Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Stimată doamnă ministru, îmi pare rău, dar așa nu mai merge

Monica Anisie - Foto Inquam Photos / George Călin

Foto Inquam Photos / George Călin

Bubuie media de știri, decizii și controverse referitoare la începerea anului școlar. Părinți îngrijorați, și pe bună dreptate, copii debusolați, profesori pierduți în noiane de schimbări și de informații contradictorii.

Și mai puțin de două luni până la începerea școlii.

Un articol proaspăt ne arată, conform unei cercetări făcută de Fundația World Vision România, că „aproximativ 40% dintre elevii din mediul rural nu au participat la ore online, iar doar 64% dintre cadrele didactice au organizat ore online.” Exemplul meu personal constă în cele maxim 3 sau 4 ore pe săptămână petrecute cu doamna învățătoare, de la ora 18.00, la clasa a IV-a, în condițiile în care școala se desfășura începând cu ora 08.00 până la ora 12.00 zilnic. Și teme, multe teme. Asta a fost pentru noi școala online, o totală lipsă de interes și de implicare.

Am lansat un sondaj pe grupuri de părinți pe Facebook și am rămas extrem de surprinsă să văd că majoritatea respondenților înclină către reîntoarcerea în clase. Sunt ridicate probleme majore, la care probabil că ministrul Educației nu s-a gândit și nici nu se gândește, pentru că dânsa ia decizii din fotoliu, nu discutând cu profesori, elevi, părinți. În trei ore am adunat peste 300 de voturi, din care 175 pentru reîntoarcerea în clase, 97 pentru școala online și 72 pentru clasă și online.

Am citit și postarea lui Mihai Vasile și m-am gândit că nu ar fi rău să-i împărtășesc doamnei ministru Monica Anisie cu ce se confruntă părinții în mod real și că niciunul nu doarme prea bine, gândindu-se la cum va începe școala anul acesta.

“1. În România pare că e ignorată complet fundamentarea științifică a discuțiilor. Citesc știri după știri și ascult podcast după podcast în care sunt invocate cele mai recente studii privind transmiterea virusului, studii care arată că este mult mai sigur să chemi copiii mici la școală decât adolescenții. Fapt care, de altfel, e binevenit, întrucât e mult mai dificil să lucrezi cu copiii mici online și e mult mai important pentru ei să fie prezenți la școală.

2. 14 mii din cele peste 17 mii de unități școlare (includ aici și grădinițe și licee, atât cele cu personalitate juricidică, cât și sateliții lor) au mai puțin de 250 de elevi. Doar vreo 1600 de școli au peste 500 de elevi. Într-un fel pregătești distanțarea într-o școală cu 100 de elevi, alt fel o faci într-o școală cu peste 2000 de elevi.

3. Poate că ar trebui să vorbim, cu ocazia asta, și cum au ajuns unele școli să aibă 2000 de elevi. Cunosc cazuri (la plural) în București de școli situate foarte aproape unele de altele, însă una are 30+ elevi în fiecare clasă și folosește absolut toate laboratoarele și sălile ca săli de clasă, în vreme ce cealaltă școală abia reușește să-și atingă numărul necesar de elevi pentru a-și păstra personalitatea juridică. Nebunia cu alesul „școlii bune” prin șpăguirea unor bișnițari de vize de flotant trebuie să înceteze dacă vrem cu adevărat să avem școli de calitate pentru toți copiii. Supra-aglomerarea din școlile urbane e o cauză a migrației de la rural la urban, da, dar este și o alegere a părinților, încurajată de conducerile unor școli și tolerată de autorități.

4. Din discuțiile pe care le-am văzut lipsește foarte mult grija față de cadrele didactice. Chiar dacă copiii mici nu transmit atât de mult virusul, funcționarea școlilor presupune prezența unui număr ridicat de adulți, ce vor trebui să interacționeze unii cu alții, expunându-se reciproc la riscul de a transmite virusul.

5. Din discuții lipsește complet perspectiva personalului auxiliar al școlilor, în special al personalului de curățenie și administrativ. Recomandările INSP pentru deschiderea școlilor pun enorm de multă muncă și responsabilitate în cârca personalului de curățenie și a celui administrativ. Nu am văzut niciunde o discuție pentru suplimentarea acestui personal, acordarea unor sporuri pentru un job deja solicitant și subapreciat, sau asigurarea unor măsuri serioase de protecție, dat fiind că vor fi cei mai expuși.

6. Tot la capitolul recomandări divorțate de realitatea din teren, decalarea pauzelor și a programului școlar nu ține cont de dificultățile preexistente în a gândi un orar funcțional pentru toate cadrele didactice. Pentru elevi nu e o problemă că au pauzele decalate, dar pentru profesori, mai ales pentru cei care trebuie să se împartă între mai multe școli, ceea ce era deja dificil și solicitant, devine aproape imposibil de realizat. Alexandru Rafila nu cunoaște aceste aspecte, probabil că nici cei de la INSP nu cunosc această realitate, dar ministerul trebuie să vină cu soluții clare, întrucât asta este realitatea foarte multor cadre didactice.

7. Există o diferență semnificativă între un curs online și un curs predat la distanță în regim de urgență. Un curs online trebuie gândit ca atare de la început, cu tot ce presupune pregătirea activităților educative, a evaluării etc. N-am auzit de vreo mobilizare din partea ministerului în această privință, profesorii trebuie să se descurce singuri, fără a le fi clar, cu o lună înainte de începerea anului școlar, pentru ce trebuie să se pregătească: exclusiv online, mixt, exclusiv în clasă. Un curs bine pregătit arată foarte diferit în funcție de aceste scenarii. Fără timp suficient, fără sprijin, profesorii vor recurge tot la predarea la distanță în regim de urgență, adică o improvizație totală, din mers, care diluează mult calitatea actului educațional.

8. Nici până la această oră nu a achiziționat Guvernul cele 250 de mii de tablete. Nu mai zic că oricum sunt insuficiente, ar fi bine ca măcar acestea să fie distribuite la timp. În ritmul acesta, mi-e teamă că nici în iarnă nu le vor vedea copiii. Măcar de-ar fi onești în legătură cu acest aspect și le-ar permite autorităților locale să acționeze, atât cât pot, evitând însă riscul de dublare, adică să ia primăria tablete în septembrie, iar în decembrie să vină și guvernul să dea tablete aceluiași grup de elevi/cadre didactice.

9. Am văzut că au reînceput să circule acele studii mai vechi care arată că fiecare an de școlarizare în plus înseamnă șanse mai mari la o carieră mai stabilă, joburi mai bine plătite și alte și alte beneficii. Așa este, însă lucruri care se pierd, în contextul potrivit, pot fi recuperate. Spre exemplu, să mergi la programe tip „A doua șansă” vine cu un cost de oportunitate, anume să pierzi timp în care puteai să muncești în gospodărie sau să muncești pentru bani. Chiar dacă participarea e gratuită, fără un element compensatoriu s-ar putea ca mulți să considere că e mai bine să-și investească timpul în altceva, deși pe termen lung beneficiile ar fi mai mari dacă ar trece prin sistemul de remediere.

10. Vorbim și mai puțin de rigiditatea și liniaritatea sistemului educațional, care dacă lipsești la un moment dat sau dacă te-ai pierdut la un moment dat te aruncă într-o prăpastie din care trebuie să ieși singur. Sistemul nu are o plasă de siguranță și nici mecanisme prin care să recuperezi. Ai lipsit cât s-au predat literele h-o, ghinion. Ai lipsit la primele lecții de algebră, ghinion. Învățătoarea sau profesoara trebuie să meargă mai departe cu cei care nu au lipsit, e treaba ta cum te descurci să recuperezi. Similar, abilitățile ce nu sunt deprinse la un moment dat, indiferent de context, că-i vorba de o pandemie sau de altceva, nu pot fi deprinse într-un alt moment, sistemul nu prevedere momentele și mecanismele necesare unei recuperări reale.”

Stimată doamnă ministru, îmi pare rău, dar așa nu mai merge. În fiecare zi parcă jucăm alba-neagra cu sistemul educațional. Știm că timpul trece, leafa merge, dar totul este în detrimentul copiilor care au suferit și suferă în continuare, pentru că numai școală nu s-a numit ce s-a făcut între martie și iunie, în detrimentul părinților care nu știu ce soluții să găsească dacă școala va fi din nou online și nu au cu cine lăsa copiii acasă în timp ce ei muncesc, în detrimentul profesorilor care nu sunt deloc pregătiți pentru educația în sistem online.

Nu mai menționez copiii care nu au acces la internet și care nu au instrumentele necesare pentru a accesa sistemul online și cărora le-ați promis tablete. Dacă și când le veți da tablete, îi veți conecta și la internet? Îi veți învăța și cum să le folosească, pentru că mă-ndoiesc că cineva din familie știe cum?

Doamnă ministru, ce ați făcut concret de când a început starea de urgență și până acum în afară de a oferi alternative la ceva ce nu există, respectiv un sistem educațional corelat cu realitatea în care trăim?

Au trecut cinci luni, timp în care nu s-a schimbat absolut nimic și suntem în aceeași gaură neagră în care eram de dinainte de criză, de 30 de ani încoace. V-ați asumat un rol, puteați să faceți un pas în spate în momentul în care ați văzut cât e de greu și puteați lăsa pe cineva care chiar se pricepe să vină cu soluții. V-ați încăpățânat pe nervii, banii, vulnerabilitatea noastră, a părinților, a copiilor și a profesorilor să continuați să nu faceți nimic. Să nu oferiți nimic. Să nu vă intereseze de nimeni și de nimic. Să nu ascultați nevoia și părerea celor care știu cu adevărat ce se întâmplă în educație în România.

V-ați gândit la toate acestea, doamnă ministru? Ați discutat cu toți factorii implicați ca să vedeți ce soluții ar fi cele mai potrivite în actualul context? Dacă vă bazați cumva pe dispariția subită a Covidului, sunteți complet ruptă de realitate, așa cum sunt și toate deciziile care vin din direcția ministerului pe care-l conduceți.

Dincolo de toate acestea, doamnă ministru, am putea toți, de la cel mai mic beneficiar la cel mai mare, de la educator la profesor universitar, la părinți, personal administrativ și toți cei implicați într-o mai mică sau mai mare măsură, să vă acționăm în judecată pentru subminarea dreptului la educație. Vă reamintesc, doamnă ministru, articolul 32 din Constituția României referitor la dreptul la învăţătură: “(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.” și articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a UE: “(1) Orice persoană are dreptul la educație, precum și la accesul la formare profesională și formare continuă.”

Într-un comunicat de presă al CONAF (Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin), președintele acesteia, Cristina Chiriac, spune: ”Datele Institutului Național de Statistică sunt îngrijorătoare! Dar, problemele sunt multe, grave și mult mai profunde decât s-ar putea crede la prima vedere! Cea mai vulnerabilă, dar și cea mai importantă resursă a țării sunt oamenii. Pe ei trebuie să îi punem în valoare pentru o construcție solidă în viitor. Militez pentru corelarea programei școlare cu realitățile economice, pentru că școala de astăzi creează forța de muncă de mâine. De aceea, va trebui să ne modificăm comportamentul: să investim în educație!”

În rest, despre educație, cu multă dragoste, căci asta ne-a ajutat și ne ajută să ne sprijinim copiii, așa cum putem, în această perioadă. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Doamna Neagu, as vrea sa va povestesc o poveste despre cum am incercat sa propun autoritatilor o posibila solutie pentru aceasta problema si cum, previzibil de altfel, am fost ignorat cu succes.

    Pentru copilul meu am comandat o masca

    @ https://www.leaf.healthcare/leaf-pro

    si m-am gandit ca ar trebui sa stie si MEC despre acest produs pentru a il evalua si decide daca ar fi o solutie la scara larga pentru protectia copiilor si a cadrelor didactice.

    In naivitatea mea am crezut ca vor reactiona in vreun fel. M-am inselat.

    Mesajul meu a fost trimis catre cabinetul Ministrului Anisie, Prim Ministru, Vice Prim Ministru, Presedinte.

    Doar institutia prezidentiala a raspuns cu inaintarea petitiei mele catre MEC. De la care am primit un non răspuns care spunea ca MEC asteapta decizia MS. Nici nu s-au obosit sa spuna ca vor inainta idea mea catre MS pentru evaluare.

    Esec total. Esecul lor care va costa pe copiii nostri un an scolar esuat.
    • Like 0
  • Școala ca școala, dar ce facem cu meditațiile: online sau cu masca ??
    • Like 1
  • Gecaba Gecaba check icon
    Este un dezinteres pentru învățământ atâta din partea ministerului, cât și a majorității profesorilor. Asa a fost dintotdeauna, indiferent de cine a guvernat tara asta. Ii doare în dos pe toți.
    • Like 0
  • check icon
    Cu tot respectul pentru doamna autor a articolului dar când era Guvernul condus de Veorica nu observați nimic deosebit la învățământul românesc? Acest guvern e de câteva luni instalat în funcție bașca pandemia...vreti și cu botul uns și cu slănină în pod! Vor organiza și ei în funcție de evoluția bolii ăsteia nenorocite și în funcție de petrecaretii care nu pot trăi fără să se balăcească împreună cu alte câteva mii bot in bot și care habar nu au ca incepe școala. Un pic de decență și de bun simț în cerințe. La fel si pensionarii cu procentul absurd de 40% și cele alocații mărite din pix de PSD fără niciun temei.
    • Like 3
  • Depolitizarea este ceea ce ne trebuie, pentru a începe dezvoltarea unui sistem educațional sănătos! Și nu numai...
    Din experiența proprie, am aflat că directorul școlilor (liceelor) în mod ilegal, umflă numărul elevilor din clase, doar pe bază de șpagă/relații; iar inspectoratul școlar mușamalizează abuzurile, în defavoarea elevilor și a rezultatelor școlare.
    Politrucii, împinși în funcțiile de conducere, vor rămâne supuși haitelor care-i avansează nemeritat.
    Profesorii care nu și-au făcut treaba pe timpul pandemieie, dar au încasat salariile vor fi ”verificați” de către numiții partidului; deosebit de independenți, față de lege și bunul-simț.
    Lipsa de pregătire profesională consistentă a dascălilor mi se pare o altă față importantă a rezultatelor deloc mulțumitoare.
    Pe de altă parte, mușamalizarea faptelor ilegale comise în școală a devenit sport național, exact ca și pe vremea celorlalți comuniști.
    Punerea la dispoziție a tabletelor cu internet este o altă gogoriță; fiind inventate, ulterior, în afara legii, criterii absurde, discriminatorii.
    Munca profesoarei de matematică, în perioada ”la distanță” a contat în urcarea pe platforma online a trei pagini cu exerciții, fotografiate din manual. Atât! În trei luni.
    Oamenii serioși, dascălii creditați ca fiind ”duri”, au fost cei care și-au îndeplinit rolul și pe timpul pandemiei primăvăratece; restul, ca și până atunci, au așteptat să-i salveze partidul/șeful/complicii din sistemul educațional corupt/politizat, chiar dacă au tăiat frunze....
    În cazul prelungirii situației pandemice, prezentarea lecțiilor la televizor, mi-ar părea o soluție mult mai bună. Televiziunea națională ar fi cu adevărat în interesul națiunii, în aceste momente grele; iar un singur profesor ar prezenta lecția pentru toți copiii dintr-o clasă. Evaluările și răspunsul la nelămuririle copiilor pot fi în sarcina dascălului clasei.
    Totuși, cine se va ocupa de materia nepredată de dascălul care și-a încasat banii și a fugit?!
    Cum decidenții nu citesc opiniile noastre, iar ”reprezentanții”părinților nu au fost aleși de către noi, ce ne rămâne de făcut?!
    Părerea mea!
    • Like 1
  • La punctul 5 am o idee venită din ce observ în cartier: gunoierii și platforma care strînge ambalaje de sticlă vin acum doar noaptea, sau dimineața devreme. De ce n-ar putea și cei ce se ocupă de curățenie să treacă în tura 2 sau 3 și s-o facă în profunzime și netulburați de „hoarde”?
    • Like 0
  • De facut ceva trebuie facut pentru ca scoala online la noi este si va fi un esec mult timp de-acum incolo, chiar daca am avea super dotari cu supertehnologie in cel mai ascuns ungher al tarii. Si asta din cauza pasivitatii dusa pana la repulsie a elevului fata de scoala care nu l-a indemnat cu nimic de treizeci de ani sa invete. Plus ca si profesorii au transformat actul didactic in sarcina de serviciu sau l-au mentinut mostenire ca sarcina de partid. Invocarea dreptului la educatie prevazut in constitutie s-ar putea lovi de alte prevederi ale ei, ca in cazul dreptului la sanatate doborat de cel al libertatii individului. Poate si aici se va merge pe acelasi principiu iar grosul absolventilor de orice nivel al scolii romanesti vor fi mandri de libertatea lor, si-atat.
    • Like 0
  • Ce-ar fi sa va strangeti intr-un “comitet de initiativa” cu cat mai multi dintre “specialistii” invocati de dvs.in postare,fara dna.Anisie si sa propuneti niste scenarii de management concret al:
    1.Scoli cu 1.500 si peste elevi urban
    2.Scoli cu 1000-1500 elevi urban si rural
    3.Scoli cu 500-1000 elevi urban si rural
    4 .Scoli cu 100-500 elevi urban si rural
    5.Scoli sub 100 elevi
    6.Scoli in rural fara acces la internet
    Dupa ce ajungeti la o solutie generala pentru toate situatiile de mai sus si eventual altele neenuntate de mine(daca reusiti o procedura unanim acceptata,ceea ce m-ar mira,doamna Anisie a fost in postura dvs.si a criticat de zor invatamantul promovat de antecesori!),mergeti cu ea la PM si presedinte si vedeti cat se va putea pune in practica!Altfel,de pe tusa,bagatori de seama,e plina romania de experti care au citit o carte!
    • Like 3
  • Cu punctul 1 sunt absolut de acord, e una din cele mai mari probleme. De atatea ori vad sau aud persoane in media care vorbesc fara sa se bazeze pe niste date sau studii.
    Punctul 2- asa o fi, nu stiu de unde aveti acele date.
    Punctul 3 - mi se pare normal ca intr-o tara libera parintele sa poata sa isi aleaga liber scoala in care va invata copilul sau, dupa cum mi se pare normal ca aceeasi calitate a invatamantului sa fie asigurata in toate scolile.

    Punctele 4 pana la 7 - de acord, sunt probleme care ar trebui luate si ele in considerare si rezolvate.

    Punctul 8 - OK, cat sa punem in carca sistemului de invatamant, totusi? Ministerul educatiei ar trebui sa plateasca si factura la curent a parintilor care au copii la scoala? Ar trebui sa plateasca si pentru rechizite? Dar pentru haine? Exista probleme de infrastructura, de exemplu, care afecteaza invatamantul si care totusi nu cred ca sunt in responsabilitatea directa a ministerului educatiei.

    Punctele 9 si 10 - bun, au ars brusc toate manualele sau cum? Responsabilitatea personala unde mai e, totusi? Adica avem programul "A doua sansa", oferim scolarizare gratuita adultilor si ar trebui sa ii mai si platim pentru asta? Pai scuzati-ma, au avut o prima sansa cand erau copii, cu aia ce au facut?

    "Să nu ascultați nevoia și părerea celor care știu cu adevărat ce se întâmplă în educație în România." - mai exact la cine va referiti? Ca inteleg ca doamna ministru nu face parte din grupul respectiv.

    "Dincolo de toate acestea, doamnă ministru, am putea toți, de la cel mai mic beneficiar la cel mai mare, de la educator la profesor universitar, la părinți, personal administrativ și toți cei implicați într-o mai mică sau mai mare măsură, să vă acționăm în judecată pentru subminarea dreptului la educație. " - haida! Doar pe ea, pe madam Anisie? Ea e unicul vinovat pentru tot, nu? Si pentru ca nu exista drumuri asfaltate, acces la net, joburi pentru cei care nu le au, ea ar trebui sa le asigure pe toate. Nu ma intelegeti gresit, doamna ministru merita o critica severa pentru anumite lucruri, dar aici cred ca exagerati un pic.

    "Într-un comunicat de presă al CONAF (Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin), președintele acesteia, Cristina Chiriac, spune: ”Datele Institutului Național de Statistică sunt îngrijorătoare!" - niste detalii? Care date, mai exact, legate de ce?
    • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Punctul 3 s-ar echilibra în timp, dacă s=ar aplica consecvent și pe termen lung principiul „fondurile urmează elevii”, părerea mea.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Problema punctului 3 e cat se poate de reala - si nu numai la noi.

      Cand locuiam la Londra, proprietarul apartamentului in care locuiam eu si fostul meu prieten a decis sa vanda, si noi am decis sa cumparam (chestie veche la Londra, ipoteca e mai mica decat chiria). Primul sfat pe care l-am primit de la cei mai 'harsaiti' decat noi este ca daca esti in catchment area a unei scoli pe care Ofstead o considera buna, dai 50k in plus, dar merita.

      Asa am ajuns noi din boemi in Southwark champagne socialists in Islington. Noi nu am avut niciodata intentia sa ramanem la Londra, dar acolo clivajul social si educational este accentuat de conditia economica a parintilor. Ei au rezolvat in mod pervers (din punctul meu de vedere, dar nu pot fi ipocrita, noi profitam binisor din asta, ne-am recuperat investitia de doua ori) problema supra-aglomerarii scolilor bune prin faptul ca trebuie sa iti permiti sa locuiesti in acea zona.

      La noi, chestia asta cu pomul laudat e boala veche (bunica mea voia ca ai mei sa se mute ca sa nu fac scoala primara in 'tiganie'...) si nu cred ca e OK ca parintii sa isi aleaga scoala. E totusi o cladire cu spatiu limitat. In plus, se creaza acel cerc virtuos (sau vicios) in care elevii buni se inghesuie la o scoala cu profi 'buni', si profii buni se inghesuie la scoli cu elevi 'buni'.

      Exista o lege care spune ca e un numar maxim de elevi pe clasa, lege pe care o sunteaza toata lumea. Ce as face eu ar fi ca daca o scoala are mai multe cereri decat locuri, si exista mai multe scoli in zona, se trage la sorti. Lumea va fi nemultumita, dar... Asa cum spune domnul Dimache mai jos, daca fondurile ar urma elevii, situatia s-ar regla de la sine. Evident, in timp.

      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Asta cu fondurile urmeaza elevii mi se pare si mie de bun simt. Ideal ar fi ca investitiile de partea cealalta (pregatirea/salarizarea profilor) sa fie suficient de mari si bine folosite incat sa nu mai existe perceptia de scoli bune/scoli slabe. E o chestie din sistemul finlandez care mi s-ar parea bine de preluat.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Yeah, v-am povestit ca verii mei traiesc acolo de o mie de ani. Chestia cu sistemul finlandez e ca toate scolile sunt pe o linie cat de cat medie. Dupa parerea mea, nu peste o medie de 7-8, dar nu sunt scoli de nota doi.

      Pe cand in .ro pot intelege spaima unui parinte de a nu isi trimite copilul la scoala X. Lasam obsesia cu 'doamna' e mai buna, e vorba de dotari, si in primul rand de igiena sau siguranta. Si aici vorbim de urban, nici macar de rural.

      Fondurile nu vor urma elevii. Practic, loteria propusa de mine ii va forta pe parintii bogati care nu vor sa isi vada copiii mergand la un WC turcesc, sau sa stea sase-sapte ore pe zi, sa investeasca in scoala respectiva.

      Sau sa le pese de cum sunt alocate fondurile pentru scoli.

      Shrug.
      • Like 1
  • Da, da!
    • Like 0

Îți recomandăm

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult