarlamentare din 2019. Practic, femeia striga că, fără ea și cei ca ea, n-ar mai exista legile. Lumea s-ar opri. Apa s-ar evapora de pe pâmânt și s-ar prăbuși totul. Om al PSD-ului, ca mulți dintre cei care au protestat, ajunsă în forul decizional național pentru că a muncit pentru partid, Târteață este absolventă de Spiru Haret, dar și masterandă a Academiei Naționale de Informații, având în CV și un loc în consiliul de administrație Romatsa. Declarația de avere a doamnei nemulțumite ne arată că aceasta deține un Lexus, două apartamente în București, venituri din închirieri de 23.499 de lei, dar și bijuterii în valoare de 25.000 de euro.

Cumva, e de înțeles supărarea. Când te obișnuiești cu programul de două zile pe săptămână, cu avantajele unei poziții în Parlament și cu cheful de muncă al unei musculițe de oțet, e greu să accepți ideea că lucrurile se pot schimba. Mai mult, e dificil să te gândești că, Doamne ferește, poți să fii obligat să muncești pentru salariu sau să te duci prin mediul privat și să stai la muncă peste 8 ore pe zi. Nu e nimic de condamnat în cazul acestor pile de partid ținute la cald pentru nevoile politicienilor de toate culorile. Ei asta au înțeles din munca lor. Așa cred ei că arată viața pentru toată lumea.

Nu ne facem, însă, griji pentru doamna consilieră. La o adică, și dacă lucrurile vor merge prost pentru ea, poate oricând să-și vândă bijuteriile. Tragic este că nici ea și nici colegii ei de protest nu înțeleg că locul lor e plătit de oamenii care se duc cu emoție la supermarket, pentru că nu știu dacă pâinea sau laptele s-a mai scumpit între timp. Că pozițiile lor sunt susținute de spinarea aproape fracturată a celor care chiar muncesc pentru a plăti taxe și impozite, din care astfel de cazuri să se susțină cu anii. Și, sigur, nu vor înțelege asta niciodată pe deplin. Dacă realmente concedierile la Senat și Camera Deputaților se vor concretiza, cei plecați vor înțelege doar că Bolojan e un ticălos, care a vrut să scape de pilele altor partide. Și până când bugetul se va face normal la loc vor lipi din nou afișe pentru partid, așteptând să se întoarcă în fabuloasa clădire în care se fac legile. Ca nu cumva să piară lumea fără ei. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp