Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
De câteva zile media ne prezintă cazuri în care au fost depistați oameni care, deși lipsiți de studii, competențe, calificări sau drepturi de practică, au prestat ceea ce ar fi trebuit să fie servicii medicale specializate asupra unor pacienți din România.
Ascultând mărturiile oamenilor care au „beneficiat” de actele medicale neautorizate (deci ilegale) ale acestor impostori, observăm că unii dintre ei, în urma experienței, au considerat că au fost tratați bine. Cu alte cuvinte, cum pacienții nu sunt specialiști, nu au putut evalua calitatea actului medical căruia i-au fost supuși.
Mai grav de atât este mărturia unui doctor autentic care a declarat public faptul că discuțiile de specialitate purtate cu pretinsul coleg nu i-au dat de bănuit. Abia în practică personalul medical a observat semnele minciunii. Altfel spus, chiar și specialiștii pot fi uneori și până la un punct, păcăliți.
Pentru un sistem birocratic infernal care are ca scuză tocmai certificarea, fără dubiu, a studiilor, competențelor, calificărilor și dreptului de practică medicală, astfel de scăpări majore sunt de neacceptat.
Și dacă acest lucru a fost posibil într-unul dintre cele mai riguroase domenii, se impune întrebarea: câți alții vor mai fi scăpat prin grilajul sistemului, făcând slalom printre birocrații și autorități ale statului, acționând liniștiți printre polițiști, jandarmi, militari și alte roluri esențiale în societatea noastră? Sperăm că nu mulți, însă funcționarea unui stat nu se poate baza pe speranțe, ci pe legi, instituții, regulamente, procese și proceduri, responsabili și pedepsiți. Da, intransigența este necesară mai ales în cazul regulilor din sistemele care stau la baza funcționării unei societăți civilizate.
Însă, dacă privim cu atenție fenomenul specialistului fără autorizație, constatăm că este unul extrem de răspândit, în unele domenii devenind chiar un soi de normă tacit acceptată de către noi toți. Problema este că deși par a fi domenii mai puțin „dramatice”, consecințele sunt de multe ori cel puțin la fel de costisitoare.
Câteva exemple de specialiști neavizați:
- Acei parlamentari din comisii de specialitate lipsiți de pregătire și experiență practică în domeniul respectiv (probabil că și ei au găsit o „găselniță” prin care s-au acoperit cu birocrații, însă rezultatele muncii lor dovedesc fără dubiu lipsurile profesionale prin legi încâlcite, contradictorii și impracticabile);
- Acei parlamentari al căror unic criteriu de vot este voința grupului parlamentar (pentru eficiență, propun ca votul să fie dat de un singur reprezentant pentru fiecare grup in parte și mutarea Parlamentului României într-o incăpere dimensionată în consecință);
- Acei politicieni și oameni influenți în cercurile politice, care promovează sau opresc legi după interesul și cheful propriu, care, dacă sunt luați la întrebări, țipă din gură de șarpe „interesul national”, „independența parlamentarilor” sau „interese străine” – după caz și nevoie;
- Acei analiști politici, nelipsiți seară-de-seară din platourile de televiziune, care prezintă simple puncte de vedere personale (de interes personal) ca fiind adevăruri ultime, competențe maxime și alte închipuiri asemănătoare;
- Acei analiști de piață care prevăd post-factum crize sau cei care folosesc calcule irelevante sau chiar incorecte pentru a susține false certitudini despre viitor și a le vinde oamenilor decizii pentru viețile lor;
- Acei jurnaliști care tratează titluri tabloide ca fiind chintesența realității, lipsiți de conținut sau cunoașterea subiectului, însă foarte încrezători în întrebările si opiniile lor lipsite de sens;
- Acei avocați sau magistrati care nu au nicio problemă să îndoaie legea în funcție de interesul de moment, interpretând-o când la nadir, când la zenit, și oriunde între cele două unde este nevoie in interesul punctual pe care il reprezinta;
- Acei profesori care dau lucrări prea grele la clasă pentru a convinge părinții că nu se poate fără meditații în privat (lipsă de etică, bun simț și până la încălcarea legii și evaziunea fiscală);
Și lista continuă…
Bineînțeles că nu toți oamenii din domeniile precizate sunt „specialiști fără specializare”, mulți dintre ei sunt oameni de bună credință care își fac conștiincios meseria. Din păcate, cei care se încadrează în exemplele de mai sus, indiferent de ponderea lor în categoria respectivă, contaminează percepția și atmosfera din întreaga breaslă în care s-au poziționat abuziv și, de cele mai multe ori, extrem de vocal.
Așa cum am devenit conștienți de datoria noastră de a nu mai arunca gunoaie în natură, de a curăța pădurile, de a recicla deșeurile sau de a consuma responsabil resursele mediului înconjurător, la fel trebuie să ne asumăm datoria de a face curățenie în mediul social în general. Bineînțeles, oricât de complicată ni se pare sortarea gunoaielor, curățenia mediului social este cu mult mai dificilă.
Într-o lume a vitezei, superficialitatea s-a generalizat. Citim titlurile, nu și conținutul. Facem planurile de azi pe mâine. Totul se raportează la sine și interesul propriu. Un grup mic de oameni decide destinele unor popoare, cu acceptul tacit, superficial, al acestora. Dacă citim o știre negativă, răsuflăm ușurați că nu ne-a afectat direct. Fuga cu orice preț după expunere, vizibilitate, atenție, rating, engagement și toate celelalte caracteristici ale formei fără fond.
Și în această viteză infernală, mai ajung la noi doar cei care urlă cel mai tare și cu frecvența cea mai mare, care validează ceea ce deja credeam, care nu ne pun întrebări incomode, care nu ne provoacă certitudinile, aceia care ne vorbesc despre noi și sentimentele și fricile noastre ca și cum ar fi concepte perfect rationale și îndreptățite.
Adevărul este că, oamenii cu bună credință, oameni cu studii și competențe reale, oameni care isi vad de treburile lor în liniște, au devenit o pradă prea ușoară pentru oportuniștii gălăgioși.
Așa am ajuns în douăzeci-douăzeci să fim conduși și să cumpărăm serviciile specialiștilor fără autorizație și să fim convinși că suntem tratați de ei chiar bine.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. In lumea medicala ajung uneori sa profeseze medicina si falsi specialisti tocmai din cauza birocratiei infernale, de-a dreptul tembele care guverneaza sistemul medical romanesc. de la Ministerul Sanatatii, trecand prin Casa de Asigurari de Sanatate, Directiile de Sanatate Publica si Colegiul Medicilor, birocratia monstruoasa care guverneaza actul medical are numeroase efecte negative, intre care si posibilitatea ca impostura sa se infiltrteze in actul medical. Diriguitorii institutiilor mai sus mentionate au falsa convingere ca excesul de birocratie va securiza actul medical; in realitate efectul este exact contrar.
2. Din motive care imi scapa, domnul doctor crede ca politicienii trebuie sa fie ""specialisti""; in realitate, politicienii din lumea democratica nu sunt "specialisti'', ci isi castiga accesul la conducerea unei tari nu in baza unui examen scris si oral precum medicii, ci in baza unei viziuni politice de ansamblu asupra societatii, viziune care daca este agreata de electorat, politicianul respectiv castiga alegerile, ajungand la putere. Desigur ca un politician responsabil aflat ''in charge"" are obligatia profesionala si morala ca sa-si recruteze consilieri - specialisti in domeniile esentiale ale economiei tarii, care sa-i sugereze cele mai bune masuri pe care sa le ia pentru a-si pune in practica viziunea politica pentru care a fost votat de cetateni.
3. Mass media, fie ca ne place sau nu, este si trebuie sa fie absolut libera sa-si dea cu parerea despre absolut orice; evident ca un om de presa, daca vrea sa interpreteze corect viata politica sau economica si sa informeze corect, trebuie sa ceara si opinia unor specialisti in domeniile despre care scrie.
4. Fie ca ne place sau nu, avocatul are dreptul sa speculeze orice portita a legii pentru a-si apara clientul; daca un acuzat se foloseste in apararea sa de o astfel de scapare a legii, nu este vina avocatului sau a acuzatului, ci este vina legiuitorului.
4. La fel este cazul si cu magistratii: daca ei pot comite abuzuri si nimeni nu-i poate sanctiona in mod real, este in primul rand vina legiuitorului. Medicii raspund direct si personal, in civil si in penal, pentru eventualele erori comise in acivitatea lor; ei nu sunt ''imuni'' precum sunt magistratii. Si in acest caz, vina este tot a legiuitorului.
5. In ceea ce ii priveste pe dascali, am de facut o singura remarca: din 1990 incoace, Romania a avut un singur Ministru al Invatamantului care chiar a incercat sa schimbe in bine lucrurile, si anume dl. Andrei Marga; restul, vai mama lor....