Privilegiații pieței muncii: „Primesc invitații la interviuri de angajare pe care nici nu se mai obosesc să le deschidă pentru că… sincer, nici nu au nevoie acum”

Foto: Getty Images

Piața muncii din România a fost mult timp foarte conservatoare. Era un lanț cu două zale bine strânse: și angajatorii, și angajații preferau să lase lucrurile așa cum se obișnuiseră cu ele. Două exemple concrete dau aici: munca remote, de care 90% dintre angajatori nici nu voiau să audă până nu i-a lovit pandemia și reconversia profesională, care îi speria pe angajați mai ceva ca o furtună pe o mare liniștită. Dacă un lucru a fost bun în ultimul an, acela este că am învățat sau măcar am acceptat că, uneori, singura noastră șansă este să avem curaj. Când vine vorba de viața lor profesională, în ultimul an, românii au tradus curajul prin acceptarea variantei că va trebui să o ia de la capăt: cu un nou loc de muncă, la un alt angajator, într-un alt domeniu sau, pur și simplu, făcând ceva ce n-au mai făcut nicodată.

Am făcut recent un sondaj în care îi întrebam pe cei activi pe piața muncii ce planuri concrete au pentru finalul pandemiei. Sau, mai bine zis, pentru o reîntoarcere ce pare din ce în ce mai apropiată la normalul pe care îl știam înainte de martie 2020. 45% ne-au spus că primul lucru pe care îl vor face va fi să-și schimbe jobul. 11% au spus că vor să se schimbe ei cu totul, adică să facă reconversie profesională. O parte dintre cei 45% sigur se suprapune peste cei care vor să schimbe și specializare, odată cu jobul. Alții spun că deja au făcut acest pas în 2020. 

Au avut o mulțime de motive care i-au făcut să iasă din confortul familiarității cu un drum pe care l-au ales și în care au crezut la un moment dat. Cei mai mulți spun că specializarea pe care o au nu mai este căutată și nu au timp să mai aștepte o revenire (când sau dacă se va întâmpla), alții nu mai sunt mulțumiți de condițiile (financiare, mai ales) pe care le oferă domeniul în care au lucrat. Unii nu mai văd nicio oportunitate în orașul în care locuiesc, iar alții, cei tineri, se tem că dacă nu fac o schimbare acum, cât încă sunt la început de carieră și cât încă au energie din plin, mai târziu s-ar putea să le fie prea greu.

Din fericire, acum piața este plină de date și le este ușor să se uite și să analizeze cu propria minte și prin propriile filtre ce merge și ce nu, ce li s-ar potrivi și ce nu, unde au șanse și unde nu. Dacă ar fi să fac un top al domeniilor care generează reconversii, IT-ul ar fi, de departe pe primul loc. Este văzut ca o oază de apă rece în deșert și e drept că este unul dintre puținele sectoare în care sunt mai multe joburi decât specialiști. Dacă pentru aproape oricine altcineva în ultimul an a fost mai greu decât înainte să-și găsească un job care să-l mulțumească, pentru un IT-ist a fost nu ușor, ci mult mai ușor decât înainte de pandemie. Primesc invitații la interviuri de angajare pe care nici nu se mai obosesc să le deschidă pentru că...sincer, nici nu au nevoie acum. Ei sunt privilegiații.

Și mai sunt apoi pragmaticii. Cei care știu că, orice s-ar întâmpla, e bine să ai o „meserie”. Să știi să faci ceva de care va fi nevoie întotdeauna. Aici vedem reconversiile care poate nu aduc gloria profesională la care toată lumea visează la un moment dat, dar aduc o siguranță de care toată lumea are nevoie de un an încoace. Și așa apar în piață mai mulți instalatori, mai multe asistente medicale, mai multe coafeze, manichiuriste, cofetari, șoferi profesioniști.

O reconversie nu cere doar curaj. Cere și timp. Cere și bani. Aici este poate cea mai mare problemă pentru că unele dintre aceste cursuri costă mai mult decât își pot permite cei care ar vrea să le urmeze. Vorbim despre costuri care pot ajunge și la 2.000 de euro sau chiar mai mult. Iar când cei care vor să facă reconversia sunt motivați tocmai de faptul că jobul actual nu le mai oferă satisfacție financiară, în primul rând, sau niciun venit în atât de multe alte cazuri, 2.000 de euro sunt o sumă nu prohibitivă, ci imposibil de obținut. Finanțarea sau cofinanțarea lor prin programe de stat ar fi o variantă pe care alte țări deja au adoptat-o. Ar veni ca o gură de aer proaspăt și pentru candidații din România. Ar ajuta la reglarea pieței și la formarea unor candidați mai puțin frustrați, mai puțin predispuși la fluctuație sau la emigrare.

Angajatorii deja încep să se teamă că alte domenii le-ar putea fura angajații sau candidații. Retailerii cred că, odată cu venirea verii și redeschiderea turismului și a restaurantelor, angajații lor vor pleca să lucreze în acest sector, care le aduce câștiguri mai mari. Cei din HoReCa, pe de altă parte, sunt îngrijorați că, după o pauză atât de lungă, toți candidații pe care îi aveau și-au găsit acum locul în alte domenii, mai stabile. Alți angajatori văd cum oamenii cu care lucrează se uită cu jind spre alte zone, iar cei care își permit fac pași concreți pentru schimbare.

Nu e neapărat rău, pentru că o piață cu candidați flexibili, care vor mai mult de la ei înșiși și care au curaj să facă o schimbare majoră este, în definitiv, o piață matură. Nu cei 11% care vor să facă o reconversie în perioada imediat următoare ar trebui să ne sperie, ci cei 45% care poate vor rămâne în același domeniu, dar vor căuta alt angajator. La un an distanță față de martie 2020, începem să culegem ce am semănat pe timp de furtună. Lucru valabil și pentru cei care angajează, și pentru cei care vor să se angajeze.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp