Am fost departe de a fi nepotul despre care povestești nepoților. Am fost acolo de câteva ori, când a fost nevoie, pentru că moartea bunicului m-a învățat să nu rămân cu regrete. De aceea, când bunica a rămas singură, am încercat să trec mai des pe la ea, însă „am încercat” spune tot. O vizitam rar, de trei-patru ori pe an, împins de vinovăție sau de vreo emoție născută din scurte momente de claritate. foto Profimedia

Văd pe Facebook un nou trend - 2016 vs 2026. Nu știu cât de corect este, că 2026 abia a început, dar să zicem. Din instinct, m-am dus cu gândul la al meu 2016. Dar de ce apar trendurile astea? Silly question, știu. Ca să îmi rup eu acum din timpul meu, ca și cum nu aveam altceva de făcut, și să scriu despre al meu 2016. Cu teama superstițioasă că 2026 nu îi va semăna.

Îndreptându-mă spre dulap, cu telefonul mobil la ureche, am timp să pun o întrebare care mă frământă de multă vreme, dar nu am formulat-o niciodată: „–Tu ştii de ce se numesc sonete?”