Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Simona e pe mâna ei

Simona Halep--

 Simona a câștigat meciul cu Kontaveit în 53 de minute pentru că nu s-a gândit la victorie și nu s-a temut de înfrângere. Fiecare punct, indiferent dacă l-a pierdut sau câștigat, Simona l-a „uitat” într-o fracțiune de secundă, intrând în pregătirea următorului.

Estonianca a procedat corect din punct de vedere tactic. A încercat să fie agresivă tot timpul, să joace în viteză, să se „ia în gură” cu Simona. Dacă alegea un joc de regularitate, așteptând greșeala Simonei, probabil că nu lua nici cele două ghemuri. Însă nivelul tehnic nu i-a permis să susțină o astfel de tactică în fața lui Simo. De câte ori a încercat să zvâcnească, să preia controlul, Simona a contracarat-o cu sprinturi ca în desene animate și servind foarte bine. Confirmându-și liniștea interioară și încrederea, finalista AO din 2018 a câștigat câte un punct cu scurtă și volé de la fileu.

 Semifinala cu Muguruza va fi însă altfel decât meciurile rezolvate până acum de Simona în două seturi. Când talentata, dar inconstanta jucătoare spaniolă își intră în formă, e greu de oprit. După un început ezitant, și-a limpezit jocul și le-a depășit la galop pe puternicele Svitolina, Bertens și Pavlyuchenkova. Și mai e și dorința ei de revanșă după teribila înfrângere în fața româncei din semifinala Roland Garros 2018.

Dar Simona Halep joacă acum pe mâna ei, nu a adversarei, oricare ar fi aceea... 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult