Sunt cel mult un sportiv amator. Nu sunt nici fundraiser de fel, deși acum 2 ani am fost într-o echipă de alergători și am reușit să strângem împreună peste 2000 de lei pe care i-am donat Fundației Motivation, care i-a transformat în 4 scaune rulante pentru persoane cu dizabilități locomotorii. Știu o mulțime de persoane care aleargă, înoată, își donează zilele de naștere pentru diverse cauze. Și mereu a existat în capul meu o dorință să pornesc o campanie singură, deși mereu m-am temut că nu o să îmi iasă.
Între timp a venit o pandemie globală. Multe organizații din țară au ajutat sistemul sanitar, altele s-au văzut nevoite să se reorienteze sau să își limiteze programele. Și banii din sector au început să fie din ce în ce mai rari. Personal, pandemia m-a prins singură, cu 2 pisici și un câine, departe de familia mea și de prietenii mei. Pandemia mi-a adus și o nevoie puternică să pot controla ceva, când totul în jurul meu părea total incontrolabil.
Apoi am primit un mail de la Fundația Motivation, cu care am păstrat legătura de acum 2 ani, în care mă întrebau dacă nu aș vrea să alerg și să strâng bani pentru ei anul acesta la Bucharest Marathon. Am stat puțin pe gânduri. Mai întâi, pentru că nu am experiență să strâng bani singură pentru o cauză. Apoi pentru că nu eram convinsă că cei din jurul meu vor mai găsi resurse suficiente să doneze și pentru campania mea, chiar dacă e o cauză extraordinară, care ajută persoanele cu dizabilități să își recâștige independența și autonomia.
Dar am spus da. Am zis că dacă reușesc să îmi conving măcar prietenii apropiați să doneze, nu cine știe sume, dar chiar și așa o să conteze. Pe Motivation îi costă 500 de lei să facă un scaun rulant pe comandă, adică pe măsurătorile celui care are nevoie de el. M-am decis că pot să strâng bani cât pentru 3 scaune.
Mi-am lansat campania pe Facebook pe la începutul lui august și am spus tuturor celor din jurul meu de ce contează misiunea Motivation – sunt atâtea persoane cu dizabilități pe care nu le vedem pentru că nu au mijloace să iasă în lume. Cel mai facil mijloc e un scaun rulant de calitate și pot contribui și ei la unul, cu o donație prin platforma Galantom.ro.
Am împărtășit cum mi se pare experiența – să mă antrenez pentru un cros și să strâng bani în același timp, două lucruri la care sunt un amator ambițios, în cel mai bun caz. Am povestit despre lipsa mea de rezistență la efort, despre faptul că îmi folosesc pisicile pe post de gantere, despre cum reușesc să ies la alergat fix când e canicula mai mare. Pe scurt, un fel de stand up comedy cu alergare și donații. De fiecare dată am amintit de ce fac toate lucrurile astea, am invitat la donații, am mulțumit.
Și donațiile au început să vină. În câteva zile am strâns suficient pentru primul scaun, apoi în scurt timp am depășit obiectivul de 1500 de lei. Am fost surprinsă și, evident, extrem de fericită. Am zis wow, oamenii din jurul meu sunt dispuși să doneze chiar și în vremea asta. Mulți dintre ei mi-au mulțumit că trec prin experiența asta și că le-am dat ocazia să doneze. Că prin faptul că fac un efort pentru o cauză cum e cea cu scaunele rulante, atunci și ei au încredere să o susțină.
Aici a fost momentul de cotitură, când mi-am dat seama că se petrece ceva foarte bun și trebuie să continui ce fac. Cred că ce se întâmplă e că avem nevoie să simțim că facem bine, că avem o contribuție la ceva mai mare ca noi. Nevoia mea era să ajut și să produc o schimbare palpabilă, prin scaunele rulante. Cred că asta s-a întâmplat și cu cei care m-au susținut.
Am prins aripi. Am ajuns de la 1500 de lei la peste 4000 cu ajutorul a peste 40 de donatori, un lucru pe care nu îl credeam posibil în august. Când mă gândesc că înseamnă că 8 persoane cu dizabilități locomotorii vor primi scaune rulante făcute fix pentru ele, îmi dau seama că a meritat tot efortul.
Am depășit 4000 de lei duminică, 11 octombrie, când ar fi trebuit să se țină Maratonul București. În schimb, ne-am adunat câțiva alergători într-un parc din București, cu distanță, cu dezinfectant, fără atmosfera de concurs, dar cu un sentiment foarte puternic că aparținem unei comunități. E ceva special să ajungi la finalul unei călătorii de genul acesta, după ce reușești să ajuți și când vezi că nu ești singur în drumul tău. Am alergat fiecare în drumul lui, fiecare cu numărul lui de kilometri promiși. Dar m-a impresionat că oamenii ne salutau, ne aplaudau, ne încurajau. Nici nu a contat neapărat alergarea în sine, ci faptul că am reușit să facem un bine, chiar și într-un an ca ăsta.
Sunt o mulțime de moduri în care ne putem implica și evenimentele sportive (care au devenit virtuale anul acesta) sunt doar unul din ele. Din ce în ce mai multe persoane își donează ziua de naștere pentru o cauză sau se lasă de fumat ca să strângă fonduri. Oricine poate să susțină organizații care ajută copii, bătrâni, persoane cu dizabilități, animale, mediul înconjurător, etc. Important e să te îndrăgostești un pic de o cauză și să îi ajuți și pe cei din jurul tău să o îndrăgească. Generozitate există pe peste tot în jurul nostru, trebuie doar să o vedem, să o ducem spre o cauză bună și să fim recunoscători pentru ea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Evenimentul despre care a scris Sînzi este unul public, iar parte din farmecul lui este tocmai acesta: oameni cu şi fără scaune rulante POT SĂ ALERGE împreună. Asta e o activitate în spiritul incluziunii.
Poate ca alergarea în scaun rulant nu se potriveşte cu definiția clasică a alergării, dar efortul, distanțele parcurse si entuziasmul sunt similare. Iar febra musculară de la nivelul braţelor şi spatelui, în cazul unei persoane care aleargă în scaun rulant, este comparabilă cu cea resimțită de cineva care aleargă în picioare.
Dacă nu mă credeți pe cuvânt, puteti arunca o privire pe pagina de FB a Fundației Motivation. Ba chiar vă invit să alergați cu noi anul viitor.
Oamenii în scaune rulante pot să facă multe lucruri şi să practice o grămadă de sporturi - cheia o reprezintă un scaun rulant potrivit şi indrumare de la o echipa care intelege despre ce e vorba
Poate ca alergarea în scaun rulant nu se potriveşte cu definiția clasică a alergării, dar efortul, distanțele parcurse si entuziasmul sunt similare. Iar febra musculară de la nivelul braţelor şi spatelui, în cazul unei persoane care aleargă în scaun rulant, este comparabilă cu cea resimțită de cineva care aleargă în picioare.
Dacă nu mă credeți pe cuvânt, puteti arunca o privire pe pagina de FB a Fundației Motivation. Ba chiar vă invit să alergați cu noi anul viitor.
Oamenii în scaune rulante pot să facă multe lucruri şi să practice o grămadă de sporturi - cheia o reprezintă un scaun rulant potrivit şi indrumare de la o echipa care intelege despre ce e vorba.