sursa foto: Inquam Photos
Mi se reproșează de câteva zile că tac despre Dumbrava. N-am tăcut. Am așteptat. Pentru că încerc să nu dau verdicte penale de pe canapea. Însă există o parte a acestui dosar despre care nu trebuie să aștept nicio instanță.
Statul român.
Timp de 17 ani, la Dumbrava au ajuns mii de oameni. Nu i-a racolat nimeni de pe stradă. I-au trimis spitale. Penitenciare. Primării. DGASPC-uri. Din fiecare județ al acestei țări, fără excepție. Cu hârtii, cu anchete sociale, cu ștampile. Statul știa adresa pe de rost, o folosea de fiecare dată când voia să scape de un om incomod.
În februarie 2026, omul acuzat astăzi de trafic de persoane a cerut în scris, oficial, ca autoritățile să preia bolnavii. A sesizat DGASPC, Ministerul Muncii, Consiliul Județean, Agenția de plăți și inspecție socială. Răspunsul? Nimeni n-a vrut bolnavii. Nici măcar o parte. Ministerul a pasat responsabilitatea unei comune de trei mii de locuitori. Pentru patru sute de bolnavi.
Patru luni mai târziu, același stat a intrat pe aceleași porți cu 27 de mandate, girofaruri și comunicate de presă.
Să fim corecți până la capăt: e posibil ca DIICOT să aibă dreptate. Stenogramele din dosar sunt greu de digerat. Oameni cântăriți după cuantumul pensiei, patru sute de morți în șase ani. Un prejudiciu de 13 milioane de lei. Dacă acuzațiile se confirmă, nicio lacrimă de susținător nu le spală. Instanța va decide și e bine că decide instanța, nu piața publică.
Dar dacă acuzațiile se confirmă, se confirmă și altceva: că statul a fost furnizorul principal al acestui sistem. Nu martor. Nu victimă colaterală. Furnizor. Nu poți livra oameni pe bandă rulantă timp de 17 ani și apoi să apari în rol de anchetator moral picat din altă galaxie.
Între timp, politicienii au transformat dosarul în meci. Unii îl arată cu degetul pe Bolojan, alții apără onoarea instituțiilor. Toți vorbesc. Niciunul n-a spus până acum unde vor dormi, peste un an, cei patru sute de oameni.
Statul român nu a descoperit Dumbrava pe 30 iunie. Dumbrava era la vedere, cu adresă, cu ștampile de primire, cu felicitări de la prefectură.
Dosarul are unsprezece inculpați. Ar trebui să aibă unsprezece, plus un stat întreg, cu circumstanța agravantă că el i-a trimis pe toți acolo.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca cineva crede ca este usor sa ingrijesti 400 de persoane, multe dintre ele cu afectiuni grave, multi veniti din strada, se insala amarnic. Pentru mine continutul stenogramelor nu spune mare lucru. Stiti foarte bine ca anumite pasaje, rupte din cotexct, poate schimba cu totul semnificatia mesajului.
Pentru mine conteaza un singur lucru, daca acele persoane erau tratate cu respect si omenie. Daca eu, ca stat, vad ca cineva poate sa ingrijeasca o categorie de persoane vulnerabile cu costuri mult sub cele ale statului, in conditii mai bune decat cele oferite de stat, eu ce fac? In loc sa-l intreb cum face si sa ajustez legislatia pentru a scadea costurile, ii scot pe oameni de acolo, ii mut la stat pentru a plati de 40 de ori mai mult si il bag la puscarie pe om, pt ca a vrut sa ajute! Cum vi se pare acest rationament?! Ne mai miram ca am ajuns in situatia de fata. Si asta se intampla in toate domeniile, nu doar in asistenta sociala.
P.S. Sa nu credeti ca in centrele acreditate ale statului, pt care se plateste 9000lei/luna/beneficiar, conditiile sunt mai bune si oamenii sunt tratati mai bine decat in casele d.lui Pasca.