Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Fără să știți, ați petrecut cea mai frumoasă săptămână din an

Târg Crăciun Craiova

Foto: Bogdan Dănescu/ Inquam Photos

Începutul unui an nou este de fiecare dată o perioadă optimistă, pentru că totul este încă posibil. Toate planurile, toate visurile, toate ideile sunt realizabile. Pe parcurs o să pierdem din energie, entuziasm, resurse și încredere, însă începutul este un tărâm magic, unde nici un nor nu ne întunecă viitorul. Problemele apar de obicei după ce „luna de miere” pe care o avem cu anul cel nou se încheie și înțelegem că realitatea nu este mereu ca în imaginea proiectată de noi și că nu depinde doar de noi să facem ceea ce ne-am propus.

Rezoluțiile de revelion se spune că sunt planuri valabile doar în prima săptămână din anul nou.

Înainte însă de a fugi în Valea Plângerii, hai să ne asiguram că ceea ce depinde de noi este clar și realizabil în contextul actual.

Ce putem face totuși pentru a ne asigura că, în ciuda tuturor obstacolelor ce vor apărea, ne vom păstra direcția, optimismul și energia? Până la urmă, dacă suntem sinceri cu noi, știam de la început că nu va fi totul lapte și miere, că pe parcurs ne vom lovi de diferite probleme. Cu cât ne dăm seama de asta mai repede, cu atât mai ușor ne vom adapta la orice va arunca universul în calea noastră. Și așa poate rezoluțiile de an nou supraviețuiesc măcar până când apar ghioceii.

Putem să ne ranforsăm calea de parcurs, să ne construim singuri piloni de susținere care să ne crească șansele. Hai să ne asigurăm că avem lângă noi o echipă formată din 7 magnifici, alături de care proiectele, afacerile sau carierele noastre vor fi mai puțin zdruncinate de forțe din exterior, dar mai ales de forțe din interior.

1. Diagnoză/ Analiză – este la fel de important să știi unde te afli înainte să începi un drum, pe cât este și destinația. Dacă știi unde te afli poți alege mai realist direcția în care vei pleca și punctul final al aventurii. Este un moment de sinceritate cu tine însuți în care foarte obiectiv definești concret nivelul la care te afli, ce abilități și resurse ai la dispoziție și ce puncte sensibile pot să te împiedice pe parcurs.

2. Viziune/ Misiune – ai posibilitatea să pui pe hârtie visul tău cel mai important. Motivația pentru care faci ceea ce faci. Modul în care îți vei lăsa amprenta asupra lumii în care trăiești, dar și modul în care vei realiza asta. Viziunea ar trebui să ne sperie, să ne facă să gândim că poate am ridicat ștafeta prea sus. E mai bine să-ți propui ceva măreț și sa realizezi doar jumătate decât să îți propui ceva mic și să reușești.

3. Plan/ Strategie – cel mai scurt drum între două puncte este o linie dreaptă. Știm că într-o lume în care nu deținem toate soluțiile planul nu va fi atât de simplu, dar trebuie să ne propunem ca strategia sa fie o linie cât mai dreaptă între start și final. Cum vom aborda traseul, ce etape vom avea de parcurs, dar mai ales care este ritmul pe care ni-l propunem sunt noțiuni care stau la baza unei strategii și ar trebui să nu lipsească din etapa aceasta.

4. Obiective – ca să te asiguri că păstrezi călătoria cât mai aproape de traseul propus, ai nevoie de puncte de verificare. SMART rămâne acronimul folosit pentru definirea obiectivelor. Cu cât mai specifice, măsurabile, realizabile, relevante și definite temporal, cu atât mai utile în estimarea ajustărilor necesare pe parcurs.

5. Resurse – în funcție de obiectivele propuse și acțiunile necesare realizării lor vei avea nevoie de resurse, abilități și cunoștințe. Este important să vezi, pe lângă cele identificate în zona de diagnoză ce ar fi bine să adaugi. Să fii proactiv și sa eviți momentele în care ai avea nevoie rapid de ceva și timpul nu îți mai permite sa adaugi în implementare.

6. Cultura – cel mai des întâlnit dușman invizibil al planurilor perfecte. Pentru a nu munci în zadar, asigură-te că regulile nescrise ale organizației permit implementarea cu succes a noilor inițiative. Sunt soluții și pentru situația în care cultura nu este cea potrivită, însă depinde de importanța proiectului pe care îl dezvolți. Dacă nu vorbim de un plan la nivel strategic, e posibil să fie mai simplu să schimbi planul decât cultura.

7. Implementare – teoria e frumoasă, practica ne omoară, este o vorbă veche, dar mereu relevantă. Cele mai multe planuri cu potențial nu ajung la maturitatea pentru că nu se începe implementarea și mai puțin din cauză că sunt obstacole pe parcurs. Poate cel mai important element care duce la succesul unui proiect este sincronizarea cu mediul de afaceri, cu piața și clienții, iar dacă amânăm sau oprim implementarea riscăm să ratăm momentul oportun.

Entuziasmul începutului de an, de afacere sau de job poate fi un puternic aliat pentru etapele viitoare. În același timp, poate fi un element care, prin forța pe care o oferă, te face să pierzi din vedere lucruri importante. Greșim dacă ne bazăm doar pe energia începutului și speranța că totul va fi bine. E posibil să reușim, să ne îndeplinim obiectivele, dar pe tot drumul până la succes, nu vom ști niciodată sigur dacă suntem pe traseul cel bun. Pentru un început de an mai clar și mai ales mai calm, dacă nu și mai de succes, clarifică prezentul, definește viitorul și asigură-te că ai resursele, energia și cultura potrivite pentru călătoria ce urmează. Nu înseamnă că va fi nevoie să îți ajustezi din planuri sau să renunți la obiectivele stabilite, ci doar că vei avea o imagine corectă și completă iar astfel vei ști cum să acționezi pentru a realiza ceea ce îți dorești.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult