Foto: Djordje Radosevic/ Alamy/ Profimedia Images
Înalta Curte a decis că se pedepsește deschiderea unui cont/ profil altul decât cel propriu – deci practic un cont fals: „Deschiderea pe rețelele de socializare a unui cont pe numele altei persoane și postarea de informaţii, fotografii şi imagini video pe acel cont, fără acordul persoanei respective, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare între 1 an și 5 ani”.
Total de accord, pot să înțeleg că cyberbullying-ul, mafia, șantajul și fake news au ajuns la cote alarmante și trebuie luate masuri.
Însă am 2 întrebări:
- De ce influencerii și influencerii wannabe sunt atât de efervescenți și acționează ca și cum s-ar afla în aceasta categorie?
- De ce nu se face o lege și pentru cazul CV-urilor/ recomandărilor false?
Influenceri/ influenceri wannabe – e considerată o „nouă meserie” de cei care o practică.
Este în codul muncii? Nu.
Este plătită? Da, daca ai destul de mulți următori și ai ceva de spus în numele brandurilor.
Plătești impozit la stat pentru banii pe care îi încasezi? Sper că da.
Deci nu știm cu certitudine dacă este încă o meserie.
Ok, acum să trecem la reacția lor – sunt bucuroși că acum este reglementata intenția de a li se fura identitea virtuală.
De ce ar face cineva un cont cu numele unei persoane publice?
Să facă bani? Greu de crezut, căci parteneriatele se fac pe în scris, pe email, în întâlniri și, eventual, telefon, iar banii nu se trimit banii în conturi de social media. Deci, nu.
Să îi defăimeze? Folosind poze trucate sau un text agramat. Posibil, dar poate să o facă sub denumirea de pamflet și poate fi acceptat, daca nu încalcă normele bunului simț. Despre poze sau video-uri compromițătoare, nu cred că este vorba, decât dacă ele se găsesc deja în mediul online. Așadar, niciun secret.
Să își construiască o comunitate folosindu-se de notorietatea persoanei respective? Greu de crezut – un cont fals îl miroși de la o poștă.
Nu sunt o persoana publică, și nici macar „influencer”, chiar dacă am încercat destul de mult timp să îmi cresc afacerea în social media. Nu sunt o persoană atât de importantă încât să fi fost vreodată „copiată” online, deci admit că poate nu am cuprins toate motivele pentru a-ți deschide un cont în numele altei persoane.
Oricum butonul „report” funcționează foarte bine în social media și fară articolul meu.
Sunt în câmpul muncii de destul de multa vreme cât să văd CV-uri și recomandări „fabricate”.
Am fost surprinsă să observ cât de ușor poți să păcălești din condei o experiență de job cu câteva cuvinte schimbate sau informații interne suplimentare și să treci neobservat - măcar până se semnează contractul de muncă, apoi Dumnezeu cu mila. Doar știm cu toții cât de greu este să concediezi pe cineva în Romania.
De obicei, responsabilul de departament ține interviul, iar după câteva cuvinte cheie care-l fac să creadă că a găsit exact omul pe care-l căuta este convins că nu trebuie să mai facă nicio verificare și trimite mai departe mail către HR cu ok-ul de angajare. Departamentul de HR face angajarea, fară să caute și să semnaleze diferențele dintre CV și cartea de muncă, căci nici el nu vrea să se lege la cap dacă nu îl doare.
Câteva exemple de „interpretări lingvistice” artificiale în CV și recomandări pe care le-am cules la locurile mele de muncă:
- Participarea la imprimarea unui poster nu înseamnă „expert în campanii de comunicare”.
- Supervizarea unei echipe de 2 oameni nu înseamnă „conducerea unui departament de 30 de persoane”.
- Scrierea unei postări în social media nu înseamnă „dezvoltarea unei strategii de online marketing”.
- Parteneriatul companiei la care lucrezi cu o multinațională nu înseamnă că lucrezi la multinațională respectivă, ci pentru ea (mai ales dacă ești curier).
- Ștampila și semnătura de pe un contract de la fostul loc de munca nu pot fi scanate și refolosite pentru o scrisoare de recomandare.
- Ocuparea unei funcții într-un department complex cu multe responsabilități nu înseamnă „expertiză în toate domeniile acelui departament”.
Aceste exemple nu se pot încadra oare la capitolul fraudă?
CV-urile fabricate doar pentru varianta „de trimis pe mail”, ca să nu sesizeze foștii angajatori, pot fi ușor demontate. Cum? Cereți la angajare și o scrisoare oficială de la foștii angajatori în care să descrie rolul angajatului din compania lor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.