Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Subiecte „frumoase, ușoare” la proba de limba și literatura română a examenului de Bac 2017

Bacalaureat 2017

Foto: Bogdan Dănescu/Inquam Photos

Luni a avut loc proba scrisă de limba și literatura română a examenului de Bacalaureat 2017, la care au fost înscriși peste 135.000 de elevi. După un an în care au apărut pe scena publică voci de profesori care spun că elevii ar trebui să studieze mai multă literatură contemporană, mai apropiată de tipul lor de sensibilitate și de experiență, cerințele de la literatură au vizat texte ale unor autori români de referință. 

La real, la subiectul al III-lea, elevii au avut de redactat un eseu de 600-900 de cuvinte, în care să prezinte particularitățile de construcție a unui personaj dintr-un text narativ aparținând lui Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu. Absolvenții de liceu puteau opta aici între un personaj din „Moara cu noroc”, a lui Slavici, sau din romanul „Ion” de Liviu Rebreanu.

La uman, elevii au avut de scris seu de 600 – 900 de cuvinte în care să prezinte relaţia dintre două personaje dintr-un text narativ aparţinând lui Marin Preda.

„Pe elevi îi avantajează faptul că au primit să analizeze o operă în proză”

Ruxandra Cioc, profesoară de română la un liceu din Capitală și doctor în literatură româână a comentat pentru Republica subiectele date la Bac.

„Subiectele au fost frumoase, ușoare, deoarece elevii se tem, de obicei, de poezie. Îi avantajează, așadar, că au primit să analizeze o operă în proză și ajung mai ușor să scrie 600-900 de cuvinte, atunci când pot include aspecte legate de episoade semnificative, personaj, structură narativă.

Dificultate mai mare au avut, așa cum e firesc, subiectele destinate absolvenților de filologie. Spre deosebire de colegii lor de la real, care au avut de ales între doi autori (Slavici sau Rebreanu), ei au avut operă unică spre analiză: Moromeții, de Marin Preda. Alt subiect greu la profilul uman a fost al doilea, textul argumentativ despre utilitatea activităților extrașcolare în educația cinematografică. 

Pentru un punctaj bun, aici ar fi necesare câteva cunoștințe de istorie a cinematografiei, menționarea unor fime-reper. Fie ele și unele de data recentă. Desigur, exprimarea este cea care primează, opinia personală nu poate fi sancționată, dar numai atâta vreme cât este susținută prin argumente, inclusiv prin exemplificări”, a declarat Ruxandra Cioc.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Pentru a fi în pas cu vremurile, ar trebui studiat în liceu și dat la examen Miron Radu Paraschivescu: „Cânticele țigănești” îmi par a fi de actualitate!
    • Like 0
  • check icon
    Asa e,greu subiect pentru cei de la filologie! Adolescentii nu pot sã inteleagã scrierile autorilor români canonici. Pur si simplu,nu pot! Nu au experienta de viatã necesarã.Eu am urât " Morometii" pânã pe la vårsta de 23 ani. Si asta se întâmpla in anii'75-'80! Abia dupã aceea ,am descoperit/savurat/citit si rãscitit toate romanele lui Marin Preda. ASA gândeau/simteau si colegii mei de generatie. Din pãcate,acesti tineri nu mai au sansa de a descoperi frumusetea autorilor clasici. Nu este vina lor. S-au schimbat valorile,cutumele,sistemele de referintã. Asta e-lumea se miscã si e firesc sã se ìntâmple asa!
    • Like 4
    • @
      check icon
      Corectă observație, subscriu! Iar „comentariile” emise în limba de lemn a fiecărui prof aveau (dacă aveau) niște idei impersonale, pe care elevii le „înghițeau pe nemestecate”.
      Și acum țin minte că mă gândeam pe atunci la Eminescu, și-mi spuneam: doamne, dacă ar ști ce spun unii că gândea el în respectivele poezii, probabil că s-ar cruci!

      Oricum, la limba asta de lemn cu înflorituri a comentariilor literare, băieții sunt dezavantajați clar în raport cu fetele.
      Aș fi foarte curios cum vede doamna profesoară următoarea situație trăită de puștiul meu (a terminat clasa a doua), care își caută cuvintele și în comunicarea orală, darămite în scris... Ei, la un moment dat, în timpul anului, și-a făcut singur singurel tema, fără niciun ajutor (avea inclusiv de compus un textuleț după câteva imagini). Din punctul meu de vedere era excelent, deoarece lucrase independent și corect, respectând cerințele. Ei, a doua zi s-a întors de la școală cam abătut, cu textul respectiv comentat în roșu: „Foarte sec!”. P — — a mea, de parcă imaginile respective musteau de zeamă... M-am enervat, așa că data viitoare i-am compus un text plin de înflorituri din astea aberante, care nu spun nimic, dar constat că sunt apreciate ca „expresii frumoase”. Ei, atunci s-a întors cu textul adnotat tot în roșu, dar cu „Foarte frumos!”, deși era clar că depășea cu mult nivelul lui și în general al clasei a doua. Merçi, doamna învățătoare, ce generoasă sunteți, deci știu să mă exprim foarte frumos... Cui naiba îi folosește prefăcătoria asta? Copilului sigur nu, în loc să capete încredere în forțele proprii, rămâne cu impresia că el nu poate produce un text bun.
      • Like 1
    • @
      check icon
      Si cine stie câte generatii,de acum înainte,vor "ìnghitii pe nemestecate" aceleasi " nemuritoare" comentarii aride!Nu as mai vrea sã fiu in pielea lor!
      • Like 1
    • @
      check icon
      Corect! Cu toate că am avut şi colegi care erau cumva "înaintea generaţiei", iar ei simţeau altfel. Îmi amintesc cât l-am urât pe Arghezi... nici acum nu suntem prieteni prea buni :)) Totuşi, cred că cel mai mare câştig al unui elev, după terminarea liceului, este de a reuşi să exprime o părere proprie şi argumentată despre un roman pe care l-a citit (oricare ar fi acesta). Să poată spune celor din jur de ce i-a plăcut sau de ce nu i-a plăcut cartea respectivă.
      • Like 1
    • @
      check icon
      Eu stiu ce ar trebui!Intrebarea este urmãtoarea: ìi ajutã/stimuleazã scoala sã gândeascã/exprime liber,cu usurintã si...cu plãcere?Mã tem cã,în majoritatea cazurilor se merge pe linia "traditionalã": comentariile standard,memorate si redate la examene.Sper ca exceptiile(profesori si elevi ìnaintea vremurilor) sã fie cat mai multe. P.S.-nici eu nu mã " inteleg" cu Arghezi, Creangã, Eminescu,Sadoveanu(exceptie-"Baltagul","Dumbrava minunatã").
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult