Susțineți Parcul Natural Văcărești! Cristian Lascu, geolog: „Natura îți face un cadou pe care îl refuzi”

Cristian Lascu e geolog, speolog, editor la National Geographic România, și mare pasionat de natură. 

El este unul din cei care se luptă pentru constituirea ariei protejate Văcărești, pentru ca Bucureștiul să mai aibă parte și de zone verzi. 

Care sunt piedicile întâmpinate în acest demers civic ?

Ce se dorește acolo, prin constituirea Parcului Natural Văcărești? De unde a pornit ideea?

În zona Văcărești, cu o arie de 186 ha., trebuia să fie un lac, conform proiectului Acumulare Lac Văcărești. Se lucra sub presiune, căci era ctitoriea lui Ceaușescu, care se interesa personal de ea. Până atunci pe acest teren erau căsuțe, străzi, grădini. Proprietarii au fost expropriați cam cu japca, așa cum în cele vremuri au fost dislocați zeci de mii de bucureșteni din zona Uranus și Unirii. Din câte știu, cei cu locuințe ar fi primit 80 000 lei despăgubire și câte un apartament cu două camere la bloc. Dar mulți dintre cei ce aveau grădini nu au mai primit nimic. 

Terenul a fost înconjurat de un dig de 15 m înălțime, cu cca 40 metri lățime la bază, placat cu dale de beton. S-a făcut impermeabilizare cu argilă, ca să se mențină lacul. Dar au apărut probleme tehnice: pomparea apei din Dâmbovița, aflată cu 5 metri mai jos era foarte costisitoare. 

Foto: Helmut Ignat

Urma să se facă mai târziu o aducțiune gravitațională din Lacul Mihăilești. Mai rău, impermeabilizarea fusese cam de mântuială și se pare că apele se inflitrau în subsolurile blocurilor din zonă. 

Biologii au cutreierat parcul, au determinat specii, au făcut fotografii și descrieri, unele publicate în reviste științifice. Zoologii specializați pe nevertebrate au constatat că sunt mai multe nevertebrate aici decât în Parcul Natural Comana, care e mult mai întins. Flora e și ea bogată, cu unele plante rare. Ornitologii au inventariat 96 de specii de păsări. Dintre mamifere, în afară de specii ocrotite de lilieci trăiesc arici, dihori, bizami, vulpi

Lucrarea a rămas în stand by, a venit Revoluția și nu s-a mai făcut nimic. Au trecut 25 de ani și în acest timp natura și-a văzut singură de treabă. În depresiune s-au format mici lacuri legate prin canale, cu stuf, au crescut sălcii, răchite, plopi, oțetari, arini, etc. Un foarte frumos wetland, un „ambasador“ al Deltei în București. Vântul a adus semințe de flori, animalele au aflat și ele și au emigrat spre acest refugiu. Și astfel, în 25 de ani, „groapa“ Văcărești a ajuns să aibă o biodiversitate uimitoare, o insulă de sălbăticie într-un ocean de betoane, trafic, zgomot. 

Cum știm că avem biodiversitate bogată și valoroasă aici? Păi de la specialiști. Biologii au cutreierat parcul, au determinat specii, au făcut fotografii și descrieri, unele publicate în reviste științifice. Zoologii specializați pe nevertebrate au constatat că sunt mai multe nevertebrate aici decât în Parcul Natural Comana, care e mult mai întins. Flora e și ea bogată,cu unele plante rare. Ornitologii au inventariat 96 de specii de păsări care stau temporar sau cuibăresc.

Foto: Helmut Ignat

Cercetători de la Muzeul Antipa au identificat amfibieni protejați pe plan european, aflați pe lista roșie a speciilor amenințate. Dintre reptile sunt multe țestoase de apă, dar au apărut și cele de uscat, felurite șopârle și gușteri, iar prin baltă sunt și șerpi, dar numai dintre cei cumsecade.

Dintre mamifere, în afară de specii ocrotite de lilieci trăiesc arici, dihori, bizami, vulpi. Cinci vidre au fost identificate până acum, cu foto și video, ceea ce e extraordinar. Nu mă întreba cum au venit până aici. Pescarii le urăsc, pentru că le iau peștii de la gură. Pare incredibil, dar anul trecut au fost capturate două știuci de peste un metru, și nu e pescărească, au fost cântările, măsurate, pozate. Fauna acvatică e bogată și nu dispare nici la secetă, datorită unor izvoare permanente.

Care e problema cu proprietățile?

Cei care nu au fost deposedați samavolnic în 1988 au început acțiuni în instanță. Nu știu exact câți, dar unii au obținut hotărâri definitive și irevocabile privind dreptul de proprietate. Așa cum au spus și recent la dezbaterea publică organizată al Ministerul Mediului, proprietarii nu sunt împotriva înființării Parcului Natural, dar ei spun că ar trebui mai întâi să fie ei despăgubiți. Dar dacă ar fi să se aștepte ca mai întâi justiția să se propununțe în toate cazurile, unele foarte încurcate, asta ar putea dura încă mulți ani. În plus, ce se revendică nu mai pot fi vechile terenuri căci, în urma șantierului, s-au schimbat datele problemei, aici avem acum vastă zonă umedă înconjurată de marele dig, făcut cu bani publici, care are dedesubt canale, șapă de impermeabilizare. 

Acum e o zona inundabilă, nu poți ușor construi acolo. Ar trebui tu, statul, care ai modificat acum 30 de ani regimul zonei, să dărâmi digul, să faci rețele de canalizare și electricitate, drumuri, deci alte uriașe cheltuieli publice. Ca să construiești acum blocuri pe acest teren mlăștinos cred că trebuie lucrări serioase. Dar de alte și alte blocuri are nevoie acum Bucureștiul?

Foto: Helmut Ignat

Revenind la proprietari, e evident că ei trebuie despăgubiți în mod rezonabil. Nu se poate construi nimic peste un rapt abuziv, fie chiar un parc natural. Aceasta este o problemă a lor cu justiția și instituțiile care pot negocia cu ei revendicările.

Din fericire, constituirea unui parc natural sau național este reglementată de o lege în vigoare, pe baza căreia s-au declarat cele aproape 30 de mari parcuri ale țării.

Conform acestei legi, interesul public al ariei naturale protejate primează asupra altor categorii de interese, exceptând siguranța națională și sănătatea publică. Proprietarii unor terenuri incluse în parcuri își păstrează dreptul de proprietate, dar au obligația de a respecta regimul ariei protejate. Sigur că statul, care pentru binele public dorește să salveze pentru generațiile viitoare eșantioane de natură, ar trebui să cumpere sau să ofere alte compensații pentru acești proprietari. Deoarece niciun parc din România sau din lume nu se face pe un teren care să fi fost al nimănui, fără această lege nu am fi avut nici parcul Natural Apuseni, nici Parcul Național Retezat și nici alte 27 parcuri în România. Dar nici Yellowstone sau Sequoia, căci SUA, o țară de proprietari, a găsit calea de a împăca în chip înțelept interesul public cu cel privat.

De ce se întârzie declararea zonei protejate?

Legea română zice că, pentru a se constitui un parc natural sau național, trebuie ca inițiatorii propunerii trebuie să aibă avizul Academiei Române și al Consiliului local, în cazul nostru, Primăria Generală. Grupul de inițiativă, actuala asociație Parc Natural Văcărești, a inițiat un studiu de fundamentare științifică, cu accent pe valoarea și bogăția diversității biologice, a peisajului, etc. Acest studiu, coordonat de dl. Florin Stoican, cu o recunoscută expertiză în domeniul ariilor protejate, are capitole redactate între alții, de profesorul universitar Irinel Popescu, de ornitologul Cristian Mihai, de cunoscutul botanist Dr. Gavrilă Negrean și de alți biologi.

Datorită lui Helmut Ignat, studiul a fost elocvent ilustrat. Comisia Monumentelor Naturii din Academia Română, for științific exigent, ca să nu spun chiar cârcotaș, a avizat favorabil constituirea parcului încă din 2013. A fost un pas important. 

Foto: Helmut Ignat

O altă condiție cerută de legea română este și avizul consiliului local. Această prevedere, o inovație românească ce a fost introdusă prin 2009, este foarte defavorabilă constituirii de arii protejate, căci rareori consilierii unei primării nu au interese punctuale, ale lor sau ale comunității pe care o reprezintă – mai o defrișare, o carieră, niscai vile, un fief de vânătoare. Deci vor vota împotrivă. Din fericire nu a fost cazul la noi. După o bună campanie de presă și o pledoarie convingătoare, când televiziuni cu audiență, radioul public, unele publicații au prezentat știri și reportaje pro, consilierii primăriei generale au fost în unanimitate tot pro. Asta s-a petrecut în 2015. Deci condițiile legale principale sunt întrunite.

Groapa devine treptat un maidan de gunoi, deși s-au făcut acțiuni de igienizare. Crapii și știucile mari de acolo sunt braconați, se folosește curent electric și năvod monofilament, metode penale. Alții taie copacii, care sunt refugiul păsărilor. Alții se distrează dând foc la stuf

După părerea mea, funcționarii din Minister au devenit timizi după ce au fost amenințați de unii proprietari cu procese și când la consultări cu alte ministere unii birocrați nu pricepeau cum e chestia asta cu un parc natural în oraș.( Astfel de parcuri există în multe orașe mari din lume și din Europa). De fiecare dată când erau întrunite condițiile legale, Ministerul Mediului nu a avut curaj să-și asume o decizie ci mai organzau o tragere de timp, o consultare, o dezbatere publică.

Chiar dacă Ministerul Mediului nu va avea curajul să dea hotărârea, acest parc se face singur, pentru că nu se întrevede altă alternativă pentru acel teren care să fie și în folosul bucureștenilor.

Dar dacă e lăsat să se facă de la sine, sunt riscuri considerabile: un impact antropic foarte mare. Groapa devine treptat un maidan de gunoi, deși s-au făcut acțiuni de igienizare. Crapii și știucile mari de acolo sunt braconați, se folosește curent electric și năvod monofilament, metode penale. Alții taie copacii, care sunt refugiul păsărilor. Alții se distrează dând foc la stuf. 

Foto: Helmut Ignat

Și nu poți interveni cu poliție sau jandarmerie. Ți se spune că zona nu are regim reglementat...E un „no man’s land“ în centrul unei capitale europene, o zonă în afara legii. Dacă vreți să ucideți sau să violați, acolo mergeți, că nu are nimeni autoritate acolo. Acum văd că mai vine poliția călare, se mai intervine cât de cât.

Dar nu poți opri tăierea de copaci pentru că, oficial, acolo nu există copaci...Nu poți opri pescuitul, pentru că oficial acolo nu este baltă, iar fără baltă nu sunt pești. Și vulpile, egretele, vidrele sunt în afara legii. Natura îți face un cadou pe care îl refuzi, pentru că nu e are acte în regulă.

Cine sunt cei implicați în proiect?

Asociația Parcul Natural Văcărești e formată din Dan Bărbulescu, care a fost director executiv la „Salvați Dunărea și Delta“, deci are experiență în domeniu. Helmut Ignat e un mare pasionat, și nu doar de poze. A făcut cea mai extinsă documentare pe acest sistem de parcuri naturale în orașe, s-a dus pe banii lui în capitale din lume unde mai există așa ceva și, pe baza datelor adunate, a întocmit o documentație foarte complexă, demnă de un curs de aritectură peisageră și urbanism vizionar, investește banii personali ca să fotografieze parcul în diferite anotimpuri din elicopter și cu dronă. Expert în legislație și administrație este Florin Stoican.

Eu, în calitate de „dinozaur“, sunt președinte de onoare. Recent ni s-a alăturat omul înălțimilor, alpinistul Alex Găvan. Dar nu suntem o asociație închisă, ci primim cu plăcere alți membri dacă sunt persoane de acțiune. Și dacă vor ce vrem și noi: Parcul Natural Văcărești să devină cel mai frumos proiect de mediu al Bucureștiului din ultimii 26 de ani. Avem un sediu funcțional, cu terasă –observator chiar lângă parc, în blocul Asmita, la etajul 17, prin generosul sprijin al Alpha Bank.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp