Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Springfield Nursery School, locul din București unde copiii învață „să trăiască” limba engleză. „Cei care își doresc pot să dea aici examenele Cambridge”. GENERAȚIA B

„Dintotdeauna mi-am dorit să predau. Mama îmi spunea că o să mor de foame în învățământ, dar eu tot în învățământ voiam să lucrez”, povestește Mihaela White (foto), care predă limba engleză de 20 de ani și care a fondat la București o grădiniță, un after school și un centru de limbi străine pentru copii, Springfield. Și-a început cariera într-o grădiniță britanică, unde trebuia să le predea copiilor de doi-trei ani. 

„Asta m-a ajutat foarte mult, pentru că mi-a dezvoltat mentalitatea de lucru pe stilul de afară, acela că lucrez cu oamenii. Nu lucrez cu hârtiile, nu lucrez cu cărțile, cu dosarele care trebuie completate, lucrez cu copiii. Copilul este clientul meu, eu trebuie să am mare grijă de el”, explică Mihaela White. 

Pe la mijlocul anilor 2000, când s-a gândit să înceapă propriul său proiect, în cadrul căruia să le predea engleza copiilor de grădiniță, cursurile de limbi străine pentru preșcolari erau aproape inexistente pe piață. Chiar și cei care făceau meditații lucrau cu copii care erau deja în casa I sau a II-a. „Venind dintr-o grădiniță, mi s-a părut că dețin rețeta succesului. Era o cameră închiriată la Piața 1 Mai, pe care am dotat-o foarte bine, am adus totul din străinătate, materiale didactice, joculețe”, povestește fondatoarea Springfield. La început a venit un singur copil, însă apoi vestea s-a răspândit și au urmat și alții.

„Vorbeam doar în engleză, mă jucam cu ei doar în engleză. Transmiteam structuri de limbaj și eram foarte atentă la acele structuri, astfel încât să pun niște baze bune și sănătoase și să-i formez de mici într-o limbă străină. Ăsta a fost, pentru mine, scopul. Iar într-un an, de la un copil s-au adus unii pe alții și tot așa”, își amintește profesoara. În timp, părinții au întrebat-o de ce nu își deschide un after school, unde să predea în continuare engleza.

„Ca antreprenor, trebuie să găsești oamenii potriviți care să te ajute”

Așa a apărut after school-ul la care a avut inițial un asociat la care a renunțat mai apoi. „A fost foarte greu. Nu aveam noțiuni de contabilitate, de administrare a afacerii. Eram pur și simplu un cadru didactic care își dorea mai mult. Și am avut un ajutor din partea unei prietene foarte bune, căreia i-am meditat copiii când erau mici și am zis: Hai să încercăm să lucrăm împreună, nu ne asociem, dar vino și lucrează pe post de administrator. Și ea este omul pe care mă bazez și, indiferent de cât de multă experiență aș avea, fără ea nu aș merge mai departe. Ca antreprenor, trebuie să găsești oamenii potriviți care să te ajute”, crede Mihaela White. 

„Un profesor prost te costă mai mult decât unul bun”

Mai mult de jumătate dintre copiii care veneau la after school, veneau pentru cursurile de engleză care erau incluse în preț. Mulți aveau frați mai mici, iar părinții au întrebat-o pe aceasta dacă nu s-a gândit să își deschidă și o grădiniță. 

„Părinții au fost din nou cei care m-au scos din zona de confort. Am angajat de la început profesori foarte buni, mai scumpi decât majoritatea la vremea respectivă, dar asta nu m-a deranjat, pentru că oamenii buni îți cresc businessul. Un profesor prost te costă mult mai mult decât unul bun. Copiii au început să vină și s-au adus unii pe alții”, spune Mihaeala White. Astăzi, la grădinița Springfield sunt înscriși 80 de copii, la after school 45, iar la centrul de limbi străine, care funcționează de anul trecut într-un alt sediu, aproape 200 de copii.

La grădinița în curtea căreia găsești doi arici și un iepure de casă, copiii învață limba engleză și își însușesc, într-un mod nonformal, noțiuni de bază despre lumea în care trăiesc. Vorbesc despre lungime și greutate comparând diferite tipuri de dinozauri, transformă o cutie de lapte cu mâner într-un elefant sau se joacă în spațiile cu apă și nisip amenajate la interior. „Un profesor trebuie să aibă imaginație și să poată să transforme orice obiect obișnuit în material didactic”, spune Mihaela White. Ridică o cutie de carton de pe masă, prin fanta căreia extragi șervețele. După ce șervețelele se termină, o poți înveli în hârtie colorată și o poți transforma într-o pușculiță. În loc să unești două tipuri de obiecte pe o foaie, poți face același lucru cu niște jucării.

La centrul de limbi străine, unde clasele seamănă cu cele din școlile britanice, vin să învețe engleza copii între 4 și 16 ani. Cei care își doresc pot să dea examenele Cambridge, pentru că noi suntem membri ai programului Addvantage, al British Council, iar de anul acesta încercăm să avem o grupă de germană”, spune Mihaela White. 

Pentru ca un copil să poată să învețe, are nevoie de un profesor conectat la el și la nevoile lui. „Părintele îl înscrie, dar tu trebuie să îl păstrezi. De aceea trebuie să lucrezi cu el, să fii cu sufletul conectat la el. Există ideea preconcepută că, dacă ești așa zis cool, dacă nu îl deranjezi foarte tare, dacă nu îi dai de scris, copilul o să te placă. Dacă setezi un cadru corect, un cadru bun, copilul e al tău, chiar dacă îl pui să muncească. Și apreciază un profesor care îl respectă prin faptul că își pregătește orele”, a văzut Mihaela White. 

Articolul face parte din cadrul campaniei Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ionel check icon
    Nu credeti ca ar fi mai bine, in primul rand, sa invete "sa traiasca" in limba romana" !?
    • Like 0
    • @ Ionel
      GabiC check icon
      Ei, reclama de 2 bani! pe fata!
      Si noi am "cotizat" la o gradi ( pe vremuri) cu predare "doar" in engleza; Engleza,- my ass- cum ar zice americanul; Plateam 1700 de lei pe luna ca sa se prosteasca aia cu "good morning" si "good bye" ; Mare castig;
      Pana nu ai nativi- nu iese nimic; Romanul toat in romana gandeste si se exprima; Foarte rar am intalnit profi de engleza buni;
      In rest- reclama-s sufletul comertului;
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult