Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Superficialitatea dinaintea morții. „Mă simt ca prins în menghină în acest sistem de sănătate pe care, oricât ai încerca să-l peticești, nu ai cum să-l repari”

Îmi vine greu să scriu aceste rânduri. Nu vreau să-l acuz din start pe medicul de pe prima ambulanță care a ajuns la Gyuri; nu știu cum s-au petrecut lucrurile la fața locului, poate anumite variabile au indus în eroare, poate a fost superficialitate, poate a fost comunicare defectuoasă. Nu știu. Dacă se va dovedi lipsa unei conduite corecte, medicul poate fi acuzat fără niciun dubiu.

Am o recomandare: ca medici, mereu, mereu, să ne gândim la ce e mai rău, niciodată la ce e mai ușor. Să eliminăm noi un infarct miocardic, un trombembolism pulmonar, să fim împăcați cu asta, abia apoi să ne pronunțăm că uite, se pare că e un atac de panică. Eu fac asta și le-am spus-o mereu colegilor sau studenților. 

Nu mă dau rotund, am greșit de multe ori în scurta mea „carieră”, dar am preferat să insist pe ce putea fi mai grav în astfel de cazuri, ca să pot dormi relativ liniștit nopțile.

Dacă pacientul spune că respiră greu, îl ține spatele și inima îi bate repede, îl caut de trombembolism. Dacă spune că are durere în piept, îl caut de infarct, indiferent de vârstă (avem IMA la tineri sub 30 de ani). Dacă are diabet care poate face infarctul silențios (fără durere) cu atât mai mult insist. 

În cardiologie, atacul de panică trebuie tratat cu maximă seriozitate. Dacă e la o oră atât de târzie în noapte, e foarte suspect. Sigur că în 90% din cazuri chiar sunt atacuri de panică, dar când oare sunt puține 10 procente? Nici 1% nu e deloc puțin. Poate că infarctul s-a produs la ora cinci și la trei erau cu totul alte modificări, nu știm. Tocmai acest „nu știm” ne roade cumplit, pentru că el trădează superficialitate și despre asta e tot articolul meu.

Mă simt ca prins în menghină în acest sistem de sănătate pe care, oricât ai încerca să-l peticești, nu ai cum să-l repari și se mai rupe prin alte părți. Energia negativă e uriașă. Medicina este oricum extrem de grea, aceste neajunsuri o fac și mai grea.

Am spus asta ca să fie o lecție: mai bine facem exces de zel decât să sărim peste ceva. Și repet, nu mă pronunț pe seama atitudinii medicului pentru că nu am nicio dată și nici nu e treaba mea să fac anchete. Dacă a fost superficial, a greșit grav. 

Plecarea lui Gyuri atât de devreme-n viață și acum povestea relatată de Tolo au născut un nou val de ură, relatări negative din spitale, înjurături peste tot, frustrări. Multe sunt bine fundamentate, știu asta. Mai știu și că avem medici minunați și sper, în naivitatea mea absurdă, că ei vor domina medicina în anii viitori.

Din nou, mă simt ca prins în menghină în acest sistem de sănătate pe care, oricât ai încerca să-l peticești, nu ai cum să-l repari și se mai rupe prin alte părți. Energia negativă e uriașă. Medicina este oricum extrem de grea, aceste neajunsuri o fac și mai grea.

Dragi colegi, pentru liniștea voastră și mai ales pentru viețile pacienților, vă rog atât: nu fiți superficiali și nu fiți autosuficienți niciodată!

Articol publicat pe blogul autorului. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce prostie! Mă refer și la „superficialitate”, dar și la „excesul de zel”! Ar trebui să existe un algoritm, o procedură de diagnosticare, astfel încât în orice caz să fie evaluate și probabilitatea infarctului, și a atacului de panică, sau a indigestiei. Nu poate fi posibil ca cineva să facă un atac de panică, apoi un infarct? Pe de altă parte, cu diagnostic bun sau prost, omul a refuzat să meargă la spital. Cred că dacă era internat la Floreasca sau la Municipal, dintre medicii de gardă s-o fi găsit vreunul să se gândească și la infarct, dacă spuneți că este așa, pe ghicite!
    • Like 0
  • Un apel în egală măsură ușor lacrimogen, dar și secătuit de conținut emoțional - profesional vorbind ! Și o să incerc să mă explic în cele ce urmează...sper să și reușesc...
    Lucrez de ceva timp în aceeași branșă - cca. 20 de ani - și nu ! , nu am de gând să susțin vreun demers pro doctorița ce a avut parte de un asemenea caz, ba chiar dimpotrivă , ușor contra... Aștept ca și alții - sper - rezultatele oricăror anchete ce se vor derula sau se derulează, dar mai ales aștept o declarație fie și în fugă despre ceea ce s-a petrecut la fața locului, din partea singurei persoane ce ar mai prezenta credibilitate în acest caz, recte fosta soție a regretatului Ioan Gyuri Pascu ! Și când spun aceasta , o spun cu aceeași ” ultimă speranță a înecatului ” - ca și onor autorul articolului - și anume de a face lumină cât mai multă asupra a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat acolo ! Nu cred că va fi contaminată de ceea ce avem în sânge ca și societate - și anume responsabilizarea cu orice preț a oricui altcuiva, fără a lua în considerare și a admite că astfel de situații au întotdeauna un context comportamental din partea pacientului ce este întotdeauna omis din declarații - doar cu același înfiorător - dacă n-ar fi penibil - scop de a arunca toată responsabilitatea dramei pe umerii altei / altor persoane , de regulă cele chemate a furniza o soluție la o problemă ce este de aspect cronic !
    În esență, cu riscul de a mă situa în tabăra ” diavolului ”, sunt de acord cu existența fie și prezumată a unei greșeli de abordare superficială a cazului medical - sau pe românește greșită și aproape impardonabilă profesional - dar nu cred nici pe departe că aceasta a dus la decesul acestui om ! De ce ? Simplu : faceți un exercițiu de imaginație și încercați să luați drept adevărat și ceea ce susține respectiva doctoriță, dar nu este dovedibil olografic , decât doar declarativ, și anume că omul a refuzat din start soluția transportului la spital !
    Câți dintre postatori sau chiar și confrații de breaslă admitem că :
    1. Pacientul are drepturi pe care suntem obligați să i le respectăm, în ciuda oricăror stări sau informații de natură a ne reliefa că are viața pusă în pericol imediat !
    2. Câți dintre noi admitem că pacientul este sătul de deplasări la spital și că obținerea de rezultate concrete de natură a-i îmbunătăți starea psiho-somatică este cu mult sub orizontul lui de așteptări, astfel încât nu dorește decât să obțină o ameliorare fie și pt câteva ceasuri, ameliorare identificată de acesta ca fiind posibilitatea de a dormi câteva ore bune ? A nu se uita că era vorba despre un pacient cu o patologie polimorfă intricată cert și de o anumită deteriorare psihică - fie și incipientă, dar cu siguranță prezentă !
    3. Dintre cei care au experiența terenului la ore matinale, ca și o minimă cunoaștere a tipologiei comportamentale a unor astfel de pacienți - diabetici, cu patologie neurovasculară recentă, aflați într-o stare de surescitare și iritabilitate maximală - justificată mai degrabă de o posibilă neuropatie diabetică , ca să nu mai menționăm deteriorarea neurologică și comportamentală binecunoscută în astfel de situații - câți ar fi insistat mai mult decât permiteau condițiile de la locul solicitării în a-l convinge că trebuie să meargă la spital pt investigații suplimentare !? Datele medicale puse până la acest moment nu cred că sunt de natură a susține nici teoria infarctului miocardic sau trombembolismului, dar nici pe cea a atacului de panică ; evident că pot fi combătut violent și de unii și de alții, dar repet pacientul nu vroia din start să meargă la sspital și mă îndoiesc cumplit că o posibilă insistență a doctoriței ar fi avut vreun rezultat concret , altul în afară de a crește gradul de iritare și surescitare al pacientului ! Nu vroia decât să se odihnească , oameni buni...
    4. A face tot ce se poate ca investigații merge la spital , ca și atitudine... și da ! vă cred că dormiți liniștit din punctul dvs. de vedere...problema este enunțată incomplet, iar continuarea ar fi : Și reușiți să convingeți pe cineva - mă refer la colegii de altă specialitate, să zicem - că pacientul este de competența lor sau vă prezentați în fața pacientului și ridicați din umeri neputincios și , oftând desigur , îi spuneți că dvs. ați făcut tot ce vă stătea în puteri, dar că nu mai ține de dvs ! Pt că asta înseamnă de cele mai multe ori ”A dormi liniștit ” în accepțiunea tacită, dar ipocrită - din punctul meu de vedere - a majorității adepților acestei atitudini ! Sper din tot sufletul - și pt. binele dvs. - că nu faceți parte din această categorie de ” falși moraliști ” !
    5. Cât de scurtă credeți că vă este cariera , dacă aveți deja puterea să admiteți că ați greșit și dvs. - deja !? - lucru care ar fi salutar, căci este o condiție sine qua non pt un profesionist de teren - dar în egală măsură să promovați discret, dar tenace o optică de genul ” Orice dar să nu se spună că eu sunt de vină ! ” !?
    Aș paria leafa pe 1 zi că nu mai mult de 5 , maxim 1o ani de când ați devenit specialist... Încă mai enunțați teorii frumoase, dar fără suport real sau dispărut de mult din societatea noastră... Faceți parte din acest sistem și perpetuarea acestuia este și rezultatul atitudinii dvs....căci altminteri nu aș crede că un EKG putea să prevină sau să împiedice apariția acestui tragic eveniment - nu mai mult ca altele similare, dar fără mediatizarea dată de situația particulară a amplasării sociale a regretatului artist ! Imaginați-vă pt. câteva secunde că - indiferent de ceea ce suspicionați , ca și mine - imaginați-vă , deci , că nu ar fi fost detectabil electrocardiografic....perfect posibil, veți fi de acord cred, până și dvs. cu puținele greșeli profesionale recunoscute ... Dormeați la fel de liniștit !? Ați mai fi fost la fel de sugrumat socio profesional vorbind !?
    Bref , admit ca este o greșeală lipsa efectuării EKG, nu cred că ar fi avut vreo relevanță în contextul refuzului pacientului de a merge la spital, în situația lui medicală deteriorarea era o problemă de ” CÂND ” se va petrece și nu ” DACĂ ” ....
    Mă simt sătul de teorii și teoreticieni ce preaslăvesc - pe rând sau cum vreți să le luați - termeni precum : protocol, proceduri, conduită corectă, samd....
    O singură întrebare am ; cum rămâne cu voința pacientului ? Are sau nu acest drept , de a hotărî ce vrea să facă cu viața și sănătatea lui , atunci când solicită și beneficiază de o opinie medicală !?
    • Like 0
  • Eu nu mai pot cu "medicii care pleaca". Medicii care pleaca sunt in general cei tineri. Si hai sa fim seriosi, avem medici cu duiumul. Anual ies pe banda in jur de 7000 de medici. Suntem tara cu cei mai multi absolventi de medicina din lume raportat la numarul de locuitori!!!!!! Adica eu nu pot sa inteleg cum in anii comunismului ce i drept, cand aceasta tara avea o populatie mult mai mare decat acum cand fiecare familie avea cel putin doi copii, la spitalul din Baia Mare de exemplu erau 3 medici ginecologi si erau suficienti. Acuma sunt nici mai mult nici mai putin decat 13 medici ginecologi pe sectie plus ceea ce exista in sistemul privat si pentru asta personal nu cunosc nici o mamica care sa isi fi monitorizat sarcina la spital. Si atunci ma intreb avem oare prea putini medici ? Eu zic ca avem prea multi. Si avand prea multi nu putem sa ii responsabilizam.
    • Like 0
  • E usor sa faci teorie, dragul meu coleg. Dar intotdeauna lucrurile se vad mai limpede din afara. Intotdeauna sesizezi mai limpede detaliile cand esti la rece. Nu intotdeauna e simplu insa cand esti in focuri.
    Nu vreau sa scuz pe medicul de pe ambulanta. Insa niciunul dintre noi, cei care ne dam cu parerea, nu am asistat la acel consult. Nu stim ce anume acuze au fost din partea pacientului, nu stim ce a refuzat eventual pacientul, in fine, nu stim nimic. E limpede, daca medicul a gresit medical, trebuie sa sufere consecintele. Dar judecata nu o facem noi aicui, nici in aparearea lui, nici in acuzarea lui.
    In schimb, stim ca SMURD a trimis la caz o ambulanta fara personal medical (paramedicul nu e personal medical, ci pompier), desi stia limpede ca e o situatie de pierdere a cunostintei. De ce? Cine plateste pentru aceasta situatie? Nu stim daca Gyiuri Pascu ar fi supravietuit daca la ora 5 venea personal medicl, nu un pompier. Dar ne putem intreba.
    • Like 0
  • check icon
    Frumos scris, interesant, chiar palpitant, dacă nu ar fi de-a dreptul grețos! Dincolo de nevoia de a le plânge cineva de milă „săracilor” medici din SS (că doctor înseamnă totuși altceva) se găsește masa mare, enormă a anonimilor care crapă cu zile și pentru care nu se mai agită nici o autoritate: vorbesc despre acei anonimi susținători ai sistemului de moarte românesc, cei pentru care colegiul medicilor nu știe să spună decât că „membrul” lor a procedat corect! Așadar, domnule medic, mie personal mi s-a făcut greață atât de sistem, cât și de cei ce-l compun: exemple și motive pentru a explica asta sunt mai multe decât este nevoie! Vom sfârși oare prin a ne trata la bulgari sau la unguri? Probabil că da, din moment ce SS (sistemul de sănătate, nu altceva!) nu se mai mișcă nici pentru persoanele cu o oarecare notorietate! Să auziți de bine?
    • Like 1
  • Stimate domnule doctor, acest pacient avea un trecut medical ce conținea și un infarct cerebral. Și apoi, ce atac de panică este acella cu 120 / 80 TA și 75 puls?
    Personal, m-ar interesa să știu unde a terminat facultatea medicul respectiv, ce note a avut la examenele de cardiologie și de medicină de urgență...
    Dar și ce a spus soția lui Gyuri la telefon, la prima solicitare! Asta rămâne înregistrat. Și-mi vine foarte greu să cred că, pe atac de panică zboară ambulanța la bolnav...
    • Like 3
  • Venom check icon
    Mai știu și că avem medici minunați și sper, în naivitatea mea absurdă, că ei vor domina medicina în anii viitori. - Școală, liceu, facultate - Falși și uz de falși, în formă continuată. Știm că prin sistemul de educație iese un român din doi analfabet funcțional. Doare ca dracu', dar e statistică! Prin legile axiomatice ale matematicii, unii ajung medici, profesori, parlamentari, premieri, avocați, patroni, sportivi chelneri, lideri de partide, manageri de spital, colegi de-ai dvs, până la urmă, indiferent ce meserie aveți. Așa va arăta viitorul bazat pe sporul natural al României. Generația A de la Generația Analfabetă. Și dacă până acum mai sunt ceva medici care au fost școliți într-un învățământ concurențial, acum avem aproape în exclusivitate absolvenții care iau diplome fiindcă plătesc salariul profesorilor. Cei mai mulți doctori, și cea mai bolnavă societate. Când se va aplica selecția naturală și puținii veterani profesioniști și dascăli vor ieși la pensie sau puși în mausoleu ca eroii că au fost ultimii meseriași din domeniile lor, vor veni pe posturi, că alții nu avem, noii absolvenți de înaltă calificare. Hai să zicem că poate mai sunt câțiva care au har, talent, vocație și chiar vor să fie medici. În ei ar fi salvarea, lideșipul și mangementul! Dar nimeresc în spitalul în care în locul lui e angajată amanta managerului. Sau fiul nătâng al șefului de secție că astea sunt feude ca parohiile, cercuri închise nedinasticilor. Păi oamenii ăștia valoroși mai rămân în țară? Toate valorile vor pleca din cauza frustrării, și profesionale, dar și sociale fiindcă nimic nu funcționează. Ne chinuim, ca stat, să facem 50 de kilometri de autostradă, de 30 de ani? Și nu reușim nici dacă plătim de zece ori mai mult să facem un studiu? Al cui va fi viitorul, vă întreb, în naivitatea mea absurdă? Cum va arăta medicul, peste 30 de ani? Eu zic că dacă nu angajăm pakistanezi care să creadă, măcar o vreme, că România e vestul, nu va fi nici cineva care să scrie corect măcar numele pacienților în fișă.
    • Like 3
  • Raul check icon
    Unde sunt medicii aia "minunati", ca zilnic citim sau auzim de la cunoscuti (iar uneori simtim pe propria piele) numai nenorociri comise de doctorii din Romania. La spagi sunt "specialisti", in rest sunt ramasi in urma cu zeci de ani fata de ce inseamna medicina moderna, cu tot ceea ce tine de tratamente, proceduri, comportament fata de pacient, etc...
    • Like 1
  • Fac parte din acest sistem , nu contest ca medicul de pe ambulanta a gresit , dar sa arunce piatra cel care e fara greseala . Stie vreunul din dumneavoastra ce inseamna sa mergi acasa la pacient ? Sa pui un diagnostic bazat doar pe dovezi clinice , fara analize , fara imagistica ? Doar consultand pacientul si cercetandu-i istoricul medical ? Eu am fost in situatia dansei , cei sase ani de ambulanta mi-au ajuns pentru o viata . E frumoasa meseria in strada dar implica o raspundere mult mai mare decat cea practicata in orice unitate spitaliceasca . As putea umple pagini intregi cu povestiri despre cazuri vazute si duse sau nu la spital . E usor din exterior dar credeti-ma pe cuvant ca uneori bolnavul refuza si transportul si sa semneze acea declaratie , iar tu cel in cauza te grabesti ca mai asteapta inca alti doi - trei pacienti care necesita consult si care la randul lor iti vor reprosa ca ai ajuns dupa doua ore . Mai nou pe langa tona de acte pe care o scrii cu pixul mai ai in dotare si o tableta pe care trebuie sa notezi datele pacientului , etc. Acum imaginati-va dumneavoastra dragi cititori ca vine medicul sa va consulte si inainte de a intra la dumneavoastra care sunteti satul de asteptare butoneaza o tableta , ce reactie veti avea ?
    In concluzie personalul din prespital este undeva intre dumneavoastra , pacienti si sistem .
    Pe de alta parte uneori nu mai exista nici o sansa . Mama mea a fost un asemenea caz fara sansa . A facut stop cardiorespirator langa mine . Data fiind natura meseriei va puteti imagina ca pana la sosirea colegilor am facut tot ce era necesar si cu toate ca au venit in 4 minute nu s-a putut face nimic .
    Prin urmare sa aprindem o lumanare si sa spunem o rugaciune pt Gyuri Pascu fara sa aruncam cu noroi in oamenii care fac tot ceea ce pot pentru semenii lor .
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult