Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cu ce m-am ales după o viață de corporatistă

Operatoare call center

Foto: Guliver Getty Images

Zilele astea mi-a căzut sub ochi o postare care se întrebă cu ce ar putea contribui niște corporatiști la un program politic sau, și mai discutabil în opinia autorului, cum ar putea face ei saltul către o poziție în administrația publică? În aceeași notă, am mai auzit de curând o relatare din partea unui student referitoare la atitudinea clară anticorporații a unuia din profesorii lui, bazată pe faptul că în mediul privat sunt prea multe reguli absurde și că la stat e un mediu de lucru mult mai profesionist.

Vă amintiți că, în perioada Dragnea, s-au făcut mai multe declarații „oficiale” anticorporații, care, indirect, lăsau să planeze dubii morale asupra angajaților de acolo. Am simțit atunci nevoia de a replica în spațiul public. Au fost pe ici pe colo ceva reacții și toată lumea s-a întors la treabă.

Am impresia că mulți dintre cei care comentează contra corporațiilor nu au lucrat deloc sau prea puțin pentru a avea o opinie relevantă (în cazul profesorului de la Universitate, acesta se și mândrea cu faptul că nu a rezistat decât 2 luni!). Prin urmare, ce e cu corporațiile astea: e bună la ceva experiență de a fi lucrat acolo?

Am început să lucrez acum 20 ani, într-un call center al unei mari companii din zona Telecom. Pe parcurs, am mai trecut prin alte corporații - mai mari sau mai mici, din alte industrii. Am avut poziții din ce în ce mai „senioare”, unele de management.

În primul rând, cred că am învățat în mediul corporatist cum să lucrez (de preferat, bine) și cu oameni complet diferiți de mine - oameni al căror temperament, stil, te pot enerva. Dincolo de cursuri de comunicare și demonetizatul „lucru în echipă”, practica te învață că ai nevoie de ceilalți și că uneori cei tăcuți sau care nu îți susțin punctul de vedere pot avea contribuțiile din care acumulezi cel mai mult.

Am mai învățat că oricine te-ar fi recomandat pentru o anumită poziție, dacă nu ești performant, șansele de „a face mulți purici” acolo sunt minime.

Am învățat că dacă vrei o carieră, ești responsabil să-ți creezi acele oportunități de învățare și vizibilitate în structura companiei. E treaba ta să devii acea persoană potrivită pentru promovarea sau schimbarea laterală pe care o visezi, ceea ce, vrând-nevrând, te forțează să devii activ. Nu poți rămâne conform vechii expresii din copilăria mea petrecuta în comunism „în banca ta”. E o optică fundamental diferită de felul în care generațiile de dinainte de ’90 au fost crescute - și care în ceea ce mă privește, a avut reverberații și în atitudinea mea civică - în timp, nu am mai așteptat să se întâmple lucruri sau să comentez șoptit de pe margine, ci am și semnat petiții, am contribuit financiar, am mers la proteste pentru cauzele care mă preocupau.

Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt, corporațiile m-au învățat pragmatismul. Pentru firea mea natural mai boemă, o fire prea puțin ordonată, a fost o trezire la realitate binevenită. M-am educat în a fi mult mai organizată, mai punctuală, în a urmări să termin ceea ce încep, în a fi atentă la finanțele proprii așa cum am învățat să fiu la bugetele de recrutare sau training și la ceea ce dobândesc în urma unei investiții financiare/ timp („Return on investment”, nu?) - abordare pe care am transferat-o și în zona personală și o apreciez fară rezerve. Pentru o absolventă de liceu la profilul uman și ulterior a facultății de Psihologie, pot spune că a fost o completare extrem de utilă a modului în care îmi trăiesc viața și îmi planific diverse aspecte, pe care altfel aș fi dobândit-o mai greu sau poate deloc.

Și nu în ultimul rand, în dimensiunea globală în care majoritatea businessurilor internaționale se desfășoară în ultimele decenii, am mai învățat și ce beneficiu imens pentru creșterea ta – nu numai profesională, ci și personală - este să interacționezi constant cu oameni din alte țări/ alte culturi, cu care, de multe ori, depășești sfera profesională și legi și prietenii care pot rezista peste ani. Am avut ocazia să și vizitez, în timpurile pre-Covid, țări în care erau șanse mici să ajung sau să stau atât de mult ca turist: am stat o lună în Australia și Noua Zeelanda, tot o lună în Germania, am cunoscut din altă perspectivă Polonia, Cehia, Ungaria, Bulgaria, iar Viena rămâne locul în care am ajuns cel mai des cu mai multe joburi. Asta pe lângă proiectele cu foarte multe țări europene sau, mai exotice, cu țări asiatice sau din America Latina. Lucrând în recrutare, totul a devenit și mai interesant pentru că ai ocazia în cazul unor roluri regionale sau globale să porți discuții cu profesioniști de înalt nivel uneori din aceeași branșă, dar din țări diferite.

În mediul corporatist nu curge numai lapte și miere, evident. Au și corporațiile metehnele lor, viață lor „politică” de care te lovești mai mult sau mai puțin. Cu toate astea, mă raliez ideii că per ansamblu am avut mult mai mult de învățat decât de pierdut lucrând în acest tip de mediu. Chiar dacă poți decide să te desprinzi la un moment dat spre antreprenoriat sau businessuri mai mici, cred că a lucra câțiva ani în corporații reprezintă o școală bună și nu numai în ce privește competențele pur tehnice.

În ultimii 2 ani, am decis să mă implic și în susținerea activității unui nou partid politic. Întâmplător sau nu, e un partid în care o pondere semnificativă a membrilor este din zona „corporate”. Am sesizat mai multe diferențe în modul de a pune problema de către aceștia și oamenii a căror experiență profesională a venit din activități pe cont propriu sau firme foarte mici - de la maniera de a gestiona (sau nu) situațiile de conflict, a se raporta (sau nu) la o strategie pe termen lung, a considera la modul constructiv sau personal un feedback cu tentă negativă care li se oferă. Cred că toate cele enumerate influențează foarrte mult eficiența cu care lucrezi în orice structură care înglobează un număr mare de oameni, că e politică sau de orice altă natură. Și dacă politica presupune și cunoștințe foarte specifice de legislație sau competențe pe anumite domenii, consider că atât timp cât deții o bază „tehnică” și dorința de a învață, celelalte abilități dobândite în corporație pot ajuta mult, după cum și o „infuzie” de corporatiști în instituțiile de stat ar ajuta la o orientare mai accelerată spre eficiență.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am lucrat 5 ani la o multinațională, de la data de la care aceasta a cumpărat o mare companie de stat din domeniul energiei, și până aproape de pragul pensionării. Cei 5 ani s-au constituit într-o experiență extrem de diversă, concentrată și intensă, trăită intr-un ritm amețitor din poziția unei funcții de management de nivel mediu. Aș aprecia, subiectiv desigur că din punct de vedere al experiențelor trăite nu au existat zone de gri: doar alb și negru. Cel mai mare și mai important câștig adus de privatizare, apreciez că a fost o deschidere și o "libertate" de ne-visat în vechea companie de stat. De fapt cam asta a fost singura bilă albă acordată multinaționalei. Bilele negre au fost mult mai multe și mai negre, despre care cred că aș putea scrie un roman triller/suspans de aventuri, văzut desigur din perspectiva poziției pe care am deținut-o în companie și a subiectivismului inerent. Ca o foarte scurtă concluzie aș aprecia că viața într-o multinațională din România este un amestec în care intră ca pondere aprecierile din prezentul articol (o treime) și aprecierile din articolul Deliei Budurcă-Manipulatori, habarniști... (două treimi).
    • Like 0


Îți recomandăm

 Vlad Predescu.

„Mi-am operat mama, căreia am pus o proteză de șold și mi-am făcut curaj, aș putea spune, câteva luni. După ce am intrat în intervenție și am reușit să mă detașez și să uit că o operez, lucrurile au decurs foarte bine. Slavă Domnului, e pe picioarele ei și merge în continuare”, spune medicul ortoped al cărui nume este sinonim cu excelența în chirurgia artroscopică și a genunchiului: Vlad Predescu. Imagine din arhiva personală a dr. Vlad Predescu

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Hadi Rahimian

Există copii în România născuți de două ori. Nu, nu e o greșeală de scriere și nici o eroare a serviciilor de stare civilă. Hadi Rahimian, un medic român, născut în Iran, operează feți aflați în uterul mamei oferindu-le viață. Cei mai mici dintre ei au 18 săptămâni gestaționale.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  Cătălin Copăescu

„Nu am căutat să mă victimizez într-un sistem în care aveam nemulțumiri, dar am căutat să ofer pacienților mei intervenții chirurgicale cât mai performante”, spune doctorul Cătălin Copăescu, de al cărui nume se leagă excelența în chirurgia bariatrică minim-invazivă în România.

Citește mai mult