Sub amenințarea unor noi proteste și cu profesorii în stradă, Ciucă și Ciolacu au bătut palma pe desființarea câtorva pensii speciale. Majoritatea însă rămân, chiar dacă vor fi supraimpozitate cu 30%

Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia

Sindicatele din educație sunt în a șasea zi de grevă generală, prima de acest fel din ultimii 18 ani. Separat, sindicatele de la CFR amenință că opresc trenurile, de la 1 iulie, dacă Guvernul nu aprobă bugetele cu majorări salariale. În plus, Uniunea Națională a sindicatelor TESA din Sănătate a anunțat, luni, într-un comunicat de presă, declanșarea unor acțiuni de protest, acuzând „discriminarea salarială”. Conform sindicaliștilor, protestele ar putea culmina cu încetarea lucrului pe termen nelimitat.

De ce au izbucnit aceste nemulțumiri? Din cauza politicienilor care s-au preocupat ani la rând doar de interesele persoanele, de grup ori de partid.

Guvernele care s-au succedat de-a lungul anilor au ignorat realitatea și nu au pus accentul pe o grilă de salarizare onestă în ceea ce-i privește pe lucrătorii din educație, sănătate sau transporturi. 

În tot acest timp, politicienii s-au preocupat de pensii speciale. Însă, văzând că lucrurile scapă de sub control, coaliția de guvernare condusă de Nicolae Ciucă și de Marcel Ciolacu a anunțat luni că a depus mai multe amendamente la legea pensiilor speciale.

Potrivit amendamentelor, vârsta de pensionare va crește la 65 de ani pentru militari, diplomați și personalul auxiliar din instanțe, eșalonat până în anul 2035. De asemenea, pensiile speciale vor fi supraimpozitate cu 30% pentru partea din venitul din pensii care depășește nivelul câștigului salarial mediu brut (6.700 de lei).

Pe scurt, Ciucă și Ciolacu au bătut palma pe desființarea câtorva pensii speciale, însă majoritatea rămân, chiar dacă vor fi supraimpozitate cu 30%. Prin urmare, impactul nu va fi unul major, căci suma impozitată va fi mică.

Premierul Nicolae Ciucă încearcă să arunce cu praf în ochii norodului, spunând că „printr-o serie de amendamente pe care coaliția de guvernare și le asumă, corectăm aceste inechități și introducem reformele asupra cărora ne-am angajat pentru ca România să beneficieze de fondurile europene disponibile prin Planul Național de Redresare și Reziliență”.

Numai că actualii guvernanți ignoră un aspect important al realității: oamenii nu mai au încredere în ei și s-au săturat de promisiuni. Vor fapte!

Iar criza încrederii porneşte de la faptul că ne confruntăm cu o criză a valorilor în plan politic. Mulți dintre politicienii noștri, indiferent că sunt la putere sau în opoziție, sunt impostori, analfabeți, plagiatori, populiști, infractori, sinecuriși ori impertinenți.

Politica din România nu mai este despre stânga, centru sau dreapta, ci despre promisiuni neîndeplinite, contracte cu statul, rude angajate la stat, partide şi politicieni fără viziune, lipsa unui proiect real de ţară (nu fâsul numit România Educată) și mai ales deconectarea dintre guvernanți și guvernați.

Se apropie anul electoral 2024, cu patru rânduri de alegeri, iar politicienii își lustruiesc armele și deja au început să tragă cu ele. Însă mulți dintre ei trag în orb, căci lipsa de încredere acutizează sentimentul de ignoranță al oamenilor față de politică.

Iar toate aceste nemulțumiri care se observă tot mai des și mai puternic în rândul cetățenilor creează o [furtună perfectă] pentru consolidarea puterii politice a vocilor populist-extremiste, care nu fac decât să profite de frustrările oamenilor și de lipsa de coerență guvernamentală a actualilor decidenți politici.

Ce nu înțeleg nici Iohannis, nici Ciucă și nici Ciolacu este faptul că nemulțumirea socială este mlaștina din care se hrănește populismul și extremismul. Iar pericolul nu trebuie subestimat. Mai mult, eliminarea acestui pericol necesită o acţiune concretă în reformarea societăţii şi a sistemului politic, sub conducerea unor lideri moderaţi şi echilibraţi care să se bucure de sprijinul unei părţi importante a populaţiei, în aşa fel încât populismul să fie doar un episod pasager urmat de revenirea la o democraţie liberală reformată.

Numai că politicienii români din ultimele trei decenii au fost, în majoritatea lor, niște populiști mai mult sau mai puțin periculoși pentru cetățenii care i-au votat. Iar asta mă face să cred că populismul în România nu mai e doar un episod pasager.

Starea în care se află România este un simptom clar al crizei democraţiei. Iar pentru ca această criză să nu se transforme într-o boală incurabilă e nevoie ca politicienii să înceapă să se uite mai atent către oameni şi să prezinte alternative clare la problemele care macină societatea. Altfel, democrația din România este în pericol și întotdeauna se află doar la o generație distanță de momentul în care ar putea dispărea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp