Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Simplificaţi programa sau stingeţi lumina în şcoli!

Educație carti

Foto: Guliver/Getty Images

Mă simt fără vlagă. Recent asta am făcut două lucruri care s-au bătut cap în cap. Mai întâi am citit ceva despre România Educată, proiectul prezidenţial cu privire la sistemul de educaţie. O viziune pentru viitor, cum am înţeles că se doreşte a fi. Lucruri frumoase, cum hârtia suportă multe.

Apoi, am ajutat un copil să îşi facă tema la matematică şi m-a apucat o sfârşeală mare şi un fel de ură amestecată cu disperare. O dispeură mi s-a băgat în suflet, fix pe acolo pe unde credeam că lipisem bine crăpăturile susceptibile să cedeze la emoţiile negative. 

Clasa întâi: aşezaţi în ordine crescătoare următoarele numere, aşezaţi în ordine descrescătoare următoarele alte numere, adunări şi scăderi cu numere de la 0 la 30. Chestii simple, s-ar zice. Şi totuşi eu m-am albit la faţă când am văzut fişa de lucru. Copilul acesta a făcut trei ani de grădiniţă şi un an de clasă pregătitoare, după care nu ştia nimic. Dar nimic! Nu ştia să numere până la 10. Dar ce zic 10? Nu ştia să numere până la 5. Sau până la 3, poftim! Nimic! Ce au făcut femeile alea în patru ani în care copilul ăsta a fost în grija lor în instituţii educaţionale pe care le plătim din dările noastre la stat? Am muncit o vară întreagă trei adulţi ca să îl învăţăm să numere până la 10.

În toamnă, copilul din vecini, crescut de doi oameni foarte în vârstă, urma să meargă în clasa întâi. Cu chiu cu vai am găsit o învăţătoare dintr-un sat vecin care vine acasă de două ore pe săptămână. Luăm meditaţii din clasa întâi aşadar, pentru că la şapte ani avem deja un an de întârziere faţă de programă. Nu zic “faţă de ceilalţi copii” pentru că şi ceilalţi copii sunt în urmă, în clasa învăţătoarei care predă la trei clase deodată.

Aşa că m-am enervat instant când am văzut fişa de lucru: “Nu le e ruşine să dea o astfel de fişă de lucru? Oare învăţătoarea lui e de pe altă planetă? Nu ştie sau nu îi pasă care e nivelul copilului?”. 

Cu ajutorul meditaţiilor, copilul a făcut progrese uriaşe, de unde iniţial crezusem că poate are un retard. Acum ştie să numere până la 10 şi chiar să şi scrie cifrele pe care le numără. Încet-încet a început să descifreze şi literele şi să scrie cuvinte scurte. A început să ţină minte de la mână până la gură, dar noi ne bucurăm de fiecare victorie, ca de cine ştie ce. Mâine avem ceva pe care poimâine putem să mai construim încă un pic. Şi apoi încă un pic şi tot aşa până învăţăm tot alfabetul şi poate mai reducem un pic din decalajul ăla.

Am făcut repede o poză şi am trimis fişa unei prietene care e învăţătoare la una dintre cele mai bune şcoli din unul din cele mai dezvoltate judeţe din ţară. “E normal să le dea aşa ceva?”. “Da, e o fişa normală de lucru. Dar mulţi copii nu fac faţă nici la mine în clasă. E mult prea mult din punct de vedere psihologic şi copiii se pierd, mulţi dintre ei”. Aha! Deci nu sunt eu nebună! Se pierd şi copiii care merg la una dintre cele mai bune şcoli din ţară, copii ai căror părinţi dau şpagă ca să intre în acea şcoală, iar apoi ca să intre la o anumită învăţătoare din acea şcoală. Copii ai căror părinţi stau ore în şir cu ei ca să îi înveţe diverse lucruri, să îi ajute să îşi facă temele, îi lasă să meargă în vacanţe costisitoare, în ţară şi în străinătate, deja din grădiniţă, le cumpără jocuri senzoriale şi educaţionale de orice fel, chiar înainte ca învăţătoarea să aibă timpul să formuleze vreo sugestie, pentru că aşa au citit ei pe internet. 

Stimate domnule Tiriac, ştiu că viaţa de miliardar e grea, dar nu vă lăcomiţi la puţinii bani din educaţie, ca să construiţi grădiniţe private din bani publici. Nu de grădiniţe “olimpice” cu profil sportiv avem noi nevoie acuma! Doamna Dancilă, fie-vă milă, nu risipiţi aiurea bani care ar putea salva destine! Dragi tovarăşi de la Institutul de Stiinţe ale Educaţiei, treziţi-vă! 

Deci copilul ăsta al nostru, crescut de doi bătrâni analfabeţi, cum sunt mii de copii în ţara asta (pentru că au fost abandonaţi, pentru că au părinţii plecaţi în străinătate, pentru că părinţii lor muncesc pe rupte cum şi unde pot, sau orice alt motiv) e în aceeaşi oală cu floarea cea vestită. Care şi ea e cam ofilită sub povara unei programe mult prea complicate, care istoveşte copiii şi vrea să îi vadă pe toţi genii şi olimpici mondiali şi intergalactici, în timp ce realitatea e că avem sute de mii de copii care nu se mai regăsesc în sistem, pentru că au abandonat şcoala. Sau mai bine zis, pentru că şcoala i-a abandonat pe ei.

În teorie, copilul acesta al nostru ar fi beneficiarul faimoaselor clase remediale propuse de curând de doamna ministru Andronescu. În realitate, el va trebui să mai aştepte încă doi ani pentru asta, să piardă şi mai mult, pentru că acest “serviciu” va fi oferit doar de la clasa a treia în sus. Desigur, nu se ştie din ce bani sau cu ce profesori (dacă sunt aceeaşi, ce garanţii avem că vor face mai bine la “remedială” ce n-au ştiut să facă la clasa normală?), dar ce se ştie sigur este că vina e a copilului. El trebuie “remediat” şi nu faptul că programa e prea complicată, cadrele didactice incompetente sau excedate de faptul că trebuie să predea la mai multe clase deodată, inspectoratele şcolare politizate, directorii de şcoli puşi politic mai degrabă decât pe baza unor reale competenţe de management. Sistemul e perfect. De vină e elevul şi eventual familia lui care nu “se ocupă”, aşa cum mi-a spus învăţătoarea atunci când m-am dus la şcoală ca să dau un semnal clar că în comunitate există oameni care sunt interesaţi de rezultatele lui.

Dispeura vorbeşte din mine şi cu mine: “Frate, România asta Educată a venit prea târziu. Cu vreo 25 de ani mai târziu. Acuşica, dacă a venit, fie, primim. Dar să ne apucăm de treabă! Stimate domnule Tiriac, ştiu că viaţa de miliardar e grea, dar nu vă lăcomiţi la puţinii bani din educaţie, ca să construiţi grădiniţe private din bani publici. Nu de grădiniţe “olimpice” cu profil sportiv avem noi nevoie acuma! Doamna Dancilă, fie-vă milă, nu risipiţi aiurea bani care ar putea salva destine! Dragi tovarăşi de la Institutul de Stiinţe ale Educaţiei, treziţi-vă! Băgaţi de seamă la realităţile ţării în care trăim şi nu ale ţării imaginare pentru care creaţi voi curricule minunat de sofisticate, care lasă în beznă sute de mii de copii. Simplificaţi programa sau stingeţi lumina în şcoli, că e adevărat meşteşug de tâmpenie, mai ales pe ici pe colo, prin punctele esenţiale ale ruralului, unde copiii ajung la şcoală flămânzi, uneori bătuţi, alteori munciţi, din familii unde părinţii sunt depăşiţi de lecţiile copiilor încă din clasa întâi, pentru că ei înşişi sunt analfabeţi sau excedaţi de muncă!”.

Peste 10-15 ani copiii aceştia pentru care acum construim curricule fanteziste şi grădiniţe “olimpice” la care nu vor avea acces (fiind private), vor ajunge pe piaţa muncii! Semi-analfabeţi şi fără nicio abilitate tehnică (sau de orice fel). Nici muncitori nu vor putea să fie angajaţi în fabricile tot mai automatizate ale viitorului! Iar atunci domnul Ţiriac şi prietenii lui din mediul privat şi din guvern ne vor spune – cum ne spun deja – că e nevoie să aducem muncitori străini. Că ai noştri sunt leneşi şi incompetenţi. Dar n-ar fi mai logic să investim noi de pe acuma în viitoarea noastră forţă de muncă?  

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sunt profesor si pot confirma 2 aspecte prezentate mai sus: programa este incarcata si copiii semianalfabeti.
    Promit sa nu zabovesc prea mult.
    Programa este incarcata prin introducerea unor discipline noi incepand cu sept.2018 dar si cu materii agatate din anii anteriori, cu nivele transferate de la clase mai mari si cu mult mai multe exercitii practice.
    De ce? Pentru ca tableta, tehnologie, internet, copii mai destepti ca generatia trecuta.
    Ani de zile ne-am plans ca in scoala romaneasca este prea multa teorie si prea putina practica. Uite ca au venit exercitiile. Multe!! Si daca tot sustinem ca ei se nasc cu tehnologia in sange, engleza in piele si mai stiu eu ce... Atunci nu-i de la sine inteles ca ce faceau altii in clasa a-III-a se face la cls.I? Pentru ca au scos clasa 0 de la gradi si au adus-o la scoala. Doar ca dna Invatatoare nu e dna Educatoare si desi nu-i decaat 1 an..cand esti mic, fiecare luna este esentiala in dezvoltarea ta.
    Cum adica ce au facut educatoarele 4 ani? Dar ce au facut parintii 4 ani? Feedback au cerut? Lunar, semestrial.. La serbari au fost? Cu copilul au vorbit?
    Oare parintii vor realiza candva ca ei reprezinta un element cheie in educatia parintilor? Eu tin minte ca parintii ma verificau la teme. Copilul vine de acasa si se intoarce acasa. Este inadmisibil ca parinte sa consideri ca l-si dus la scoala si gata..ti-ai facut treaba ta, acum se ocupa altii.
    Copiii semianalfabeti ... care sunt experti online si gameri performanti dar citesc silabisit. Csf? Ncsf...pentru ca traim in era acronimelor si a limbajelor codificate, a cuvintelor inventate si a scrierii manuale din ce in ce mai putine. In Europa atat de multe tari au deja clase unde se scrie exclusiv pe tableta/laptop.
    Analfabetismul vine insa din zona emotionala inghetata.. Toate emotiile sunt online, acasa ararerori exista comunicare reala iar la scoala totul e pe fwd. Nu mai avem rabdare. Sa vorbim cu ei, sa ii intrebam, sa cautam solutii impreuna. Repede, mult, tot. Cam atat.
    Sistemul este oglinda societatii. Marea problema nu este volumul. Nici nivelul. Este proasta gestionare a abordarii materiei. Cunostintele nu se leaga interdisciplinar. Ce inveti la istorie ( ca perioada), nu extinde la celelalte materii umaniste. La fel la real. Lor li se livreaza petice informationale. Pe care le percep abia dupa 20 de ani.
    • Like 1
    • @ Magda Nicoleta
      „Programa este incarcata prin introducerea unor discipline noi incepand cu sept.2018 dar si cu materii agatate din anii anteriori, cu nivele transferate de la clase mai mari si cu mult mai multe exercitii practice.
      De ce? Pentru ca tableta, tehnologie, internet, copii mai destepti ca generatia trecuta.”
      — Cui aparține explicația dăncilească de mai sus? Dacă dvs., atunci clar, este doar o glumiță amară...

      „Cum adica ce au facut educatoarele 4 ani? Dar ce au facut parintii 4 ani? Feedback au cerut? Lunar, semestrial.. La serbari au fost? Cu copilul au vorbit?”
      — Părinții nu cunosc programa și cunoștințele/abilitățile pe care trebuie să le aibă copilul la o anumită vârstă, dar educatoarele ar trebui să cunoască asta și să se asigure că micuții țin pasul cu cerințele vârstei și programei. Dacă există probleme mai puțin evidente pentru părinți, eu cred că aceste cadre didactice au în fișa postului îndatorirea de a semnaliza părinților respectivele probleme.
      — De ce să se apuce părinții să-l învețe acasă chestiile dintr-o programă care n-o cunosc, când plătesc taxe ca să-l învețe pe copil sistemul public de învățământ, prin angajatele lor cu studii superioare, care ar trebui să se priceapă bine la asta?
      — Feedback: cine trebuie să inițieze feedbackul, părinții care vin după muncă la grădiniță, după copil, și sunt încălțați, îmbrăcați de stradă și în grabă? Eu când aveam ocazia (adică, atunci când educatoarea nu vorbea la telefon), întrebam zilnic cum a fost, și primeam ca răspuns niște platitudini generale scurte, foarte scurte, fără detalii personale.
      — Referitor la serbări, nu înțeleg: ce legătură are performanța din respectivul spectacol de dresaj cu programa?
      • Like 0
  • SO Rin SO Rin check icon
    D-voastra credeți că în momentul în care madam Ecaterina a fost numită pentru al 3 mandat la ministerul învățământului după ce liderul PSD a marginalizat-o i-a păsat cât de cât cuiva ? Nu . De ce? Ptr.ca s-a ajuns la ultimul stadiu al nesimțirii,nu atât din partea lui daddy cât a fosilei de la învățămînt. Să mai spună cineva că nu e democrație! Cât despre stimabilul Tiriac este o vorbă " BANII N-AU MIROS " PS. La următoarele alegeri stați acasă. Nu de alta dar în anii ce vor urma cine va fi nedreptățit? Sărbători cu bine!
    • Like 0
  • check icon
    Toată chestiunea se reduce la educația foarte inegală pe care copiii o primesc în cadru familial. Unii primesc foarte mult (astfel încît ar putea sări clasele I-II), alții spre deloc.
    Prin 1997, am fost, pt o lună, învățător suplinitor la clasa a III-a (învățătorul lor tocmai urma să-și încheie stagiul militar). Din clasa cu 18 elevi (”pe vremea mea” norma era 30+), cam 30% (deci vreo 6-7) nu știau tabla înmulțirii, vreo 3-4 aveau dificultăți și cu scăderea (de tip: 17-9), și tot vreo 30% cu dificultăți majore de citire. Interesant (pt mine) a fost că mulțimea celor 30% cu carențe în matematică se intersecta uimitor de puțin cu mulțimea celor 30% cu lipsuri într-ale lecturii!! Și evident că am speculat acest aspect (cum? Printr-un balans de joacă și manipulare, e o poveste prea lungă; cui vrea, îi povestesc și asta...).
    Mă întorc la subiect: am ”abuzat” (dacă vreți așa) de poziția mea temporară, și am nesocotit orice ”planuri de lecții” impuse de sistem: am lucrat, aproape exclusiv, doar cu cei mai slabi elevi (în ideea de-ai preda învățătorului ”de drept” o clasă cît mai uniformă din punct de vedere al cunoștințelor elevilor).
    Și cum în acea vreme funcționa o măsură FOARTE BUNĂ (și anume, alocațiile copiilor erau ridicate de la școală!), am avut prilejul să convoc o fructuoasă ”ședință cu părinții” cu acest prilej.
    Și de aici au venit primele probleme:
    - că ”de ce nu le dau teme pentru acasă?” (eu nu le dădeam pt că, fiind septembrie, mulți ar fi putut replica că n-au avut timp de ele întrucît au trebuit să aibă grijă de frații mai mici). Credeți-mă, înainte să accept acest job temporar, am petrecut vreo 3 zile încercînd să mă transpun în ”eu, cel din clasa a III-a!” astfel încît să le știu ”trick-urile” (și asfel, să-mi ticluiesc propriile-mi ”trick-uri”!). Iar dacă fie și unul scapă nepedepsit că nu și-a făcut tema, ce vor înțelege ceilalți?
    În cazul lecturii, abordarea era simplă: alegeam din manual lecturile (puține!) care ar fi înflăcărat imaginația elevilor (din manualul de cls a III-a, pot enunța fără șovăire: ”Fram. ursul polar”). Tactica era să-i captivez, să le stîrnersc curiozitatea, astfe încît să-i imping spre lectura PE CONT PROPRIU, singura formă de lectură care îî va ajuta, poate, cu adevărat.
    Adaptat zilelor noastre, cred că, în primul rînd, școala trebuie să ”sădească,” dorința de a cititi (mai apoi, educația vine de la sine). Inclusiv generația de azi (să-i zicem,generația G - de la ”Google”), n-ar trebui să se lase lase de citit (pe hîrtie sau ”electronic”). Pînă la urmă, suportul fizic e chiar irelevant. Însă și pe Google tebuie să știi cum să cauți și MAI ALES cum să înterpretezi rezultatele pe care le obții.
    Școala ar trebui să fie un ajutor întru ”exhibarea” curiozităților personale (și, nu sărăcia ”bazei materiale”, nu e o scuză - chiar și pt profesorii de chimie!)
    - de ce-i neglijez pe cei buni? Le-am promis că voi găsi și pentru ei provocări, și m-am ținut de cuvînt cu asupra de măsură, sper. Împletind știința cu haiosul, i-am făcut niște mici lideri, ieșind încă odată din rigoarea desuetă a ”programei școlare” cu ale ei ”planurilor de lecții”.
    Ce bucurie mi-ar face ca vreunul din cei 18 să urmărească acest sait! Îndiferent dacă ar spune ”ai fost penibil cît ne-ai fost învățător!” sau, dimpotrivă!

    Cum se cuvine atunci cînd critici, trebuie să arăți o variantă mai bună: și deci iat-o pe a mea:
    Examen de admitere în... clasa I! Însă, scopul unui asemenea examen să nu fie ocuparea unui loc în clasa I-a (default-in, ca să zic așa), ci discernerea dacă un copil poate accede direct în cls a II-a, a III-a, a IV-a, sau poate și mai sus (după cum va decide o eventuală comsie)!
    Acest sitem a existat deja în trecut (și a avut și el propriile eșecuri - Galois, Gauss etc) dar cred că e mult mai bun decît ceea ce avem azi (ca să zic așa, și cu sistemul actual, Gauss ar fi fost un nimeni!)
    • Like 2
    • @
      Wow! Superinteresant, mai ales că vine din partea unui om care a lucrat practic cu copiii de primară! Mai activați ca învățător sau v-ați lăsat?
      • Like 0
    • @
      Nu sunt de acord cu partea „Toată chestiunea se reduce la educația foarte inegală pe care copiii o primesc în cadru familial.”
      Mai degrabă, eu cred că toată chestiunea se reduce la dotarea foarte inegală a copiilor la vârsta când merg la școală. Aici cred că există o „împrăștiere” foarte mare. Sunt însă întrutotul de acord cu ideea examenului de admitere în clasa pregătitoare!
      • Like 0
  • Victor66 check icon
    A avut nevoie de trei adulti si de 3 luni ca sa invete sa numere pana la 10, iar cu meditatii a invatat sa si numere pana la 10 si sa si scrie cifrele? Doamna, daca nu cumva comiteti niste greseli de exprimare, copilul are un retard.
    • Like 3
  • Sunt câţiva comentatori pe care, dacă nu i-aş bănui că suferă de sindromul aflării în treabă, i-aş considera afundaţi în cea mai adâncă şi întunecată prostie. Dovadă că internetul este mare, nu are hotare şi suportă toate inepţiile.

    Un comentator scrie că dacă cel mic nu ştie să numere până la 10 după trei ani de grădiniţă şi un an de clasă pregătitoare, nu este vina sistemului nostru „minunat” de educaţie, ci vina familiei. Zău?! Îi voi dezvălui comentatorului un secret: în România există educaţia timpurie (0 - 6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0 - 3 ani) şi învăţământul preşcolar (3 - 6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare. Aşa zice el, Ministerul Educaţiei Naţionale {https://www.edu.ro/invatamant-prescolar}. Care ar fi, oare, rolul acestei educaţii timpurii? Doar ca să-i înveţe pe micuţi să-şi şteargă năsucurile şi să se lege la şireturi? Ia intraţi puţin prin curricule şi vedeţi ce-ar trebui să se întâmple în perioada asta. Deci doamna Oprea este perfect îndeptăţită să se revolte!

    Alt comentator scrie adânc: „Educatia in Romania incepe in primul rand din familie (temelia), apoi se construieste treptat, caramida cu caramida de catre reformator, ajungandu-se in punctul culminant de unde subiectul isi i-a (sic!) zborul spre viata”. O exprimare de o prolixitate ce-ar umple-o de invidie şi pe madam Dăncilă! Am înţeles că educaţia (nu numai în România, ci peste tot în lume) începe din familie. Dar nu înţeleg ce se construieşte treptat, cărămidă cu cărămidă: educaţia?! Şi... cine este reformatorul? Iar dacă este reformator, ce reformează?! Că aici era vorba despre construire. La sfârşit, comentatorul spune atât de poetic, încât l-ar lăsa mască şi pe Labiş: „ajungandu-se in punctul culminant de unde subiectul isi i-a (sic!) zborul spre viata”. Subiectul a ajuns la climax! Dar care subiect? Educaţia? Că despre ea este vorba în frază... În cazul ăsta sunt de acord: educaţia şi-a luat de mult zborul din şcoala românească. O întrebare de final: ştie oare comentatorul ce înseamnă educaţie? Ar fi utilă o consultare rapidă a dicţionarului {https://dexonline.ro/definitie/educa%C5%A3ie}, poate aşa se vor mai limpezi nişte noţiuni...

    Un al treilea comentator vrea să fie acid (că bază... nu prea avem) şi scrie cu ironie proletară că mama-şi delegă atribuţiile şcolii pentru că ea, în culmea egoismului, trebuie să-şi vadă de serviciu (de unde aduce bani în casă) şi – blasfemie!!! – de carieră! Păi are dreptate comentatorul: treci la cratiţă cucoană şi creşte-ţi copiii! Bani pentru mâncare, pentru haine şi pentru întreţinerea familiei, o să-ţi dea Olguţa lui Dragnea! Creşte alocaţia, mai faci un copil, mai scad anii pân’ la pensie... Nu-i aşa? Ai bărbat? Trimite-l la muncă pe puturos, să-şi ia trei servicii, să aducă bani în casă. Că d-aia-i capu’ familiei! Tu, picoarele-n sus şi pun-te pe făcut copii. Apoi învaţă-i aritmetică, fă cu ei citire şi gramatică, geometrie, trigonometrie şi filosofie fiindcă şcoala n-are trabă cu asta. E doar treaba familiei!

    În cazul ăsta (dacă ar fi să-i luăm în serios pe comentacii de soiul ăsta) de ce nu ne îndreptăm cu toţii către home schooling? Adică familia să facă totul. Guvernul şi primăriile ar scăpa de stresul fiecărui început de an şcolar (cornul şi laptele, transportul elevilor, întreţinera şi repararea clădirilor), învăţătorii şi profii ar scăpa de stres (ce mişto ar fi la şcoală fără elevi!) iar grangurii din inspectorate şi din minister ar putea răsufla uşuraţi: n-ar trebui să corecteze decât lucrările olimpicilor, iar în restul timpului ar putea juca darts în cancelarie, lapte-gros pe culoare şi leapşa prin clasele goale.
    • Like 1
    • @ Dragoş Anghelache
      Îmi permit să fac o corecție mică: în învățământul antepreșcolar și preșcolar, copiii nu sunt nici m[car învățați să-și șteargă nasul sau să-și lege șireturile! De fapt, am observat că juniorii de azi încep prin clasa a doua să învețe să-și lege șireturile, iar asta mă conduce spre suspiciunea că noua generație este de fapt o nouă DEGENERAȚIE, degenerată neurologic!
      • Like 0
  • Trexer check icon
    De ce să investești în învățământ (educația ține de părinți, nu de școală) dacă vor pleca să lucreze în alte țări?
    • Like 0
  • Sistemul educational din tara e varza ( ca si toata tara , de altfel ) dar parintii acelui copil ce au facut sau ce nu au facut, incat copilul nu stia sa numere pana la 10 la varsta de 6 ani ?
    • Like 0
  • Nu înțeleg articolul din cauza cuvântului ”dispeură”. Nu știu ce însemnează.
    • Like 0
    • @ Shushaneaua
      check icon
      Și dacă ar fi cazul să faceți doar 3 presupuneri, care ar fi acelea?
      • Like 0
  • Dan I check icon
    Țara va vrea proști, needucați, mana de lucru ieftină, care muncește, nu gândește.
    Ei, politicienii noștri, își trimit copii la studii în străinătate, le angajează bone, profesori particulari.
    Noi, pulimea, pierdem nopți și zile ajutându-i pe bieții copii sa facă teme.
    Gândiți-vă la miniștrii învățământului, Pop si disidenta Ecaterina Andronescu..
    Uitați-vă la Dragnea, cel care a decretat că nu avem ce căuta (bărbăție) la librărie.
    De Dancilă, Dănuț Andrușcă, Ilan Laufer, de consilierul ăla economic cu tablouri ascunse în cimitir etc, de toata gloata de parlamentari, ce să mai zic...
    Lumea se schimba rapid sub ochii noștri: unii merg înainte cu viteza supersonica, noi asistăm la depopularea țării, la deprofesionalizare, la tâmpirea celor rămași.
    In fine, noul consilier guvernamental Ion Țiriac, a mai găsit o vaca de muls. Ce ușor este să faci mecenat pe banii altora. Un om mizerabil.
    • Like 1
  • Vedeți, ce vă spuneam eu ? Am/și-au „dat” copilul la școala de stat de la 3 ani și ăia de acolo, impertinenți, leneși și nepregătiți sau depășiți de programa stufoasă, nu l-au învățat nimic, am fost nevoit să-l dau la meditații încă din clasa întâi. Eu nu am timp să petrec timp cu copilul meu pentru că trebuie să merg la muncă să-mi desăvârșesc o carieră de succes, să am bani pentru a-mi crește copilul, prin delegare, pentru a-și face și el o carieră de succes cel puțin ca a mea. Pentru viitorul apropiat se întrevăd numai catastrofe în domeniul educației, se „bagă” privatul rapace peste educație, iar organismul ăla, care de altfel s-a dovedit până acum inutil, numit Institutul de Științe ale Educației doarme. Până nu vom înțelege că în procesul de educație și de instrucție a copiilor noștri cel mai important rol îl au părinții și familia și abia mai apoi școala, că „ne dăm” copiii la școală pentru avea asigurată o supraveghere specializată pe timpul lipsei noastre vremelnice și nu pentru „a ne spăla” pe mâini de responsabilitate, nu vom avea nici copii educați nici copii instruiți. Trebuie să scăpăm și de „convingerea” că învățământul obligatoriu trebuie să livreze copii instruiți numai pentru „socoteli” și vorbit/scris corect în limba maternă și încă 1-2 limbi străine.
    • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      Si ce te faci daca tu,in calitate de parinte,nu te prea descurci cu matematica ,ce te faci daca nu te simti in stare sa faci o analiza gramaticala,ce te faci daca nu cunosti prea multa istorie sau orice alta materie? Cum il mai inveti pe copil? Cum te mai substiutui tu,parintele, scolii si dascalilor? Pentru ca tu asta spui: nu scoala trebuie sa dea educatie copiilor ci familia si ca nu ar trebui ca parintii sa mai munceasca ci sa stea acasa cu copiii.
      In ce lume traiesti? Gandesti inainte sa spui ceva?
      • Like 2


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult