Pacienţii români au plătit, în ultimii 10 ani, circa 250 de milioane de euro anual pentru tratamentele făcute în Austria, a declarat, într-un interviu acordat News.ro, fondatorul companiei care se ocupă de turism medical între România şi Austria, AT-Med, Darius Pencea. Suma este similară cu investiția pentru fiecare din cele trei spitale regionale pe care autoritățile vor să le ridice la Iaşi, Cluj-Napoca şi Craiova, estimate la 200 de milioane de euro fiecare.
Pencea a precizat că 90% din cei 250 de milioane de euro reprezintă tratamente făcute din banii pacienţilor.
„Statisticile Casei de Sănătate din Austria arată că pacienţii români au lăsat în ultimii 10 ani minimum 250 de milioane de euro anual pentru a se trata în Austria. Din această sumă, 90% reprezintă tratamente făcute din banii proprii. Cine alege Austria alege medicina cea mai scumpă, infrastructura cea mai bună de medicină şi toţi merg acolo pentru că au încredere că medicina de acolo este actualizată”, a afirmat Pencea pentru News.ro.
Mii de români aleg în fiecare an serviciile clinicilor din străinătate. Pe lângă cei cu dosar aprobat de Ministerul Sănătății, sau cei cu formularul E112, tot mai mulți sunt cei care ajung la spitalele din afară din proprie inițiativă, după ce își caută un doctor pe internet sau direct pe site-ul clinicii.
În clinicile din statele Uniunii Europene o zi de spitalizare costă în medie aproximativ 1.000 de euro, la care se adaugă costul cu analizele, operațiile și tratamentele ulterioare. O operație poate ajunge la câteva zeci de mii de euro.
Statul român a plătit în 2015 pentru tratamente medicale în clinici din Austria, Germania, Italia și alte state din UE aproximativ 90 de milioane de euro. În aceste state au mers în special pacienți cu afecțiuni oncologice sau boli ale sistemului circulator.
Între politicienii români care au apelat la serviciile medicale ale clinicilor din străinătate se numără fostul preşedinte Traian Băsescu, care s-a operat în Viena în 2006 de hernie de disc. Operația l-a costat 18.000 de euro. În Viena a fost internată și Monica Iacob Ridzi. Victor Ponta a ales Istanbul pentru operația la picior, iar Călin Popescu Tăriceanu o clinică din Bordeaux, după un accident de motocicletă. Fostul preşedinte Ion Iliescu a fost 1996 în Israel pentru o afecţiune dermatologică, iar pentru o intervenție la inimă în 2007 a mers la Paris. Adrian Năstase s-a operat de tiroidă într-o clinică din Germania, în 2003.
În 27 de ani în România nu s-a construit niciun spital de stat. În ultimii 10 ani au plecat din țară peste 30.000 de medici și am avut 13 miniștri ai Sănătății.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Situatia mai tine si de multe alte lucruri, iar logica articolului e tare trasa de par.
Chiar daca s-ar fi construit acele spitale, pacientii respectivi tot in Austria s-ar fi dus.
Taxele si impozitele, traiul in litera legii, linistea sociala... nu sunt un dat. Sunt o relatie contractuala functionala, ce implica ambele parti. Daca una nu isi indeplineste functia, nici cealalta nu mai poate fi obligata la a si-o indeplini.
Apoi, ca sa merg putin mai departe, costurile de acest nivel pentru o simpla operatie mi se par de departe supraevaluate. In fond, opereaza doi-trei medici si doua-trei asistente, pentru cateva ore. Cu tot cu amortismentele aparaturii si consumurile energetice (adica ceva becuri si aparatura de monitorizare), plus medicamentele si materialele folosite, nu ai cum sa ajungi la cateva zeci de mii de euro, nici daca le inmultesti cu pi, adica 3,141592
Cel ce decide unde merge sa se trateze nu e normal sa fie altul decat pacientul ("clientul"), care-si cauta solutia cea mai buna singur, si statul ii da ajutorul la care s-a obligat luandu-i banii, oriunde decide el sa-si puna viata gaj. Este tot un mecanism normal - altfel, dupa logica dumneavoastra, CAS nu ar trebui sa deconteze nici unui pacient de la Vaslui (de exemplu) un tratament la Bucuresti sau la Tg Mures, atat timp cat exista spital la Vaslui.
Mai mult, obligatia medicului si avocatului sunt cu totul altceva decat obligatia statului si a sistemului de asigurari de sanatate.
Ce determina un pacient/ client sa aleaga intre aceste unitati? Asta e intrebarea de pus realmente si punctul orb al sistemului roman de sanatate - si tot acesta este si raspunsul la problema "turismului medical de necesitate" romanesc.
De ce e omul asa disperat? Pentru ca sistemul functioneaza minunat doar pe hartie, in realitate functioneaza ala de la vecini. Iata cine stabileste daca statul e in stare sa se achite de obligatie, si de ce. Pacientul/ client. Contribuabilul.
Daca "managementul celor ce au in grija sanatatea romanilor" este autist, primul care-i taxeaza este insusi romanul, prin faptul ca face pe dracu-n patru sa mearga in alta parte. Ce care au in grija sanatatea romanilor, daca sunt manageri si nu urechisti, inteleg din asta ca niste lucruri trebuiesc reparate. Pana vin ei cu reforme si ce mai trebuie, pacienti mor. Zilnic. De aceea e un semn de posibilitate de intrare in normalitate faptul ca CAS deconteaza partea sa din tratament oriunde s-ar duce pacientul. Daca nu ar deconta am fi in situatia de public captiv, de monopol - lucru care GARANTEAZA deteriorarea serviciilor medicale prin eliminarea artificiala a concurentei si inadaptarea ofertei la cerintele pietei.
Așa e, si de aceea, cand sunt pe forumuri, sunt foarte atent sa nu folosesc modalitati de adresare ca: "prietene", "amice", "friend", "buddy","mate" etc. Am observat ca pe unii îi deranjează mai puțin daca ii numești "maimuță proastă" decât să le spui "prietene"...
"Cine jigneste nu gandeste" - merge o vorba. Cine gandeste nu are nevoia sa jigneasca - pentru ca e capabil sa argumenteze, sa se inteleaga cu oamenii non-asemenea lui, sa nu fie mistuit de impulsuri arogante si sa ajunga la punctele importante din acea conversatie.