Stimată Doamnă Ministru Monica Anisie,
Sunteți al 26-lea ministru al Educației în 30 de ani (sper că am reușit să calculez corect, pentru că unii au avut două sau mai multe mandate și oricum, cine le mai ține șirul?).
În 30 de ani absolut toți miniștrii au venit cu alte idei năstrușnice, niciunul nu a venit cu o reformă a sistemului educațional.
În 30 de ani am asistat la eliminarea școlilor profesionale, după care acum plângem, la manuale cu greșeli sau la lipsa manualelor, la profesori lipsiți de vocație și/sau motivație, la abandon școlar în creștere, la analfabetism funcțional, la o creștere a mafiei meditațiilor, la șpăgi, politizare, plagiate, la școli lipsite de cele mai elementare dotări care au încă toaleta în curte, deși primăriile susțin că alocă fonduri în fiecare an, la abuzuri din partea profesorilor și/sau ale copiilor postate în online, la perpetuarea fondului clasei fără de care copiii nu ar avea cretă, săpun și hârtie igienică la toalete sau podeaua lustruită la începutul anului școlar și clasa văruită, la profesori blazați și complet lipsiți de speranță, iar la capătul opus la profesori care zilnic fac naveta și dau bani din propriul buzunar pentru a ajuta copiii să aibă un viitor, la lipsă de viziune, strategie și interes care a adus sistemul actual de învățământ pe ultimele locuri în Europa.
Am citit și recitit acest articol de câteva ori și o să vă citez din afirmațiile predecesorilor dumneavoastră:
Ecaterina Andronescu:
Nu cred că vreun ministru ar fi putut să fie vreodată lipsit de interes. Dar formarea profesorilor- avem acum un proiect de 50 de milioane de euro care asta face - intră în formare cica 50.000 de profesori, deci nu se poate spune că nu s-a făcut nimic. Administrarea digitală a învățământului este un proiect care presupune realizarea unei platforme digitale, dar în egală măsură și administrarea învățământului digitalizată, pentru că ai nevoie de informație ca să poți să-și formulezi o decizie argumentată. Acestea sunt proiecte în derulare. Și ceea ce cred eu că trebuie făcut, și acest lucru aș intenționa să-l fac, un proiect în care să fie cuprinși și sociologi și psihopedagogi care să pună în evidență așteptările acestei generații, ea nu mai seamănă deloc cu generațiile din școală de acum 10 ani sau de acum 15 ani. Eu cred că reforma sau restructurarea care trebuie să se producă, după obținerea acestor informații de la sociologi și psihopedagogi, este să încercăm să compatibilizăm conținutul procesului de învățământ cu așteptările acestei generații.
Eu n-aș putea să vorbesc în România de o societate needucată, dar aș putea să spun că lipsa educației reprezintă cea mai mare pagubă pentru România. Ca urmare, trebuie să corectăm educația acolo unde ea este precară.
Precizez că dna. fost ministru Andronescu a avut patru mandate, respectiv - 16 noiembrie 2018 – 2 august 2019, 2 iulie 2012 – 21 decembrie 2012, 22 decembrie 2008 – 1 octombrie 2009, 28 decembrie 2000 – 19 iunie 2003, în timpul cărora, în afara faptului că a eliminat școlile profesionale, nu a făcut nimic.
Daniel Funeriu: Fotografia reală e dată de rezultatele la testele PISA, nu de ochii mei, care pot fi subiectivi. Arată ca o uzină chimică cu ţevi ruginite din care se scurg reactivii scumpi (inteligenţa copiilor), operată de muncitori (profesori) majoritar slabi şi care consumă prea multă energie şi reactivi scumpi (bani din impozite) pentru a produce material care se vinde ieftin (tineri slab pregătiţi). Doar arareori, când, întâmplător, sunt în tură suficienţi muncitori (profesori) buni ies produse de calitate, bune de pus în vitrină.
Muncitorii proşti ai acestei uzine sunt apăraţi de sindicate violente şi vocale, cei buni marginalizaţi, iar când vine vreunul care ştie cum să repună totul pe picioare e bătut măr de artizanii falimentului: cei care câştigă bani grei din vinderea terenurilor şi decuparea uzinei pentru fier vechi. Totul în aplauzele vecinilor care sunt intoxicaţi de fumul uzinei, dar cu care s-au obişnuit, şi al muncitorilor de slabă calitate apăraţi de sindicat.
Daniel Funeriu a fost ministru în perioada 23 decembrie 2009 – 9 februarie 2012 și este cel care a introdus în România camerele de luat vederi la examenele de Bacalaureat.
De la începutul pandemiei de Covid-19 până azi, zilnic citesc câte ceva despre educație, ceea ce visați noaptea veniți și transmiteți în media, și toate titlurile conțin „Exclusiv”, „Decizie importantă”, „Decizie șoc” și ne așteptăm de fiecare dată la ceva măreț. Educația însă este în pandemie de 30 de ani, doamnă ministru, și nu vă văd să conștientizați acest lucru.
Mai nou, ați introdus învățământul online obligatoriu, crezând poate că școala de stat este dotată asemenea școlilor private. Greșit, doamnă ministru. Școala de stat nu face față presiunii acestei perioade, iar asta s-a văzut clar. Dar să vă dau câteva exemple, ca să mă înțelegeți:
1. Copiii și profesorii nu sunt învățați să învețe online, pentru că nu au fost puși în această situație până acum. Și chiar dacă să presupunem că sunt unii mai răsăriți, unii nu înseamnă marea majoritate, deci procentajul nu este relevant. Ne lovim de reticență clară din ambele părți.
2. Părinții sunt depășiți, fiind puși în situația în care mulți trebuie să lucreze de acasă, sau au rămas fără loc de muncă și se concentrează să facă rost de bani în perioada asta, sau nu știu să folosească tehnologia (da, încă mai există oameni care nu au utilizat niciodată un computer, dar să-i mai arate și copilului…), sau altele asemănătoare, ca să nu mai menționăm copiii care trebuie să muncească și care sunt nevoiți oricum să abandoneze școala.
3. Profesorii nu știu, nu vor, nu pot (din lipsa echipamentelor necesare) să livreze cursuri online.
4. Manualele nu au fost editate pentru un sistem online.
5. Ministerul Educației nu a creat o platformă unitară pentru toate grupele de vârstă și toate materiile care pot fi predate în online care să susțină o asemenea decizie.
6. Ministerul Educației nu a educat cadrele didactice pentru varianta alternativă a învățământului în clasă ca să poată face față situației prezente.
7. Ministerul Educației nu a dotat toate școlile (mă întreb ce școli a dotat) cu tablete sau computere pentru a putea accesa orele online.
8. În anumite zone din țară oamenii nu au acces la internet sau nu au posibilitatea financiară să plătească un abonament de internet, și sunt absolut convinsă că Ministerul Educației nu va suporta aceste costuri.
9. Ministerul Educației nu s-a documentat, nu a făcut o analiză la nivel național să vadă ce se poate și ce nu se poate face în condițiile actuale, deci se pronunță în necunoștință de cauză.
Ca în alte domenii prioritare – sănătate, sport, infrastructură, educația a fost abandonată și nu doar că nu există strategie, dar nu există nici decizii congruente cu realitatea din toate zonele țării. Nu puteți veni să legiferați învățământul online obligatoriu în condițiile în care mulți oameni nu înțeleg ce înseamnă online. Cea mai gravă greșeală pe care o puteți face în situația de față este să nu încercați să vă cunoașteți și să vă înțelegeți audiența, respectiv pe cei care zilele acestea ar fi trebuit să meargă la școală.
Doamnă ministru, aveți șansa să schimbați lucrurile, dacă vreți. Iar dacă presiunea devine prea mare pentru dumneavoastră, vă rog să nu vă fie rușine să aduceți pe cineva cu adevărat competent la cârma acestui minister, pentru că de 30 de ani nu facem decât să jucăm la loterie fără a câștiga niciodată. Altfel veți ajunge doar un alt număr în lista de miniștri care s-au plimbat pe la minister fără să facă nimic.
Doamnă ministru, vorbesc acum ca mamă, ca formator, ca promotor al educației la toate nivelurile, ca om care lucrează cu oameni, vă rog nu vă mai bateți joc de copii, de părinți, de cadrele didactice, de educație! Nu încercați să rezolvați o criză cu altă criză. Cereți ajutor, nu este absolut nimic rău în asta. Aveți acum o șansă să aduceți la discuții oameni competenți și dornici să vă ajute să urniți lucrurile în educație în această perioadă ca să nu se aleagă complet praful de lunile petrecute acasă, dar care să vă ajute să puneți bazele reformei sistemului educațional pentru viitor, pentru după criză, pentru corelarea cu cerințele pieței muncii, pentru locurile de muncă ale viitorului care vor pune accentul pe alte abilități și competențe, nu pe memorarea obligatorie a unor citate sau a unor cifre fără a le înțelege substratul.
Aveți șansa să dovediți că sunteți altfel decât predecesorii dumneavoastră. Nu ne mai zăpăciți de cap cu decizii luate pe genunchi, arătați că sunteți capabilă să gândiți pe termen lung. De ieșit vom ieși din criză, dar cum vom ieși depinde și de dumneavoastră. Doamnă ministru, educația trebuie să devină prioritate națională, împreună cu sănătatea, sportul, agricultura etc. Doamnă ministru, nu pasați responsabilitatea pe umerii ONG-urilor sau companiilor private care fac de ani buni ce ar trebui să facă Ministerul Educației, dar acum le puteți cere ajutorul, și vă asigur că nimeni nu va face un pas în spate.
Doamnă ministru, aveți șansa să schimbați lucrurile, dacă vreți. Iar dacă presiunea devine prea mare pentru dumneavoastră, vă rog să nu vă fie rușine să aduceți pe cineva cu adevărat competent la cârma acestui minister, pentru că de 30 de ani nu facem decât să jucăm la loterie fără a câștiga niciodată. Altfel veți ajunge doar un alt număr în lista de miniștri care s-au plimbat pe la minister fără să facă nimic.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Produs al scolii de la limita comunism/iliscianism, am experimentat scoala "veche" si scoala noua. Parinte al unui adolescent de 15 ani ma simt indreptatit sa fac acest comentariu.
Scoala on line tine de infrastructura informatica si cateva training-uri cu profesorii. Atat. Nu training cu copii pentru ca acestia, ca-s de la tara sau nu, sunt familiarizati cu tehnologia noua.
Esenta problemei, stimata doamna, nu este on line sau off line ci calitatea si mai ales ce pregateste sistemul educational. De ce avem noi nevoie peste 18 ani? sau 15 de ani? Pentru asta este nevoie de oameni cu viziune, sociologi, cercetatori. Parerea mea.
Hai sa va spun ce am invatat eu:
Am studiat in paralel o meserie si liceul. Am studiat in paralel si scoala profesionala din 1989-1991 si liceul, din 1989-1994. Cu meseria mi-am castigat existenta iar cu liceul si bacalaureatul am continuat studii superioare, pe coate si genunchi si sunt omul de astazi. As adauga examen de treapta 1, treapta a doua, admitere, admitere, admitere, admitere, absolvire, absolvire, absolvire.
Sistemul de invatamant specific perioadei ceausiste este clar si foarte bine definit in Danemarca. Aceasta tara are unul dintre cele mai performante sisteme educationale din lume. Romania a avut unul dintre cele mai bune sisteme educationale din lume. O sa continui in a va prezenta sistemul educational din Danemarca:
are doua directii:
directia 1.
1. invatamant primar, 8 ani
2. invatamant profesional 3 ani
directia 2.
1. invatamant primar 8 ani
2. invatamant liceal 3 ani
3. invatamant universitar 3 ani
4. invatamant masteral 2 ani
5 invatamant doctoral 3 ani.
Dupa absolvire,din directi 1, daca ai o meserie si se intampla o criza a locurilor de munca, asa cum traim noi acum, ghici ce se intampla?!? Ai posibilitatea sa faci scoala on line in timp ce esti in somaj pentru a putea sa te specializezi si in alta meserie, GRATUIT. Daca esti absolvent al directiei 2, nu prea poti sa ai o meserie decat numai daca platesti. Aceste doua forme de invatamant se numesc pregatire si perfectionare continua. Daca esti absolventul norocos al amandoura, poti oricand sa te pregatesti gratuit, cand esti in somaj sau nu, in oricare din cele doua directii.
Ambele sisteme sunt atat on line cat si off line.
Acum, revenind la scrisoarea dvs catre un ministru care, intre noi fie vorba, nu va citi niciodata, regret ca ai dvs copii sunt victime ale sistemului si noi toti vom fi victime ale lui andronescu si ceilalti 25 de ministri. Va dau un exemplu, asa cum il sfatuiesc pe fiul meu, daca vrei 5 inveti din clasa, daca vrei 7 inveti si ce ai pentru acasa si daca vrei 10, trebuie sa mergi la biblioteca. Asadar, studiul individual este cheia succesului numai daca ai cap si minte, daca nu, din pacate, in Romania, nu ai alternativa la invatatura. Trebuiesc reinfiintate scolile profesionale pentru ca in urmatorii ani vom avea nevoie si de muncitori. Asa se rezolva si criza locurilor de munca si penuria de forta de munca si situatia copiilor pe care nu-i duc mintea sau nu vor sa se faca doctori sau ingineri. Care vor executie, nu comanda.
In Danemarca se fac doar 11 ani de scoala pana la bacalaureat sau absolvirea scolii profesionale pentru ca de la 18 ani, copiii pleaca din casa parinteasca iar scoala incepe la 15 august...
Nu ma pot abtine sa nu remarc faptul ca fondul clasei nu a fost inca desfiintat. Tata, nu mi-a dat 105 lei pentru fondul clasei din 1984 pana in 1987 pentru ca a zis Ceausescu ca invatamantul este gratuit. Pentru asta, am avut indirect nota 7 la purtare. Doamna, nu fiti trista, asumati cateva biblioteci pentru copiii dvs.
ACELASI sistem educational cum il are Danemarca astazi, il avea si Romania in sistemul comunist pana cand andronescu l-a desfiintat.
Cu stima.
Pe de altă parte, copiii mei vor muncii toată viața și vor achita impozite către acest stat corupt, care se laudă că asigură învățământul obligatoriu, dar încalcă Constituția, mimând acest fapt în realitate.
Dar, pana una-alta, nu Corina Neagu este chemata si pusa sa rezolve (macar sa inceapa sa rezolve) problemele invatamantului. Scriind un articol in Republica, face ceea ce presa trebuie sa faca: sa sesizeze derapajele pe care le fac cei care "cu onoare" ne conduc. Si asta face!
Domnule Grozav, ministrul invatamantului este pus sa aplice politica guvernului in domeniul invatamantului (inclusiv cu propuneri si strategii proprii), in acest caz tanti Anisie, si nu comentatorii si ziaristii,
Parerea mea personala, din ceea ce am vazut si am citit vis a vis de actualul ministru al educatiei, este ca nu este in stare sa faca (a se citi "nu are competentele") macar un inceput de reforma in invatamant. Viitorul o va arata.
P.S. Doamna Neagu nu spune in articol sa repare ceea ce au stricat altii in 30 de ani ci, citez: Puneți bazele reformei sistemului educațional pentru viitor!
Sa auzim numai de bine!
De acord ca sistemul de invatamant are niste probleme mari, dar nu toate se datoreaza ministerului si nu toate pot fi rezolvate de minister. Infrastructura (sau mai bine zis lipsa ei) si somajul in mediul rural de exemplu nu sunt lucruri pe care sa le poata rezolva ministerul invatamantului. Ministerul nu cred ca decide ce procentaj din bugetul total de stat i se aloca.
"În anumite zone din țară oamenii nu au acces la internet sau nu au posibilitatea financiară să plătească un abonament de internet, și sunt absolut convinsă că Ministerul Educației nu va suporta aceste costuri." - scuzati-ma, dar nici nu ar fi normal. E o problema, de acord, dar nu e una care sa fie pusa in carca ministerului invatamantului.
"Și chiar dacă să presupunem că sunt unii mai răsăriți, unii nu înseamnă marea majoritate, deci procentajul nu este relevant." - care e totusi procentajul acela?
"Profesorii nu știu, nu vor, nu pot (din lipsa echipamentelor necesare) să livreze cursuri online." - aia cu "nu vor" mi se pare problematica in mod special. Sa ai resurse, sa se poata si sa nu vrei... nu e in regula. Aici intr-adevar cineva de la inspectorat sau minister ar trebui sa stea de vorba cu asemenea indivizi.
"4. Manualele nu au fost editate pentru un sistem online." - de acord, asta e a ministerului, ca nu mai avem manuale alternative.
"5. Ministerul Educației nu a creat o platformă unitară pentru toate grupele de vârstă și toate materiile care pot fi predate în online care să susțină o asemenea decizie." - de acord si aici. Si daca ar fi creat-o mai mult ca sigur ca ne-ar mai fi bagat pe gat niste produse microsoft. Abramburica stie de ce.
Punctele 6,7 si 9 de asemenea se aplica ministerului in mod corect, de acord.
"nu pe memorarea obligatorie a unor citate sau a unor cifre fără a le înțelege substratul." - asta iarasi nu cred ca tine de minister, ci de fiecare profesor in parte. Cei mai multi dintre profesorii mei din scoala si liceu nu ne puneau sa invatam aiurea chestii pe dinafara.
Am constatat că există ”profesori” agramați, care nu pot să transmită un text către elevii lor. Poate și de aceea, până ce ministerul nu le-a cerut dovada activității din timpul pandemiei, ei nu au avut niciun fel de activitate. Una dintre cele mai viclene profesoare, foarte limbută și deosebit de agresivă față de elevii care nu merg la ea la meditații, nu a fost în stare să producă, în scris, două fraze logice. Marea lor majoritate re-transmit screeshot-uri primite de la alții, ori copiate de pe NET. Pentru mulți dintre ei, ajunși la catedră pe bază de pilecuoștințeșirelații, povara lipsei de pregătire profesională era compensată de agresivitate în limbaj și notarea elevilor pe bază de interese financiare. Conducerile școlilor și inspectoratelor, în marea majoritate numite politic, nu au făcut altceva decât să acopere incompetența celor care, ca și ei, fac parte din gașca de partid. Interesul copilului, atât de clamat în fața gurilor-căscate, nu are nicio valoare; până la urmă, buni sau foarte slabi, toți elevii ajung absolvenți... sau miniștrii, ori prim-miniștrii. În această bezmetică lipsă de profesionalism, cineva a dat ordin să se facă școală on-line. Este ordin! Dar nu are acoperire constituțională, nici legală!
Pe de altă parte, ministrul a anunțat că anul școlar se încheie pe baza notelor din primul semestru... deci, totul este gata, dar mai lucrăm...
În altă ordine de idei, în aceste condiții, este nevoie de un singur profesor care să predea pentru toți elevii din România, pentru fiecare an de studiu în parte. De aici, s-ar ivi resurse materiale suficiente pentru digitalizarea învățământului, iar habarniștii care au ajuns în învățământ să meargă la cules, de sparanghel, de exemplu...