Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Și-au vândut verighetele pentru a-și îndeplini visul în Deltă. „Am sosit cu vaporul la Periprava - eu, soțul, o roabă cu-n calorifer electric înăuntru și un câine”

A fost odată ca niciodată un cuplu de corporatiști care dupa ani de muncă și bani puși deoparte și-a văzut visul împlinit și a trăit până la adânci bătrâneți administrând o pensiune într-un loc minunat. Pare o poveste clasică pe care o citim aproape săptămânal prin gazetele online și care uneori ne pune pe gânduri. Și dacă respectivul cuplu nu este format din corporatiști înstăriți, ci din oameni simpli care au vrut să-și vadă visul împlinit și au trecut prin momente atât de grele încât au fost nevoiți să-și vândă chiar și verighetele? Aceasta este povestea soților Cruceanu pe care vă invit să-i descoperiți în următoarele rânduri. 


“Am mai fost o singură dată la Periprava, în timpul studenției, dar nouă ni se părea că aici este definiția Deltei”

Soții Morena și Ion Cruceanu sunt din Constanța, au 40 de ani și mulți ani au lucrat în vânzări, dar cumva sectorul turistic le-a tot făcut cu ochiul. Au decis să subînchirieze o pensiune în Mamaia Nord, dar și-au dat seama că turismul de masă nu este pentru ei. “Ne-a plăcut mult domeniul, dar ne doream altceva. Aveam o altă viziune despre ceea ce înseamnă turism”, își aduce aminte Morena. După lungi discuții despre o posibilă investiție, au ales să cumpere un teren cu două case în localitatea Periprava. “Am mai fost o singură dată la Periprava, în timpul studenției, dar nouă ni se părea că aici este definiția Deltei. Ai Pădurea Letea, canale bogate în pește, dunele lui Omer, lacul Nebunul, iar localitatea Sulina la doar 40 de km”, povestește Morena.  


Realitatea i-a izbit însă în momentul în care au ajuns chiar pe terenul pe care urmau să-l achiziționeze. Lotul era situat pe două dune de nisip, casele erau de fapt distruse, jumătate de gard nu exista, iar singurii butuci de viță de vie care rezistaseră secetei arătau ca pomii de Crăciun, doar că în loc de globuri stăteau agățate pungi de plastic. “Dar, nouă ni s-a părut fantastic! Două case tradiționale cu vedere la Pădurea Letea și la lacul Nebunul…și mult nisip”, povestește râzând Morena.

“Am sosit cu vaporul la Periprava- eu, soțul, o roabă cu-n calorifer electric înăuntru și un câine”

În urmă cu doi ani, pe 28 februarie cei doi soți au ajuns în localitatea în care sperau să-și vadă visul împlinit. “Am sosit cu vaporul la Periprava- eu, soțul, o roabă cu-n calorifer electric înăuntru și un câine. Era noapte, șacalii urlau, iar noi râdeam că avem ce să le arătăm turiștilor”, povestește Morena. Cei doi soți recunosc că prima noapte la Periprava, petrecută chiar într-una dintre casele cumpărate, le-a adus aminte de copilărie și le-a dat puterea să continue un proiect pe care, de fapt, nici măcar ei nu știau dacă îl vor duce până la capăt. “Ne-am decis să renovăm și să atragem un alt tip de turist decât cel din Mamaia. Am vrut să integrăm în natură un loc pe care să-l caute cei care își doresc liniște și libertate”.

În timp ce lucrau, zilnic, la renovarea locuințelor, cei doi soți și-au dat seama că de fapt zona idilică de la Periprava, pe care ei intenționau să o promoveze pentru a atrage turiști, se transforma într-un mare coș de gunoi. În tot satul erau construite țarcuri pentru reciclarea materialelor din plastic, proiect finanțat de Uniunea Europeană, dar nimeni nu colecta deșeurile. 


“Țarcurile erau golite la jumătate de an, iar gunoaiele erau îngropate în Delta Dunării chiar la marginea Pădurii Letea. Am pornit o adevărată luptă cu autoritățile locale, deoarece situația nu mirosea deloc a bine. La propriu!”, povestește, nervoasă, Morena. Iar lupta cu autoritățile locale s-a purtat și seara în lumina singurelor două becuri care făceau lumină în sat. După cîteva transmisiuni în direct pe rețelele de socializare, plus amenințări că imaginile vor ajunge și la televiziuni, minunea s-a întâmplat. Gunoaiele au dispărut!

Cei doi soți și-au vândut chiar și verighetele pentru a continua renovarea caselor

În timp ce se luptau cu autoritățile locale pentru a curăța satul vizitat de zeci de mii de turiști, cei doi soți, ajutați și de tatăl lui Ion, vedeau cum casele lor tradiționale încep să prindă contur. Materialele de construcție le-au adus cu o barjă din Tulcea, iar costurile au fost peste așteptări. Într-un impas financiar, cei doi soți au luat o decizie radicală. “Am vândut tot aurul pe care îl aveam, chiar și verighetele, plus un teren extravilan pe care îl dețineam. Toată investiția se ridică la 15.000 de euro”, spune Morena. La acest calcul nu se adaugă mâna de lucru pentru că tot ceea ce au făcut pe teren și la locuințe a fost în regie proprie. Ion cu tatăl lui au lucrat la construcții, iar Morena a decorat locuințele. Rezultatul este acesta! 






“Sfatul meu pentru cei care doresc să pornească într-o asemenea aventură este să o facă! Rezultatele sunt extraordinare, iar faptul că ajuți si promovezi o comunitate pe cale de dispariție, te ajută să mergi mai departe devenind un exemplu pentru ei”, crede Morena.

Articol publicat pe Funky Travel.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • M-as duce pentru caine;-)).Sa-l fur,Oameni fericiti.Au avut un vis si l-au vazut realizat.Dar in noile circumstante.....hm.Din ce o sa traiasca?Ce au facut e superb, dar ce sanse sunt sa pastreze....ca u prea vad.Fara un capital acumulat care sa permita inca un an macar, greu.

    • Like 0
  • Salutări!
    !
    Atât,
    purice
    • Like 0
  • Sunt curios ce se ascunde in cuvintele "Ion si tatal lui au lucrat la renovare". Am o casa la tara si mai e de facut una-alta de fiecare data cand ne ducem. Ne mananca tot timpul si permanent ne gandim ce va trebui sa facem data viitoare.
    Aveti respectul meu pentru lupta cu schimbarea mentalitatii in ce priveste gunoiul nedegradabil.
    • Like 0
  • Cand ati scris ca ati vandut verighetele, mi s-a rupt inima-n mine. Ati reusit sa le rascumparati?
    Ansamblul arata super, culorile traditionale folosite de rusii lipoveni...
    Si eu am un vis,sa conduc o pensiune turistica prin Bucovina sau Maramures.
    Respectul meu pt consecventa si daruire!
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult