Când iubești pe cineva poți să miști munți. Și pornind de la această convingere, e floare la ureche să organizezi momente frumoase și să creezi amintiri de neuitat.
Așa se întâmplă într-o comunitate de părinți care îl cunosc pe domnul doctor Adrian Stanciu. Eu sunt unul dintre ei. Dincolo de faptul că este unul dintre cei mai buni pediatri din România, este unul dintre cei mai buni și generoși oameni, mai ales cu copiii.
Am mai povestit cum și când l-am întâlnit pe domnul doctor. Între timp am trecut prim momente critice, care puteau costa viața copilului meu. Și nu o dată, ci de mai multe ori. Domnul doctor a fost lângă noi și a făcut tot ce se putea face omenește posibil și mai ales, atunci când eu am pierdut speranța, dânsul mi-a adus-o înapoi. Însă nu acesta este motivul pentru care îmi face plăcere să organizez surprize pentru domnul doctor. Fiecare dintre părinții din comunitatea noastră are o poveste legată de dânsul. În plus nu sunt singură, îi am alături pe prietenii mei, Mihăiță și Ramona, cu care funcționez ca o echipă indisolubilă, în care fiecare știe ce rol are și cum să acționeze ca mecanismul unui ceas.
Ne gândim înainte ce facem, ce cadou cumpărăm, cum îl personalizăm, astfel încât să i se potrivească cel mai bine. De obicei constituim grupuri în mediul online, cu care comunicăm zilnic, supunând atenției tuturor ideile și propunerile noastre. Cădem împreună de acord și apoi e ușor să ne ocupăm de partea administrativă. Mie îmi place foarte mult să comunic cu oamenii și îmi este ușor. La fel și Mihăiță.
Ramona este creierul din spate, pentru că ea are jobul cel mai greu din lume: e mamă acasă 24/24. Și se pricepe foarte bine la el. Ramona este designer, zugrav, contabil, economist, șofer, mecanic și pe toate le face atât de bine, încât ne lasă pe toți cu gura căscată de uimire. Însă cel mai bine se pricepe să fie mamă.
Pe Mihăiță îl știți, că am mai scris despre el. E prietenul meu cel mai bun, ambasador pentru conștientizarea maladiei pe care o are, fibroza chistică sau mucoviscidoză. Este prietenul sau dușmanul autorităților din Sănătate. Este prietenul tuturor în suferință și face orice să salveze o viață.
Revenind la comunitatea noastră, ne organizăm să mergem la colindat de Crăciun, să îl vizităm de Paște și să îi cântăm La mulți ani de ziua domnului doctor, care e cu numai o zi înainte de cea a lui Mihăiță, de care e foarte legat. Stabilim un punct de întâlnire, ne strângem toți cei care pot veni, ne îmbrățișăm și stăm puțin de vorbă. Am ajuns să ne cunoaștem și să ne recunoaștem, chiar dacă suntem mulți. E ca o revedere cu prieteni dragi, un contact real, concret, care transcede legătura virtuală.
Nu putem mereu să fim toți, însă pentru cei de acasă facem transmisiuni live, care ne rămân amintiri ale momentului. Faptul că reușim să îl surprindem mereu, înseamnă că începem să ne pricepem la asta. Domnul doctor mereu se emoționează, se luptă să își stăpânească lacrimile, iar pentru noi asta e tot ceea ce contează. Mereu mă gândesc cât de multă umanitate stă în spatele unui munte de cunoștințe științifice, dublate de experiență și îmi aduc aminte de ce am învățat demult, în liceu, că Science sans conscience n’est que ruine de l'âme (Rabelais).
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.