Foto: Bogdan Dănescu/Inquam Photos
Luni a avut loc proba scrisă de limba și literatura română a examenului de Bacalaureat 2017, la care au fost înscriși peste 135.000 de elevi. După un an în care au apărut pe scena publică voci de profesori care spun că elevii ar trebui să studieze mai multă literatură contemporană, mai apropiată de tipul lor de sensibilitate și de experiență, cerințele de la literatură au vizat texte ale unor autori români de referință.
La real, la subiectul al III-lea, elevii au avut de redactat un eseu de 600-900 de cuvinte, în care să prezinte particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un text narativ aparținând lui Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu. Absolvenții de liceu puteau opta aici între un personaj din „Moara cu noroc”, a lui Slavici, sau din romanul „Ion” de Liviu Rebreanu.
La uman, elevii au avut de scris seu de 600 – 900 de cuvinte în care să prezinte relaţia dintre două personaje dintr-un text narativ aparţinând lui Marin Preda.
„Pe elevi îi avantajează faptul că au primit să analizeze o operă în proză”
Ruxandra Cioc, profesoară de română la un liceu din Capitală și doctor în literatură româână a comentat pentru Republica subiectele date la Bac.
„Subiectele au fost frumoase, ușoare, deoarece elevii se tem, de obicei, de poezie. Îi avantajează, așadar, că au primit să analizeze o operă în proză și ajung mai ușor să scrie 600-900 de cuvinte, atunci când pot include aspecte legate de episoade semnificative, personaj, structură narativă.
Dificultate mai mare au avut, așa cum e firesc, subiectele destinate absolvenților de filologie. Spre deosebire de colegii lor de la real, care au avut de ales între doi autori (Slavici sau Rebreanu), ei au avut operă unică spre analiză: Moromeții, de Marin Preda. Alt subiect greu la profilul uman a fost al doilea, textul argumentativ despre utilitatea activităților extrașcolare în educația cinematografică.
Pentru un punctaj bun, aici ar fi necesare câteva cunoștințe de istorie a cinematografiei, menționarea unor fime-reper. Fie ele și unele de data recentă. Desigur, exprimarea este cea care primează, opinia personală nu poate fi sancționată, dar numai atâta vreme cât este susținută prin argumente, inclusiv prin exemplificări”, a declarat Ruxandra Cioc.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Și acum țin minte că mă gândeam pe atunci la Eminescu, și-mi spuneam: doamne, dacă ar ști ce spun unii că gândea el în respectivele poezii, probabil că s-ar cruci!
Oricum, la limba asta de lemn cu înflorituri a comentariilor literare, băieții sunt dezavantajați clar în raport cu fetele.
Aș fi foarte curios cum vede doamna profesoară următoarea situație trăită de puștiul meu (a terminat clasa a doua), care își caută cuvintele și în comunicarea orală, darămite în scris... Ei, la un moment dat, în timpul anului, și-a făcut singur singurel tema, fără niciun ajutor (avea inclusiv de compus un textuleț după câteva imagini). Din punctul meu de vedere era excelent, deoarece lucrase independent și corect, respectând cerințele. Ei, a doua zi s-a întors de la școală cam abătut, cu textul respectiv comentat în roșu: „Foarte sec!”. P — — a mea, de parcă imaginile respective musteau de zeamă... M-am enervat, așa că data viitoare i-am compus un text plin de înflorituri din astea aberante, care nu spun nimic, dar constat că sunt apreciate ca „expresii frumoase”. Ei, atunci s-a întors cu textul adnotat tot în roșu, dar cu „Foarte frumos!”, deși era clar că depășea cu mult nivelul lui și în general al clasei a doua. Merçi, doamna învățătoare, ce generoasă sunteți, deci știu să mă exprim foarte frumos... Cui naiba îi folosește prefăcătoria asta? Copilului sigur nu, în loc să capete încredere în forțele proprii, rămâne cu impresia că el nu poate produce un text bun.