Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Prostia umblă prin şcoli fără chiloţi, dar cu nasul pe sus

scoala--

(Foto: Guliver/Getty Images)

Începe şcoala,

acoperă-mi, Doamne iartă-mă, ochii cu ceva,

cu ora de religie

sau mai bine cu Năpasta ta.

Asta au ajuns toate manualele ... nişte reviste! Cu texte puerile, neapărat cu tâlcul la vedere. Prostia umblă prin şcoli fără chiloţi, dar cu nasul pe sus. Copiilor trebuie să le dai ce vor ei, sunt deştepţi, aşa am citit pe Facebook. E bine să ne facă ei, nouă, educaţie. Ce am învăţat noi în şcoală e perimat, uite ce am făcut din ţara asta, de deştepţi ce suntem! Am păstrat librăriile şi bibliotecile. La ce bun? Nu calcă nimeni pe-acolo. Îndeletniciri falimentare.

Şi mai sunt şi ghiozdanele ... Domnule, ce cară în ele? Pietre de moară? La şcoală e de ajuns să-ţi duci propria persoană. Într-o lume ideală, biblioteca şcolii ar trebui să le ofere, pe rând, copiilor cărţi de citit, în manuale să existe doar scurte fragmente, care să incite. 

Dar ce te faci cu matematica? Cu geografia? Dacă nu ar fi manualele, ai învăţa doar puţinul vorbit în 45 de minute? Şi ăla după ce s-a făcut prezenţa, după ce s-a râs un pic şi dacă ai fost atent.

Mare parte din părinţii engleziţi dau exemplu geanta aproape goală a elevilor britanici. Cantitatea de informaţii absorbită zilnic e la fel de subţire. Pentru că nu au manuale, iar caietele cu teste şi eseuri sunt păstrate la şcoală până la sfârşitul anului, nu ştii niciodată ce, cum şi cât învaţă copilul tău. Are probleme cu înţelegerea unui anumit subiect? De ce nu întreabă de clasici? De cei mari, când oferta e de ordinul extraordinarului! Trebuie să-mi trag copilul de limbă, ca să aflu despre ce a mai învăţat pe la şcoală, şi chiar şi atunci informaţia e puţină, dată cu reticenţă. Noroc cu temele acasă! Săptămânale, dar care la cererea părinţilor şi a copiilor, deopotrivă depresivi, vor fi, probabil, curând eliminate. Noroc cu ele, totuşi, că mai aflu şi eu cum stă la matematică. În rest, mă voi trezi, precum o prietenă de-a mea, că la 15 ani fie-sa nu ştie unde e Maroc-ul, nici europeana Maltă. Despre Portugalia mi-e şi ruşine să mă exprim. 

Măcar Olimpiadele şi Campionatele Mondiale de Fotbal să fi făcut copiii curioşi! La ce bun să ai atâta bogăţie de cunoaştere, dacă nu vrei să ai de-a face cu ea? Dacă nu e facilă, dacă nu intră singură în cap, fără să-ţi obosească ochii şi mintea, la citit ...

În România ajung să conducă doar cei cărora nu le-a plăcut şcoala. Şi prin alte ţări e un procent destul de ridicat, dar la noi cum e prins câte unul cu cartea-n mână, e dat de pământ şi făcut să plece. Noi plagiem aceleaşi lucrări de doctorat, deşi nu interesează pe nimeni subiectele, doar ca să ne vedem doctori. Nu eşti un om împlinit dacă nu eşti doctor în ceva, că şi salariul te place mai mult când eşti. Iar ăstora care nu le-a plăcut şcoala, cum ar fi putut să le placă exerciţiile din Gazeta Matematică, comentariile literare sau extemporalul la istorie? Ce să caute dincolo de text, când lor nu le-a plăcut nici recitarea la prima vedere?

Creierele nici nu mai sunt încurajate să absoarbă informaţii, d-apoi să le proceseze! Procesează pentru noi maşinile şi Google. Dar ce ne facem când n-o mai şti nimeni să se ocupe de Google şi de maşini?

Peste toată hărmălaia, că nu mai e demult erudiţie în sălile de clasă, nici lui Dumnezeu nu-i plac orele de religie. Da, aţi citit bine, lui Dumnezeu nu-i plac orele de religie. N-a spus el: „Crede şi nu cerceta!"? Se referea la el. Nu-i place să fie bârfit, disecat, redus la împlinitor de noroace. Ne-a dotat cu creier în speranţa că îl vom înţelege şi dincolo de text. Acolo stă puterea lui: în inimă, în profunzime. Creierele sunt pentru cercetat lumea, pentru inovat, creat, îmbunătăţit. Asta a gândit El, când ne-a făcut asemeni Lui. Că dincolo de El vom iubi viaţa, o vom înţelege, o vom învinge, vom crea la rândul nostru şi nu ne vom lăsa umiliţi de întuneric.

Când geanta elevului e goală, ai grijă să nu-i rămână şi mintea la fel! În Marea Britanie şcoala le oferă copiilor cărţi de citit, din cele pe care le deţine, donate de editurile care se promovează pe la târgurile organizate şi în incintele şcolilor. A început să fie aşa şi în România, doar că aici, pe la unele şcoli, copiii sunt obligaţi să cumpere cărţile autorilor în viaţă, „dacă vor o notă mai mare”, pentru 10 carevasăzică. La fel ca şi în lumea medicamentelor, cele cu comision dau din coate pe piaţă. 

Copiii citesc astfel, în UK, cărţi care lasă ceva bani şi şcolii. Nu mai contează calitatea lecturii, ci supravieţuirea economică. Nu, nu sunt lecturi suplimentare, ci cele care îţi definesc copilul. Clasicii s-au dus dracului, nu mai au nevoie de bani, noi ne împletim interesele pentru gloria celor vii. Cine hotărăşte care e un scriitor bun? Bun de studiat la şcoală. Vreun critic literar? Vreun for de academicieni? Piaţa liberă? Nu. Interesele. Prieteniile. Cumătriile. Toate prostiile. 

Pe lângă toate astea, manualele de sport sunt şi ele de ajutor cuiva: celor care stau prea mult pe scaune prin ministere. Plecaţi la vestiare, să începem şcoala cu o pauză!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Liviu check icon
    Ideea unui nor informaţional care să preia funcţia de depozit a creierului e mult mai veche. A apărut în anii 70 într-o carte care a făcut furori de la un capăt la altul al planetei: ŞOCUL VIITORULUI. Autorul, americanul Alvin Toffler, profeţea că în viitor (acum în prezent) omenirea va fi învăluită de un depozit informaţional la care va avea acces în orice clipă. Eliberat de funcţia de memorizare, creierul îşi va dezvolta cu precădere zonele creativităţii şi imaginaţiei. Învăţământul actual nu mai pune accent pe teoretic şi memorizare ca în anii 70, ci pe imaginaţie şi creativitate. Se pare că Toffler a prevăzut corect. Lucurie acesta se întâmplă pe măsură ce omenirea păşeşte în era digitalului. Întrebarea ce ne vom face dacă "maşinile ne vor părăsi?" e totuşi inutilă. Ce ne vom face dacă de mâine electricitatea va dispărea de pe faţa pământului? Şi becul şi computerul sunt tot invenţii şi devin necesare la un moment dat. Becul a devenit deja, computerul începe să devină. Digitalul nu va dispărea la fel cum n-a dispărut nici electricitatea.
    • Like 0
  • Cretine vorbele astea: Crede si Nu cerceta! Asa ne trezim noi pacatosii muritori sa punem cuvinte in gura Domnului din nestiinta ori prostie, Si cand te gandesti ca poti afla adevarul citind Biblia. Despre restul, frumoasa tara, pacat ca este locuita de romani. Inca. Asta pentru ca la peste 45% din pamantul romanesc vandut strainilor, cifra oficiala de altfel, lucrurile se vor schimba. Si uite asa,in final nu mai are importanta invatamantul romanesc.
    • Like 0
    • @ Victorin Borsciov
      Anon check icon
      Adevar in biblie? Poate amestecat cu contradictii si ineptii.
      • Like 0
    • @ Victorin Borsciov
      Corina check icon
      În fond, nu era decât o momeală pentru cei sensibili la subiect...
      • Like 0
  • mie imi place sa spun despre scoala, despre sistemul de invatamant: "purcica-i moarta in cotet"
    sau mai detaliat: nu se mai poate face nimic,
    ca sa dai timpul inapoi - macar- iti trebuie doua generatii sau cca 40 de ani de stradanii ( una de alti elevi - mai usor pt ca sunt mereu altii dar si una de alti profesori - mai greu, pt ca ei vor proveni mereu dintre acesti elevi!!!
    • Like 0
  • nu există "crede şi nu cerceta". cel puțin nu la acel Dumnezeu pe care-l invocă articolul.
    • Like 0
  • Corina check icon
    La noi se tinde ca elevilor săraci, mai ales rromi, să nici nu li se dea manuale pentru că le rup sau le pierd. Posibil să fie destule cazuri de pagube, dar tot nu e în regulă ca școala să nu-și îndeplinească asemenea obligație de bază față de ei.

    Prin contrast, cu cei care au o situație cât de cât, profesorii sunt îndemnați să se poarte cu mănuși, de parc-ar fi niște clienți mofturoși care trebuie menajați și flatați. De vină o fi și concurența crescândă între școli.

    Cam fără legătură cu restul, am văzut că autoarea ține să protesteze față de ora de religie. Nu știu dacă a apucat să o cunoască din țară. Eu nu sunt convinsă de inutilitatea ei. Am văzut, abordați de reporteri, oameni vârstnici care nu știau cine e, de fapt, Iisus Hristos. Nu strică o educație elementară în domeniu. Numai dacă vrei, evident.

    Apoi, dacă tot pretindem că știm ce a gândit Dumnezeu când l-a creat pe om, aș rămâne recunoscătoare cui mi-ar demonstra din Noul Testament că Dumnezeu ne încurajează să iubim viața asta. Știu, sună groaznic, dar pe mine mă interesează adevărul, totuși.
    • Like 0
    • @ Corina
      Anon check icon
      Am ajuns eu sa o cunosc. E ora de indoctrinare religioasa.
      • Like 1
    • @ Anon
      Corina check icon
      Nimic durabil, doar se vede la Dvs. ! :)) Copiii sunt botezați într-o religie despre care se presupune că trebuie să știe câte ceva. Dacă cineva merge prea departe, copiii, cu spiritul lor ludic, își bat joc în secunda doi.
      • Like 0
  • Asta e ideea: sa fim cat mai ignoranti si indobitociti. Cei care nu citesc, nu invata in mod constant si organizat, devin spectatorii lui Maruta, ai Antenelor, Kanal D si alte posturi unde inveti sa te bucuri de prostie si nesimtire. Nulitati intelectuale ajung idolii tinerilor. Daca nu ai notiuni elementare de istorie, cum sa intelegi ce se intampla acum si ce trebuie facut pentru generatia urmatoare? Cei care ne conduc si ne hotarasc soarta nu sunt in stare sa produca fraze coerente si corecte gramatical, dar vor sa credem ca nu au somn de grija invatamantului romanesc. Mai rau e ca nu le pasa, nu considera ca se fac de ras cand doctori in te miri ce domeniu dau chix cu o fraza banala. Nu stiu ce viitor ne asteapta dupa ce am lasat lichele ignorante, dar cu tupeu sa ne conduca si sa ne reprezinte in lume.
    • Like 4
  • check icon
    Pe de altă parte, în învățământul românesc se petrec lucruri absolut incredibile. Ministrul i-a amenințat pe profi că vine cu poliția în școli dacă vor folosi manuale neaprobate! Uluitor... După care cică s-ar fi corectat, că nu a spus așa...
    Știați că în alte țări școlile au dreptul să-și facă singure programa? Sigur, pe baza unor indicații generale, în rest statul nu se ocupă de detaliile locale. Nu cunosc situația în fiecare țară, desigur, dar și unele țări foste comuniste au adoptat asemenea norme/principii. Alo, domnu’ de la minister, dv. știați de asta? Da, da, dv. ăla cu miliția, pardon poliția, la umăr gata să tragă în profi.
    • Like 0
  • check icon
    Părerea mea : http://mcscrib.blogspot.ro/2016/09/de-ce-ne-e-frica-nu-scapam.html
    • Like 0
  • Mai este o vorbã româneascã ce întãrește titlul /conținutul articolului :" Capra e râioasã, dar ține coada ridicatã !"
    • Like 2
  • Ca deobicei, texte bune şi de bun simţ. Printre (extrem de) puţinele din platformă, din păcate.
    • Like 0
    • @ Dragoş Anghelache
      Eu ma gândeam ca din contra: e primul text acceptabil al doamnei
      • Like 3
    • @ Lucian Baciu
      De ce ?? Poate ne luminați si pe noi,ãștia proști, care citim cu plãcere textele doamnei Widocks !
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult