Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Sunt urâtă

Femeie oglindă

(Foto: Guliver/Getty Images)

Sunt urâtă. Atât de urâtă, încât după ce mă întorc cu spatele, oglinda se spânzură de-un semn - „închis pentru renovare”. 10 kilograme peste greutatea ideală, toate încolăcite anacondian de talie, pistrui de-o viaţă, pistrui de bun venit la ora bătrâneţii. 

O neelegantă dublă bărbie, faţă-profil, 42 imprimat, ca un canon, pe talpa de la pantof, dinţi de plastic şi păr uscat. Doar nesimţirea, întreţinută de proasta circulaţie, mă face să mă menţin la aceşti parametri de degradare. Femeile-femei, care vor veni să proclame, în scris, lipsa mea de deschidere spre frumos, îmi vor recomanda pe loc, ca prim pas, nişte cursuri motivaţionale, dacă nu am câştigat la loto, măcar să compensez cu puţină adoraţie personală. Cursuri de autozeificare. Oh, Hera!

Pentru că puţină grijă pentru apariţie se traduce în respect pentru societate, mi-am zis să fac ceva măcar cu părul, îmbătrânit şi el, mult mai fericit să zacă, de obicei în poziţia mătură. 

Noroc că mai trec peste cele ca mine nunţi, botezuri, concedii, pierderea job-ului şi nevoia de reuşită la un prezumtiv interviu şi suntem nevoite să ne prezentăm la coafor. O instituţie a feminismului vocal, de analiză amănunţită a vieţilor altora, raportată la elevatele standarde personale. De când cu telefoanele deştepte îmi fac bine sincopele de linişte de acolo. Înainte intram cu teamă, dintotdeauna am avut păreri de minoritar, greu acceptate de public. De data asta aşteptam cuminte să-mi fac o programare, coafeza de serviciu la recepţie fiind ocupată cu un tuns. Am renunţat la telefon, la un moment dat, l-am pus în geantă, încă zâmbind unei pisicuţe de pe Facebook, când s-a declanşat atacul de panică. Ne invadaseră vulcanienii. Sigur, frumoasele de azi nu au auzit de căpitanul Spock, tradus pe omeneşte de Leonard Nimoy, ofiţer responsabil cu ştiinţa şi tehnica, apoi director executiv şi director plin al cooperativei „Întreprinderea" (nava spaţială Enterprise). Nu, nu din Războiul Stelelor, ci din pacifistul Star Trek, versiunea oldie. 

De pe ecranele televizoarele, altădată cu burdihan, au fugit în viitor toate arătările astea cu sprâncene datoare aceluiaşi şablon, ba unele tatuate, având un aer mai degrabă încruntat. Gene lungi, ca o taxă adăugată, buze pline, mult prea pline, greu de ridicat şi coborât fără macarale, de aici şi sărăcia mare de cuvinte, compensată însă de ţuguieri cu impact pe Instagram. Arătările nu se diferenţiau decât prin greutate, în rest stratul gros de fond de ten făcea identificarea aproape imposibilă. Şi mai erau şi unghiile, agresiv colorate şi pline de însemne. Dezinhibate în gesturi. Cuprinsă de o fobie subită de extratereştri, mi-am luat geanta şi am fugit, mă umiliseră practic cu grija lor pentru frumos. Nu-mi dădusem seama dacă aveau şi suflete.

În UK, în 2016, totalul operaţiilor estetice a scăzut cu 40%. Nu pentru că s-ar fi descoperit brusc un elixir al frumuseţii absolute, ci pentru că marile case de modă au fost nevoite să renunţe la modelele anorexice, care, deşi nu foarte populare, menţineau o imagine alb-negru a defilărilor pe podium, trimiţând oarecum la tristeţea filmelor de artă şi s-a trecut la imaginea neretuşată a femeii cu ambiţii contemporane. Din păcate nu o imagine a femeii sănătoase, ci trecând dintr-o extremă în alta, au fost predate aplauzelor femeile pline, pline de frustrări, dar în niciun caz alimentare. Ăsta o fi fost răspunsul pământenilor la iminente invazii extraterestre masculine, noul scut de apărare. După cum se ridică, a veşnică mirare, noile sprâncene tatuate ale lumii, suntem deja vinovaţi de împerechere. Aş fi crezut că cei mai revoltaţi vor fi cardiologii, dar dacă au fost, nu au făcut prea mult zgomot, faptul că ei încă îşi găsesc de lucru a mai atenuat din supărare.

Un alt motiv al scăderii numărului de operaţii estetice ar putea fi cel financiar, au sărăcit, dar nu ştim dacă şi renunţă. A crescut totuşi numărul bărbaţilor care apelează la liposucţie. Probabil prima generaţie a băieţilor crescuţi de mame ce se-ngrijesc constant de epilare şi manichiură. Dacă cei bogaţi îşi pot permite să se bucure de viaţă, chiar şi dacă arată ca dracul, deşi vanitatea nu-i lasă nici pe ei nerectificaţi, tineretul salariat sau beneficiar de alocaţie, care vrea acces la frumoasele zilei, trebuie să facă un efort. 

Societatea s-a schimbat, jumătate din zi ne-o trăim pe Facebook şi acolo imaginea te face star peste noapte. Dacă vrei să te recomanzi şi drept influencer, căci se poate, iei nişte vorbe cu tâlc şi le traduci pe limbajul maselor. 

Nici tatăl Kardashienelor nu a rezistat tentaţiei, văzând câţi bani fac fetele şi nevăsta-sa, şi mai ales cât cheltuiesc, sătul să tot calce noaptea, în drum spre baie, pe rujuri, cutii de pudră şi rochii de supraelastic, s-a dedat la imagine şi acum nu numai că se simte mai bine, dar câştigă şi el destul de mult.

Nu mai avem nevoie de iubire, iubirea înseamnă sărăcie, chin, sursă de riduri şi pungi sub ochi. Căutăm fericire, doar că între timp riscăm o inflaţie de frumuseţe. Am tras-o până şi pe aceea naivă, de pe suflete, şi ne-am pus-o toată pe faţă. Pentru că nu există un număr suficient de sugar-daddy, cei care sunt pe piaţă nu mai au de ce să se plângă, pentru un câştig rapid şi uşor multe din cele care au investit în curriculum s-au orientat şi spre prostituţie. Cel mai câştigat, deşi se plânge de lupta asta haotică pentru egalitatea în drepturi, e tot bărbatul, cu sau fără liposucţie, plăteşte, dar are ce arăta pe Facebook, Instagram, Twitter etc. 

Revenind un pic la statistici, a rămas constant totuşi numărul de operaţii minore: lifting, îndreptări de nas, injectări ale feţei. Nu ne mai scoatem Evele în plus de la torace, dar din buze ne putem face rochie cu trenă.

S-au dezvoltat în paralel şi saloane de înfrumuseţare cu efort, săli de gimnastică prevăzute cu antrenor personal, dietetician, psihiatru pentru tonusul muşchiului interior. Până şi fetele de 12-15 ani au acum coach, unghii cu gel şi sprâncene de anvergură. Şi România e o ţară de top în privinţa dobândirii de frumuseţe, un moft, bineînţeles, care să se aşeze firesc peste cea tradiţională. Mi se întâmplă să nu mai recunosc staruri, pe care altădată le aplaudam la televizor, nici după aluniţe. Asistentele de platou nu au probabil acces pe ecran fără diplomă de la medic. În Marea Britanie au păstrat totuşi pe ecrane din cele naturale, chiar dacă ei nu beneficiază de o frumuseţe de origine dacă. Au avut totuşi parte de ceva invazie romană.

Suntem mult mai fericiţi de când ne hotărâm propria frumuseţe? După numărul de poze afişat pe zi, pe toate reţelele de socializare, mi se pare că suntem mai mult disperaţi, după şi mai multă. Tinereţe fără minte, asta am căpătat la schimb, căci urâţenia, care a plecat, a luat cu ea, înciudată şi o parte din raţional şi moderat. A bucurat însă, nici nu erau o surpriză cei ce se pot declara norocoşi, o mulţime de bărbaţi, gata (acum că s-a extins aria de unde) să aleagă.

Dacă mâine s-ar inventa un tratament pentru înţelegerea mai uşoară a matematicii sau nişte vitamine pentru poftă de citit am refuza să cumpărăm, invocând efecte secundare. O femeie care stă cu ochii pe carte nu porneşte război cu o oglindă. Un bărbat care nu se teme de poezie nu se va trezi transpirat din coşmarul în care o femeie îi ia locul. 

În lumea asta de frumoase şi frumoşi ar fi bine să mai conservăm şi o doză de urât, de fad, de obişnuit, în caz că ni se face greaţă, să acţioneze ca o murătură. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Exceptional! Ca de obicei, vorbe cu talc si simt al umorului, multumesc, Liliana!
    • Like 0
  • Bravo ! Ca deobicei,contra curentului.Dar cu bun simț și vervă...
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult