Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Și ce-i iese Europei de aici? Lecția de pragmatism pe care Timișoara a prins-o, iar Iașiul a vrut s-o fenteze

Baia-Mare are mega scandalul cu primarul. Clujul e cu mega-concertele lui și are deja un titlu de capitală europeană a tineretului. Bucureștiul oricum nu avea ce să mai caute în competiție, că e mega-oraș cu mega oportunități comparativ cu restul. Și așa am ajuns la știrea zilei că Timișoara a fost desemnat de către un juriu de experți de la Bruxelles să fie Capitală Europeană a Culturii în 2021 - CeaC (titlu pe care îl va împărți cu un oraș grecesc și unul dintr-o țară candidată la UE – din Muntenegru sau Serbia).

Totuși, Timișoara nu a câștigat pentru că au pierdut ceilalți, ci pentru că a știut să speculeze cel mai bine contextul politic actual și care, în mod evident, va rămâne actual și peste 4 ani.  

„Pe o rază de 300 km în jurul Timișoarei sunt cuprinse șase țări aflate pe ruta imigranților care vin spre Europa. Aflată doar la o oră de mers cu mașina de Timișoara, Ungaria își asumă identitatea de copil problemă al Europei, construind ziduri pentru a opri fluxul de refugiați. Serbia, o altă țară vecină, se străduiește să acceadă la UE, fiind în același timp a treia țară din lume ca număr de arme deținute de civili. Timișoara poate deveni un centru de schimb cultural și stabilitate în regiune” – se spune în dosarul de candidatură al orașului. ( ușor inamical apropoul timișorenilor la vecini; va fi interesant de văzut cum se corelează acum alegerea Timișoarei cu șansa Serbiei de a avea, prin Novi Sad, titlul de capitală culturală. Dacă vor fi aleși și sârbii, e de așteptat că Timișoara are rolul de frunce).

În raportul de evaluare preliminară a candidaturilor, prezentat de juriu la începutul anului, se amintea că „Timișoara și-a prezentat candidatura sub titlul Strălucește; luminează orașul prin tine!. Obiectivul principal este acela de a aborda mai multe probleme urgente pentru oraș: lipsa energiei civice, creșterea intoleranței, lipsa de încredere în proprietatea spațiilor publice, lipsa unui profil internațional vizibil și lipsa unei viziuni comune pentru viitorul oraș”.

Legat de intoleranță, un subiect european mai sensibil ca oricând, juriul aprecia atunci, spre exemplu, „sinceritatea afirmației când apar romii, oamenii stau deoparte și faptul că scopul clar al programului CEaC e de a aborda această atitudine rasistă a majorității.

Un program cu atât mai apreciat cu cât s-au arătat și banii - bugetul operațional al proiectului este de 48,5 de milioane de euro, din care 33,950 de milioane de euro vor fi alocate pentru cheltuielile de program.

E clar că premiul Capitală Culturală aduce și investiții de la bugetul central: spre exemplu, pentru Sibiu 2007, bugetul total cheltuit pe infrastructură a ajuns la 137,4 milioane euro (sursa aici).

Tot după exemplul Sibiului, titlul va da și un nou impuls politic Timișoarei, pe care impetuosul primar Robu va ști să-l speculeze, asumându-și meritul formării echipei care a dat cel mai eficient dosar de candidatură. Un test pentru administrație se va dovedi implementarea dosarului. În funcție de rezultatul monitorizării pe perioada următorilor patru ani până la CEaC, Comisia Europeană va dispune dacă orașul va primi și premiul Melina Mercouri (după numele fondatorului competiției), în valoare de 1,5 mlioane de euro. 

Până atunci însă, cred că trebuie punctat momentul - Timișoara a înțeles noua poveste a pragmatismului european. Care este avantajul UE de aici – este noul cuvânt de ordine la Bruxelles, mai ales în lumea post-Brexit.  

Juriul ar vrea să vadă o aprofundare mai mare și o extindere a programelor pentru a asigura o dimensiune europeană mai relevantă”- spune documentul din ianuarie, citat mai sus. „Faptul că un oraș se află în România, în Europa, are o ofertă culturală vibrantă și se va vinde singur în Europa nu reprezintă, în sine, o interpretare puternică a dimensiunii europene. O CEaC îi permite unui oraș să se promoveze pe plan internațional, însă acest lucru reprezintă doar jumătate din poveste”. Ce exprimare mai clară vreți? Sau alta „orașele ar trebui să constate că există diferențe față de criteriile utilizate la selecția orașului Sibiu pentru CEaC în anul 2007”.

Un fel de uitați de 2007, când ați intrat și voi, erați la început, mai treacă-meargă. Acum e o altă poveste.

La polul opus al înțelegerii noului context s-a aflat Iașiul care, îmbătat de parfumul atuurilor sale tradiționale, a intrat cu entuziasm în competiție, dar … nu a reușit să intre nici măcar în finală. Un uriaș al tradiției culturale (l-au invocat inclusiv pe Cantemir), o stea în ascensiune în noua economie bazată pe servicii, un oraș primenit, cu mall-uri deschise și superbul palat al Culturii renovat, Iașiul a fost pur și simplu trântit la examen de juriul venit de la Bruxelles.

Cu un slogan care suna la fel de isteț precum cel al timișorenilor (switch on – comută, schimbă) autorii programului au prezentat Iașiul ca o interfață răsăriteană a culturii europene în 2021. „Iași, cea mai estică metropolă a UE, simte ca pe o datorie construriea unui triunghi european cu cele mai apropiate orașe din afara granițelor fizice europene, Chișinău și Cernăuți, pe baza rădăcinilor istorice și culturale”.

Obiectiv, „lăudabil și ambițios”, remarcă juriul, dar unde ne sunt partenerii? Pentru că, iată, „juriul este dezamăgit să nu aibă ocazia de a auzi despre acest lucru chiar de la reprezentanții celor două orașe-partener. Nu suntem siguri dacă acestă cooperare nu era doar de fațadă (primarily showcasing, în original) sau contribuie efectiv la dezvolatrea culturală și civică a partenerilor propuși. De asemenea, juriul nu a fost informat în legătură cu detaliile financiare și manageriale ale acestei cooperări”.

Puteți găsi într-un articol recent o privire generală asupra Iașiului care și-a pierdut interfața 2021 (Business Days Magazine, 2/2016). Un alt episod penalizat ar putea fi încadrat în categoria dacă nu poți să-i spui Europei ce vrea să audă, măcar nu-i spune ce nu ar vrea să audă. Juriului nu i-a plăcut nici că „aspecte importante sunt tratate mai degrabă de o manieră superficială și nu în profunzime. Spre exemplu, proiectele referitoare la memoria traumatică a Pogromului de la Iași din 1941 sau la comunitățile rome. Aici viziunea artistică ar fi ajutat la creșterea dialogului inter-cultural”. Observația e întemeiată. Pentru un oraș care are încă de la gară o placă în amintirea evreilor urcați spre moarte în trenurile groazei, este, într-adevăr, cel puțin ciudat să se pomenească (o singură dată, în dosar) de tragicul eveniment - de la care în 2021 (nota bene) se vor împlini 80 de ani – și acesta en passant, într-un paragraf intitulat „Identitatea uitată a orașului”, cu precizarea că se va face un muzeu, se va ridica și o statuie, se vor ține conferințe.

În sfârșit, nu cred că trebuie trecut cu vederea nici peste modul în care un oraș de talia Iașiului a încercat un fel de miturie sentimentală, total neonorantă.

La cerința standard, de final, „Explicaţi în câteva rânduri prin ce anume candidatura dumneavoastră este mai specială în comparaţie cu a altor oraşe”, răspunsul venit în PDF-ul de pe Bahlui e legendar - „Pentru că prin atribuirea acestui titlu ar putea fi recăpătat, simbolic, titlul de capitală pierdut în secolul al XIX-lea și pentru că ar reprezenta o regiune care ar fi, astfel, echilibrată printr-o alocare economică și simbolică ce a privilegiat regiunea Transilvaniei (cea care în 2007 a dat, prin Sibiu, o EcoC)”. Pentru a se încheia apoteotic cu „Iar ceea ce face Iașul – sic, se știe că ieșenii adevărați nu articulează decât sub forma Iașul, n.m. - special față de alți competitori din țară este rolul său de releu al valorilor europene, culturale și democratice, peste granița fizică a UE, și disponibilitatea de a ieși din provincialism și din decăderea economică în care a fost aruncat (s.m.) de conducerea centrală”.

Dacă Iașiul monopolizează suferința, Bacăul ce să mai zică? Dar Suceava? Ca să ne referim doar la competitorii moldoveni care au trimis și ei dosare, dar care au jucat mai moderat pe cartea patetismului.

Din acest punct de vedere pare mai rezonabil finalul sucevean „Cu siguranță suntem un competitor din umbră, dar unde altundeva în România există o asemenea oportunitate pentru a demonstra ce poate face titlul de Capitală Europeană a Culturii asupra unui loc și a unei comunități?” . Iar dacă e vorba de disponibilitate, Bacăul a excelat, până și juriul declarțându-se „impresionat de angajamentul și energia Teatrului Bacovia, ca principală ancoră a programului acestui oraș.

Dar aici nu e vorba de disponibilitate – necesară, fără discuție, dar nu și suficientă pentru un switch on real. Să comuți, să schimbi starea unui sistem, să-l treci de pe un nivel pe altul cere o acțiune precisă. Mai ales în noua poveste europeană. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Nu am înțeles sintagma „...Iașiul a vrut să fenteze”. Fiecare își folosește niște argumente, nu cred că Iașiul avea nevoie „să fenteze”. Eu aș fi ales Iașiul, deoarece: 1. Este cel mai frumos oraș din România (vorbesc serios), dacă ții seama că orașele ardelenești și bănățene nu dau mai bine decât cele mai vestice, din Ungaria, Cehia, Austria, au monotonia central-europeană, care la un moment dat obosește, fără să aibă ceva colosal în plus; 2. Este și el încărcat de istorie; 3. Este fosta capitală a Moldovei până la Unirea din 1859. Mi-e teamă că tocmai asta l-a dezavantajat, vecinătatea cu o fostă republică sovietică, Rep. Moldova, juriul nu a vrut să complice lucrurile politic, destul e Ucraina o mare problemă. Faptul că Iașiul nu a cîștigat nu înseamnă că se va ponosi, trebuie să meargă înainte ca cel mai important oraș din estul României, istoria orașelor culturale nu se va încheia în 2021.
    • Like 0
  • Domnule Cristian Ștefan, iată, pe scurt, cum au stat lucrurile la Iași. Aducerea în fața juriului a primarilor din Chișinău și Cernăuți ar fi fost o imbecilitate. În primul rând, pentru că în prima fază a evaluării se prezenta și susținea ideea proiectului (urmând ca juriul să decidă care proiecte sunt, de fapt, convingătoare și fezabile) și, mai apoi, pentru că nu era nevoie, căci în dosarul Iașului existau deja PARTENERIATE SCRISE ȘI SEMNATE între primăriile celor trei orașe, atașate în original. Dincolo de faptul că e de natura evidenței că singura misiune reală a celei mai estice metropole a Uniunii Europene ar fi să iradieze cultura și valorile democratice ale acesteia (să înțeleg de la Dvs. că nu au vrut să audă asta?) peste granița aflată la 21 de km, ghidul oficial al acestui concurs (pentru că e vorba de un concurs în care un juriu aleatoriu decide cum îl taie capul) nu prevedea nimic în acest sens (ca dovadă, nici Timișoara nu cred că a venit la concurs însoțită de autorități din Serbia și Ungaria, cele "șase țări" care îi sunt vecine după cum cu sagacitate ne informați). De altfel, o mulțime de alte flagrante încălcări ale ghidului sunt identificabile în răspunsurile aiuritoare cu care au încercat să-și motiveze decizia din decembrie, distinșii membri ai juriului. De pildă faptul că nu erau prevăzute sumele exacte pentru activitățile legate de comemorarea Pogromului. NICI NU TREBUIA. Citiți, vă rog, ghidul și veți vedea că pentru prima fază a evaluării nu e nevoie de buget defalcat, ci doar de o asumare în Consiliul local a bugetului general pe cei cinci ani (doar Clujul și Iașul au răspuns, de exemplu, acestei cerințe obligatorii). Deci în cazul reproșului cu bugetul defalcat, răspunsul juriului este mincinos. La fel, în ceea ce privește mult trâmbițata lipsă de viziune artistică. Liniște totală asupra modului cum s-ar putea face o evaluare cuantificabilă asupra unei chestiuni atât de gingașe (oricum în ghid nici pomeneală de vreo aluzie la așa ceva). În schimb, lucruri clar stabilite în ghid, cum ar fi criteriul al doilea de evaluare, obligatoriu, potrivit căruia trebuia să existe o strategie culturală a orașului la care proiectul să facă referire, sunt complet ignorate de un juriu, dirijat de o doamnă din București care era într-un scandalos conflict de interese, care, magnanim, sare miraculos peste regulile legale stabilite de UE acceptând, ba chiar premiind, prin selectarea în finală, Bucureștiul și Baia Mare care nici nu auziseră încă de vreo strategie, necum de votarea ei în consiliul local.
    Voi scrie o carte cu ilegalitățile și manipulările crase legate de acest subiect, dar am vrut să dau o reacție minimală unui articol cu un titlu manipulator, nedemn de o platformă serioasă precum este republica.ro
    Felicitări, desigur, colegilor din Timișoara și tuturor celor care și-au pus sufletul și nervii în proiectele celorlalte 13 orașe primind în schimb injurii și ură.
    P.S. A, și să nu uit, cu "milogeala". Faceți, vă rog, un efort și citiți pe site-ul Comisiei care sunt obiectivele acestui program. Veți vedea că, în lumea civilizată, el este destinat unui oraș care să poate genera creștere economică într-o regiune defavorizată. Da, Iașului i-ar fi folosit mult mai mult un astfel de proiect decât unui oraș bogat și dezvoltat, tocmai pentru că, de cel puțin două decenii și jumătate, este subiectul unor sălbatice discriminări economice dirijate de cei de la București. Era un argument obiectiv, nu o milogeală. Și e nedemn din partea Dvs. să afirmați așa ceva într-un articol manipulator care se înscrie în concertul trollilor ce induc părerea că Moldova e locul sărăntocilor, al violatorilor și al proștilor, deci merită să fie batjocorită de "băieții dăștepți dăn capitală".
    • Like 3
    • @ Florin Cîntic
      check icon
      Absolut de acord cu textul. Da, aș fi votat fără ezitare cu Ieșii, nu cu Timișoara, dacă ar fi fost să aleg. Mi se pare o nedreptate față de Iași, chiar merita. După Sibiu, se alege capitală culturală un oraș aflat relativ aproape de Sibiu, logic era să se aleagă un oraș dintr-o altă regiune, deci Iașiul ar fi avut și aici cîștig de cauză. Sigur, Timișoara nu este o alegere rea, dar mi se pare nedrept față de Iași. Ieșenii însă trebuie să se ambiționeze și să-l facă, neoficial, tot capitală culturală europeană. Și asta este o oportunitate.
      • Like 0
  • Pentru Timişoara a cântărit mult capitalul de simpatie dobândit în dec.1989
    • Like 0
  • Tipic romanesc!Daca nu am reusit eu,dau cat pot in invingator! Criteriile dupa care s-a facut desemnarea orasului au fost cunoscute de toti de la inceput.Daca altul a fost mai destept si a tinut cont de ele,inseamna ca s-a ploconit la Bruxelles? Cam asta reiese din articol...si ma mir ca nu a fost facuta si aici Timisoara-zona defavorizata,cum a fost facuta de creierul" mic" al marelui primar bucurestean...
    • Like 1
  • check icon
    Ei, comparația Iași ~ Timișoara este o găselniță: de vreme ce numai UN oraș poate cîștiga, este logic că restul pierd. Nu am fost recent la Iași, dar cred că Iașiul ar fi meritat să cîștige. Nu discut aici de managementul prezentării și de chichițe înșurubate. Este și un context politic care a favorizat Timișoara: vecinătatea cu Serbia și Ungaria, oraș multietnic... Poate cu ocazia asta, se desființează și bazarul aflat nu departe de centru, cred că e cel mai urît bazar din România, care aduce aminte de modul de a face comerț din anii ’70 și ’80, ba chiar mai rău. Cert, poze cu acel bazar nu au fost puse la dosarul de concurs. Da, este o mare oportunitate pentru Timișoara, să ne bucurăm.
    • Like 2
  • Poftim? Majoritatea româna e intoleranta? Timisoara Pol de stabilitate in regiune? Aseara tiganii au batut doi români in centrul orașului de I-au bagat in spital! Stabilitate in ce? In mizerii? In nunti tiganesti? In distrugerea orașului istoric? In investitii in palmieri? Singura care a pierdut este România. Am irosit sansa de a ne face cunoscuti cu orase care chiar merita.
    • Like 2
    • @ Florin Tudosie
      check icon
      Faptul că niște romi au făcut scandal în centru nu este un argument ori un contraargument, este o faptă penală, d-astea sînt preste tot în lume. Treaba cu distrugerea orașului istoric este o acuzație gravă, puteți dezvolta? Eu, de exemplu, am fost martor neputincios (dar nu tăcut ori impasibil) la distrugerea centrului orașului Constanța, începută în anii ’80, apoi un pic oprită prin anii ’90, apoi continuată în timpul administrațiilor succesive Mazăre. Aceasta este acuzația cea mai gravă pe care i-o aduc: distrugerea orașului istoric. Constanța este unul dintre cele mai frumoase orașe de la Marea Neagră, teoretic – pe ansamblu – mai frumos ca Varna. Da, numai că bulgarii nu au distrus orașul vechi, l-au întreținut cît de cît, au investit, în ciuda sărăciei lor... Personal, aș fi votat pentru Iași, un oraș absolut superb și, în general, puțin vizitat, oricum este mai puțin cunoscut decît Timișoara. Ar fi avut un frumos impuls turistic dacă ar fi devenit capitală culturală. Mă rog, se putea și mai rău, cum zice optimistul.
      • Like 1


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult