Eu particip la concursuri ca să văd lucruri noi și să mă bucur de fugă. Dar dacă alergarea nu mai este o plăcere, atunci mai bine te oprești, decât să te chinui. Andrei Sovereșan, 29 de ani, ultramaratonist montan.
Abandonul
Îndrăgostit de munte și de alergare, Andrei aleargă ultramaratoane montane din 2013. Cu succes, deoarece mereu s-a clasificat în primii 10-15%. A alergat maratoane fără număr și patru curse lungi, de peste 100 de kilometri: Transylvania Trail Traverse de 106 km cu 8.000 metri diferență de nivel pozitivă; 100 Miles of Histria și chiar și Ultra Trail du Mont Blanc – cursa etalon pentru alergarea montană. Dar a sosit și momentul în care Andrei nu a mai putut. În 2016, la concursul Dalmacija Ultra Trail din Croația a renunțat după 12 ore de alergare, fiind la kilometrul 90. Chiar și acum, la cinci ani de la abandon, Andrei are un oftat involuntar atunci când rememorează acel moment. Simțindu-se foarte dezamăgit de el însuși și neputând prelucra acel eșec, Andrei a intrat în depresie. Deși depresia este încă un subiect sensibil în societatea noastră, Andrei este suficient de puternic pentru a-și asuma această vulnerabilitate și a discuta deschis și public despre acest lucru. Îngrijorată, iubita lui de atunci și actuala lui soție, Angela, și-a călcat pe inimă și i-a propus un proiect temerar: traversarea Arcului Carpatic în alergare, pe principiul cui pe cui se scoate.
Arc peste Carpați - record național, cea mai rapidă traversare a Carpaților
Cu un proiect de mare anvergură în minte, Andrei a depășit încet depresia și s-a concentrat pe realizarea visului comun. Pregătirea acestei aventuri a durat luni de zile. Prima fază fost de documentare a traseelor. Andrei a ales să îmbine orgoliul cu altruismul și s-a hotărât să alerge pentru Asociația 1 Leu și proiectul lor, Spitalul Copiilor.
1 iulie 2017, ora 0. Andrei Sovereșan începea traversarea Arcului Carpaților în alergare. 23 de zile și 23 de ore mai târziu, stabilea un record național. 1.300 de kilometri alergați, cu aproape 60.000 de metri diferență de nivel pozitivă. A alergat în medie 55 de kilometri pe zi, deci un ultramaraton în fiecare zi, timp de 23 de zile. A pornit din Sighet, însoțit pe primii 10 kilometri de toată comunitatea alergătorilor și a cicliștilor și s-a oprit la Orșova. Pe parcursul traversării i s-au mai alăturat sporadic alergători. Majoritatea timpului a fost însă singur. A avut cu el un rucsac cu strictul necesar: mâncare, apă, batoane, folie de supraviețuire, hamac. Din punct de vedere logistic, o companie de IT l-a sponsorizat, i-a pus la dispoziție o mașină cu șofer, cu care era în legătură permanentă și se întâlneau la puncte stabilite, pentru mâncare, haine și alte necesități. Pe parcursul traversării, a întâlnit porci mistreți, căprioare, iepuri, ulii, capre negre, urși. Din Durău s-a lipit de el un câine, care l-a însoțit 200 de kilometri. În Munții Ciucului, pe o potecă marcată, câinele a început să mârâie. Când a întors capul, Andrei a văzut o ursoaică cu doi pui la 2-3 metri de el.
Partea cea mai grea a fost că am alergat foarte mult singur, prin zone sălbatice, nemarcate, în care nu aveam nici semnal la telefonul mobil. Rătăcirile frecvente m-au demoralizat, zonele defrișate și gunoaiele m-au enervat și accidentarea din a treia zi nu m-a ajutat. Am avut momente în care nu credeam că voi termina acest traseu.
Aventura lui Andrei Sovereșan a avut ecou în lumea alergătorilor montani. De la Andrei s-a inspirat și elevul-caporal Viorel Fleșer, cel mai tânăr ultramaratonistal României, care a hotărât să își doneze majoratul Asociației Totul Este Posibil. https://www.facebook.com/datotulesteposibil a alergat în 2020 Maraton4Ultra, o cursă de 316 kilometri, cu 11.200 km diferență de nivel, în patru zile, în Munții Apuseni. În felul acesta contribuit la achiziționarea de echipament pentru camera de terapie senzorială a Centrului Maria Beatrice din Alba Iulia. I-a fost alături în managementul cursei și în alergare, mentorul său, ultramaratonistul cunoscut pentru implicarea sa constantă în proiecte caritabile și dublu IronMan, Istvan Szokolszky. Aventura lor o puteți citi aici.
Andrei a finalizat cu bine alergarea I iar la finalul celor 1.300 de kilometri avea deja conturată în minte următorul proiect.
Asociația Raw Nature Experience
Traseele nemarcate, defrișările extinse, gunoaiele pe care le-a întâlnit frecvent în traversarea Carpaților, l-au determinat pe Andrei, să înființeze, alături de trei prieteni, la Cugir, o asociație care să promoveze turismul ecologic în zona munților Șureanu, munți cu un potențial turistic mare și neexploatat. În 2018 au înființat Asociația Raw Nature Experience. De atunci, refac trasee turistice existente din Șureanu, care nu au mai fost marcate de peste 30 de ani, în colaborare cu Consiliul Județean Alba și cu Salvamont Alba, care sunt factori decizionali. Asociația inițiază sau participă la acțiuni de ecologizare în munții Șureanu sau oriunde este solicitată.
Cugir. Un oraș mic, mono-industrial, faimos pentru fabrica de armament și, mai nou, pentru industria auto. Nu este prima opțiune pe listă, când vine vorba unde să petrecem un weekend sau chiar o săptămână de concediu. Andrei vrea să ne facă să vedem dincolo de blocurile gri și uzina cu sirenă. În copilărie, veneam la Cugir cu sora bunicii, cu trenul, dintr-un sat de peste Mureș, să vindem gladiole, ouă, fasole și gutui la poarta uzinei. Timpul parcă a stat pe loc aici.
În colaborare cu Primăria Cugir, Andrei a pus bazele platformei visitcugir.ro, care oferă informații legate de trasee și obiective turistice, cazare, gastronomie locală. O drumeție cu familia, o tură de bicicletă, o alergare montană sau o ieșire la o cabană? Cugirul e un bun punct de pornire spre Cetatea Dacică de Pământ de tip “dava”, sit arheologic monument istoric, sau spre Rezervația Botanică Șureanu și Iezerele Glaciare. În prezent asociația lucrează la o hartă interactivă cu trasee turistice omologate și puncte de atracție.
CugiRace - concurs de alergare montană prin Poiana cu Goruni
Munții Șureanu sunt pretabili pentru drumeții, alergare montană, bicicletă. Am refăcut parte din trasee și am dorit să aducem oameni iubitori de natură. De aceea am organizat în 2019 acest concurs de alergare. Anul acesta, în data de 4 septembrie, va avea loc a doua ediție. Oamenii știu doar de pârtia de la Șureanu, urcă de pe Transalpina și nu trec prin Cugir, iar vara nu se întâmplă nimic aici. Cugir este cunoscut în țară ca oraș industrial, dar zona asta e sălbatică și frumoasă. Vrem să atragem turism sustenabil. Acum oamenii s-au obișnuit să vadă alergători pe stradă și pe plaiuri. Când veneam acasă de la facultate, acum zece ani, oamenii se uitau la mine ca și cum aș fi furat ceva. Li se părea ciudat să vadă bărbați în colanți, alergând. După 2019, când a avut loc prima ediție, s-a închegat la Cugir o comunitate de alergători, care promovează alergarea noastră la alte concursuri în țară, aleargă cu tricoul nostru. Vrem să promovăm tradițiile zonei, de aceea am invitat producători și artiști locali la eveniment. Vă așteptăm pe toți cu drag la Cugir pe 4 septembrie! Andrei Sovereșan.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.