Sunt oameni asupra cărora Sărbătorile pun o presiune psihologică greu de suportat: cum să faci să „supraviețuiești” în această perioadă

Foto: Wavebreak / Profimedia

A sosit din nou acea perioadă a anului în care lumea este agitată, aleargă după cadouri, forțează să termine cât mai multe activități la muncă, astfel încât să fie mai liberi după sărbători și lista poate continua. Sunt foarte multe obiceiuri pe care oamenii le au în perioadele acestea, când managementul timpului este pus la încercare serios, mai ales că vine la pachet cu o responsabilitate emoțională în plus față de oamenii dragi și familie.

Pentru început, să ne gândim un pic cum sau de unde vine această presiune în perioada sărbătorilor de iarnă, iar aici mă voi referi la poporul român. Încă de când eram mici, am fost atrași de magia Crăciunului. Era acea perioadă din an în care casa era plină de veselie, voie bună, bunătăți, multe rude, cadouri, surprize, practic o explozie de emoții pozitive. Suspansul cu care îl așteptam pe Moș Crăciun era unul greu de egalat sau depășit în oricare parte a anului, nici măcar de aniversarea zilei de naștere. Cu toate acestea, când eram copii, am învățat (de cele mai multe ori inconștient) și anumite obiceiuri tradiționale, unele inventate de noi, românii, iar altele preluate, cum ar fi vizita la toate rudele, la prieteni de familie, colegi de școală, curățenia impecabilă care trebuia menținută pe parcursul tuturor zilelor, dorința părinților ca cei mici să nu mânânce bomboanele din brad până în ajunul Crăciunului.

Oricât de frumoase sunt aceste tradiții, ele au venit la pachet și cu multă încărcătură și presiune emoțională asupra noastră. Asta ar putea fi o primă explicație pentru care ne simțim datori moral/psihologic să cumpărăm cadouri unui număr destul de mare de oameni în perioada aceasta, simțind nevoia inconștientă de a oferi înapoi ceea ce primeam când eram copii. Trecând dincolo de partea materială (asta înseamnă cadourile pentru majoritatea oamenilor- niște bunuri materiale împachetate frumos), simțim și că trebuie să ne vizităm absolut toate rudele, iar surprinzător sau nu, în cadrul acestor mici deplasări, vom face excese alimentare, existând o șansă foarte mare să consumăm minimum unul-două feluri de mâncare la fiecare rudă în parte. Nu cred că mai trebuie să aduc în discuție cât de greu este acest obicei pentru un introvertit. Fiind extrovertit, eu chiar mă simt foarte obosit după aceste zile de Crăciun, deși îmi face plăcere să vorbesc cu oamenii, mai ales că în cazul acesta vorbim de cei dragi. Când eram mici, nu prea aveam un cuvânt de spus - trebuia să mergi la rudele unde voiau părinții. Dar iată că uneori lucrurile nu țin doar de noi, iar dacă tradiția din familie implică și aceste vizite „obligatorii”, vom fi destul de suprasolicitați emoțional și psihic dacă trebuie să decidem să acceptăm toate propunerile rudelor sau să le mai selectăm. Din fericire, acum suntem adulți responsabili și, teoretic, am putea lua o decizie și emoțională, dar și rațională. 

De asemenea, la mesele de Crăciun apar diferite subiecte de discuție nu tocmai comode, în care vom fi foarte tentați să ne contrazicem și să apară un conflict („Există Covid sau nu există?/ Credeți că există și alte interese în războiul din Ucraina?”). În astfel de momente este foarte util să închidem conflictul prin verbalizarea și acceptarea diferenței de opinie si reamintindu-ne scopul întâlnirii. Eu unul recomand prioritizarea unor întâlniri cu oamenii cu adevărat importanți și reducerea sau chiar eliminarea vizitelor la oamenii cu care abia vorbim de 2 ori pe an, doar că în cazul acesta trebuie să fim conștienți că se vor genera și alte conflicte de genul „la X ai fost, dar la mine n-ai avut timp să ajungi, lasă că te țin eu minte”, iar acest tip de comunicare este clar manipulatoare.

Tot în această perioadă, sărbătorile ne aduc în contact cu rude/ cunoștințe/ prieteni cu care am trăit atât experiențe plăcute, însă și cu care am trăit experiențe neplăcute. De exemplu eu dacă mă întâlnesc cu niște colegi din școala gimnazială sau liceu, iar în acea perioadă eram mai introvertit, eventual și mai plinuț - se poate spune că eram ținta bullying-ului - și aveam diverse conflicte cu aceștia în perioada respectivă, există o șansă foarte mare ca la un contact în momentul prezent, chiar și cu mintea de adult, să fiu deturnat emoțional și să se activeze fix emoțiile trăite la momentul respectiv, acest lucru ducând la pierderea controlului rațional și intrarea pe modul „supraviețuitor” (care se manifestă prin rigiditate, agresivitate verbală, lipsa de empatie, lipsa de sentimente pozitive față de omul din față etc.).

În calitate de psiholog, ce le-aș recomandă românilor ar fi să se dedice oamenilor cu adevărat importanți din viața lor, pentru că avem tendința de a forța toate interacțiunile într-un timp cât mai scurt sau de a vizita prieteni/rude îndepărtate în aceeași perioadă când ar trebui că focusul nostru să fie pe cei dragi. 

Din punct de vedere al cadourilor, există o singură recomandare pe care aș vrea să o înaintez către cititori și anume că experiențele emoționale sunt mai puternice comparativ cu cadourile materiale. Pe scurt, încercați să faceți cadouri care cuprind diferite experiențe în care oamenii dragi pot trăi emoții noi sau emoții cunoscute, dar pozitive. Dincolo de faptul că aceștia vor ține minte altfel acest cadou, există și un beneficiu pentru propria persoană și anume că scăpăm de grija căutării fizice a cadourilor (aglomerație, nervi, trafic) așteptarea curierului, împachetare. La final, cu siguranță vom fi și mai încărcați cu energie pozitivă.

În final, doresc să adresez un sfat părinților. Cel mai bun și eficient  cadou pentru copii este timpul vostru și dedicarea maximă a atenției în perioada aceasta. Nu le oferiți doar amintiri explicite, raționale, ci și emoționale. De exemplu, îmi amintesc cum stăteam și mă jucăm cu tatăl meu pe calculator un joc nou pe care îl încercam împreună, iar eu în momentul acela mă simțeam apreciat, iubit și că îmi sunt ascultate nevoile). Practic nu prea conta ceea ce făceam efectiv cu el, ci faptul că era disponibil emoțional și fizic îmi transmitea aceste emoții pozitive care iată că au rămas și după 20 ani.

Aș mai menționa că nu doresc să demontez sau să judec obiceiurile românești din perioada aceasta, însă mi-aș dori ca toată lumea să fie un pic mai relaxată, mai conectată la nevoile ei profunde, astfel încât să poată investi o energie cu adevărat utilă în discuțiile cu oamenii dragi la final de an. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp