Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Super anul democrației sau al ipocriziei?

sectie de votare - profimedia

Foto: Alexandru Nika / Alamy / Alamy / Profimedia

Anul 2024 este prezentat pe toate canalele media ca fiind “super anul democrației”. Este, fără doar și poate, un an excepțional, având în vedere că se vor desfășura peste 80 de alegeri naționale, cu consecințe asupra a 4,2 miliarde de oameni, adică peste 50% din populația globului. Conform unei estimări a Foreign Affairs, cu un ciclu electoral de o asemenea magnitudine, omenirea nu se va mai întâlni până în 2048.

Din acest motiv, există analiști care consideră că rezultatul alegerilor va defini evoluția lumii cel puțin în următorul deceniu. O astfel de evaluare nu este lipsită de sens într-un moment în care, la nivel mondial, tensiunile comerciale și geopolitice devin din ce în ce mai amenințătoare și mai complexe. Iar rezolvarea sau agravarea lor depind de cei care vor conduce marile țări sau alianțe ale lumii.

Dar numărul mare de alegeri și numărul celor afectați sunt suficiente pentru a eticheta 2024 ca fiind „supra anul democrației"? Dacă enumerăm numele celor mai mari țări implicate India, SUA și Rusia, cărora le alăturăm UE, putem concluziona că diversitatea modelelor politice existente merită nuanțări precum și etichetări mai prudente. Și pe bună dreptate.

Institutul V-Dem este un institut de cercetare independent care funcționează pe lângă departamentul de Științe politice al Universității Gothenburg din Suedia. El este renumit, printre altele, pentru raportul anual pe care îl produce și care, plecând de la o imensă bază de date și un număr impresionant de colaboratori externi, analizează evoluția standardelor democratice pe multiple criterii în peste 170 de țări.

Ultimul său raport este cel din 2023 realizat pe baza informațiilor culese în anul 2022, iar concluziile sale sunt îngrijorătoare. Regimurile autocratice sunt în ascensiune marcantă la nivel mondial.

Împărțind modelele politice în

a) autocrații închise (principiile democratice nu sunt respectate),

b) autocrații electorale (principiile democratice sunt mimate și/sau îndeplinite într-o mică măsură)

c) democrații electorale (principiile democratice sunt îndeplinite parțial, dar, în general, satisfăcător)

d) democrații liberale (toate principiile democratice sunt îndeplinite)

raportul concluzionează că nivelul democrației la nivel mondial este într-un regres major.

În 2012, 46% din populația globului trăia în autocrații, pentru că în 2022 procentul să crească la 72%. Mai mult, pentru prima dată în mai mult de două decenii, lumea are mai multe regimuri autocrate închise (28% din populație) decât democrații liberale (13% din populație).

clic pe imagine pentru a o vedea la dimensiune la mare

Balanța puterii economice este și ea într-o schimbare profundă. Așa cum graficul alăturat produs de V-Dem o arată, 46% din PIB-ul global este realizat în țări autocrate, în timp ce ponderea comerțului între țările democratice a scăzut de la 74% din comerțul mondial în 1998 la 47% în 2022. Este o tendință care arată țările autocratice depinzând comercial din ce în ce mai puțin de țările democratice, în timp ce dependența țărilor democratice de cele autocratice s-a dublat în ultimii 30 de ani. Astfel de evoluții sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât războiul din Ucraina ne-a arătat tentația regimurilor autocrate de a folosi resursele ca mijloc de presiune politică.

Calitatea alegerilor s-a înrăutățit în 30 de țări, cenzura presei în 47 de țări, represiunea organizațiilor societății civile s-a intensificat în 37 de țări. Grecia este nominalizată ca fiind una dintre țările cu cel mai important regres democratic. Ungaria, Turcia și Șerbia, și ele în proximitatea României, sunt considerate a fi autocrații electorale.

În acest context, o suprapunere a Indicelui Democrației Liberale calculat de V-Dem pentru cele peste 80 de țări în care urmează să se desfășoare alegeri în “super anul democrației” ne aduce brusc cu picioarele pe pământ. Doar 38% din populația chemată la urne trăiește în țări democratice, în timp ce 62% trăiește în țări cu regim autocratic.

În aceste condiții, o întrebare merită pusă: mai poate fi considerat 2024 ca super anul democrației?

Vestea bună este că, în fața valului autocratizării, există și țări care au reușit să facă o întoarcere de 180 de grade, revenind la regimuri democratice. Țările europene nominalizate în acest sens sunt Moldova, Macedonia de Nord și Slovenia.

Institutul V-Dem remarcă faptul că revenirea la regimuri democratice nu este un proces ușor, el fiind cu atât mai dificil de demarat și finalizat cu cât formele de autocrație sunt mai consolidate și mai extreme.

Conform V-Dem evoluțiile care au dus la reversarea autocratizării în țările analizate au fost:

a) mobilizarea în masa a populației împotriva celor aflați la putere

b) opoziția sistemului judiciar la deciziile executive abuzive

c) opoziția politică unită sprijinită de societatea civilă

d) alternanța la putere adusă de alegerile cu miză

e) sprijinul și protecția instituțiilor internaționale

Aș remarca însă că, spre deosebire de perioada analizată, în prezent, riscul major este că, atenți atât de mult la pericolele aduse de dușmanii din exterior, reali sau imaginari, votanții au șanse mari să-i ignore sau să-i subestimeze pe dușmanii democrației din interior.

Până la urmă, mulți autocrați au apărut în urma unor procese democratice pe care au avut apoi grija să le pervertească în folosul propriu sau să le demoleze. Indiferent de țară, regimurile democratice pot supraviețui doar cu condiția de a fi în permanență apărate, cultivate și consolidate.

Articol publicat anterior pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult
Text: Radu Crăciun/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon