Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Știrea cu prințesa Sofia a Suediei care lucrează voluntar într-un spital covid îmi reamintește că și noi, românii, am avut o Regină

Încă de la jumătatea lunii aprilie, Prințesa Sofia a Suediei a început să lucreze la Spitalul „Sophiahemmet” din Stockholm, după ce a urmat un curs intensiv de formare de trei zile la Colegiul Universitar din capitala suedeză. De atunci, Alteța Sa îi ajută pe medicii care luptă în prima linie cu pandemia de coronavirus. Reprezentanta Casei Regale Suedeze nu a cerut tratament preferențial, ci și-a manifestat dorința de a fi tratată ca un cadru medical de rând, mai ales că ar fi existat riscul să îi încurce mai mult pe eroii în halate albe.

Foto: Jonas Ekströmer / TT

Că și-a dat tiara de prințesă pe un echipament de protecție nu a surprins total pe conaționalii ei. Prințesa Sofia s-a implicat an de an în acțiuni umanitare și e un fel de „Prințesă Diana” a țării scandinave. Gestul ei este unul simbolic totodată și motivant. De acum, fetițele nu vor mai vrea să ajungă doar prințese cu cosițe de Elsa, ci și voluntare în spitale, atunci când va fi nevoie de ele. De altfel, după ce prințesa a început să lucreze în spital, tot mai mulți oameni au început să trimită cereri de înscriere ca voluntari în spitale. O purtătoare de cuvânt a Spitalului „Sophiahemmet” a precizat că că prințesa nu lucrează direct cu pacienții, ci mai degrabă ajută asistentele medicale și infirmierele la sarcini ca dezinfectarea echipamentelor, dar și a suprafețelor, curățenie în spații comune, „munca de jos”, cum ar spune românul.  

Să facem cunoștință, potrivit protocoalelor regale, cu Alteța Sa, Prințesa Sofia a Suediei.

Sofia Hellqvist, fost model, devenea prințesă, precum și ducesă de Varmland acum cinci ani, odată cu oficializarea căsătoriei dintre ea și Prințul Carl Philip, fiul Regelui Carl XVI Gustaf al Suediei şi al reginei Silvia. Avea o traiectorie atipică pentru o viitoare moștenitoare a unuia dintre cele mai frumoase și bogate regate din lume. Deși cochetase din adolescență cu modelingul, a devenit cunoscută abia după ce a participat la un reality-show intitulat „Paradise Hotel”, cu mize matrimoniale. Șase domnișoare, șase concurenți, un resort de lux și premisele unor povești de dragoste fierbinți, ale căror detalii picante nu au scăpat camerelor de filmat. Nu o dată, Sofia pozase topless și activase ca instructor de yoga, dar după intrarea în Casa Regală a Suediei, noua prințesă s-a schimbat, în mod previzibil, radical și s-a dedicat familiei și oamenilor. Unii cârcotași au comentat că soția Prințului Carl Philip își face acum o campanie remarcabilă de imagine, cu o strategie de marketing bine pusă la punct. Posibil. Însă de ce nu i-ar urma exemplul și alte capete încoronate sau prime doamne ale unor țări?

Noi am avut o Regină

În alte vremuri, în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, Regina Maria a României a dedicat cu generozitate timp şi dragoste bolnavilor de tifos și holeră. 


Ținea la piept bolnavii izolați în lagărele de holeră, îi încuraja și le era ca o mamă. Îi alina pe muribunzi, le șoptea rugăciuni, deși boala era contagioasă. După câțiva ani, a mers pe front ca soră medicală, a organizat spitale de campanie și a strâns fonduri pentru serviciul de ambulanță. A îmbrăcat uniforma albă, imaculată, și mergea așa prin spitale, alina răniții, le citea seara, cobora în tranșee, ajungea la câțiva metri de linia frontului. Se întâmpla în timpul Primului Război Mondial. Așa a ajuns frumoasa englezoaică cu ochii ca cerul care a îmbrăcat cu aceeași naturalețe și ia românească să fie rămână în istorie drept „Mama răniților” sau „Regina soldat”. Presa franceză, britanică, americană consemna eforturile de război ale unei ţări în care până şi regina îşi risca viaţa îmbărbătându-i pe ostaşii suferinzi. Pe atunci, nu existau nici marketing, nici consilieri de imagine, nici influenceri, ci o dragoste nemărginită de oameni. 

A avut curaj, asemeni Sofiei, prințesa contemporană care probabil știe în acest moment toate concentrațiile de dezinfectant, codurile de culoare, componentele cărucioarelor multifuncţionale din spitale și poveștile unor pacienți.

Cine ne mai dă, în vremuri covide, o regină curajoasă, o prințesă care să lupte în linia întâi cu medicii sau o Primă Doamnă care să înțeleagă că implicarea civică e până la urmă o datorie?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • - >"îmi reamintește că și noi, românii, am avut o Regină"<
    - treburi de fatada, reclama pentru propria persoana, si, implicit, pentru tagma de "maxima valoare" si "importanta", adica asazisa "nobilime".
    - care nobilime era, in lant cu restul mai-marilor vremurilor, in cvasi-majoritate orice altceva decat acceptiunea generala a termenului "nobil".
    - >" Noi am avut o Regină"<
    - poate "voi", "fruntea", "elita", - "noi" nu. - noi, "talpa" - noi am avut suferinta.
    - >"Regina Maria a României a dedicat cu generozitate timp şi dragoste bolnavilor de tifos și holeră."<
    - asta dupa ce Regele, adica barbatu'su, camarila si mai-marii vremii, au dedicat cu aceeasi generozitate, "talpei", inca un razboi, ca sa aibe (ei, nu talpa) cu ce sa ramana in istorie, plus incompetenta si aventurismul nonsalant si sfidator.
    - dupa ce mai inainte, in 1907, aceiasi "nobili" si "mai mari" ai tarii, au dat o lectie satanica "talpei", ca aceasta sa vada cine-i stapanul, si sa nu mai ridice fruntea.
    - >"regina îşi risca viaţa îmbărbătându-i pe ostaşii suferinzi"<
    - da, curaj gaina, ca te tai.
    - istoria este o spirala a nebuniei sadice si ingamfate, de la izgonitul Adam, pana la viitorul inca ne-resosit, Christos, adica de la-nceput la sfarsit.
    - vorbesti ca sa ai ce spune, si scrii ca sa aibe altii ce citi.

    • Like 0
  • Si regina Angliei in tinereturile celui de-al 2lea razboi mondial a muncit cot la cot cu oamenii simpli.
    • Like 0
  • Noi am avut o regina, noi am avut oameni de buna calitate cu care am umplut cimitirele, noi am avut paduri, pamant , ape minerale, flota, noi am avut. Am distrus tot.
    • Like 1
  • check icon
    Eh a noastra nu a pozat in bikini cu un sarpe boa la san, da vremurile moderne cer sacrificii chiar si pentru printese :)
    • Like 3
  • Vorbim de noblețe. In vremea aceea era un titlu de onoare pentru casele regale ca suveranele și prințesele sa ia parte la activitatile sanitare. O făceau și in Rusia, de pilda (sunt sute de fotografii cu cele 4 mari ducese). Se întâmpla și la noi. Nu doar regina dar și principesele, Elisabeta și Mignon, iar uneori chiar și Ileana, încă un copil, erau prezente. Era o datorie de onoare pentru ele. Regina Maria a însemnat însă mult mai mult de atât pentru noi.
    • Like 2


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult