Foto: Profimedia Images
Anul ăsta am decis să venim iar în vacanță în România pentru 5 săptămâni. Ne luăm un concediu lung pentru că, totuși, venim din Australia. E departe și, la final, chiar trebuie să fii sătul de concediu ca să zici că a meritat.
Deși am emigrat de ceva timp, mi-am păstrat „meteahna” de român de a găsi tot timpul ceva de criticat. De data asta, o să vă povestesc despre… centura din spate.
***
La Brașov. Într-o zi, împreună cu mama, fratele și consoarta mea ne-am decis să mergem la socrii mei, la un grătar și o bere. Am luat un Bolt din cartierul Răcădău până la Râșnov. Am urcat într-o Dacie Logan albastră nouă, făină. Chiar am rămas impresionat cât de mult s-a schimbat Loganul (am avut și eu unul, tot albastru, prin 2009). Șoferul - și el băiat fain și simțit, nu miroase, nu fumează, nu ascultă manele, nici încet, nici tare, ce să mai, taxiurile chiar au ajuns la standarde moderne.
Fratele, în față, și-a pus centura. Eu, în spate, la fel. Mama, în spate, deja cu întrebări: „Aaa, ne pune centură?” Prietena mea spune că nu poate să o prindă. Mama zice că nu poate nici ea. Între timp, șoferul o ia din loc, fetele încă se chinuie să-și prindă centura. După un timp au renunțat. Au zis că „merge și așa”, o să fie bine, că au mai mers și nu au pățit nimic. Ca să nu par de neam prost, am zis să nu comentez că poate enervez pe cineva, dar nu am reușit să îmi stăpânesc frustrarea.
La o oprire, îl rog pe șofer să oprească și să repare centurile, pentru că nu pot accepta să-mi supun mama și prietena unui potențial risc. Omu’, ce să zic, respectuos, s-a dat jos de la volan, a încercat să rezolve situația, dar nu reușea. Am găsit o sârmă pe jos pe trotuar, i-am dat-o omului, poate îl ajută, și a scos din „cazino” niște fise de 5 și 10 bani, introduse acolo probabil de alți pasageri. Centurile reparate, eu foarte mulțumit!
La noi, în Australia, urlă senzorii din banchetă dacă nu-ți pui centura, oare de ce nu or fi pus sistemul ăsta la Daciile astea noi?!
***
Aproape în fiecare seară plec din Bartolomeu de la bunul mei prieten spre casă. Într-o seară, am zis să iau un taxi, au trecut ani de când nu m-am mai urcat într-unul.
Vine un băiat cu un Logan. Prost îngrijit, jegos, pute a tutun și… naiba mai știe ce. Demarează în trombă, înainte să pot închide ușa. Tot dumul mă duce cu 70-80, în curbe sar ca un cartof din sacoșă. Caut cu disperare prinzătoarea de centură și nu reușesc nicicum să o găsesc. Mă pune naiba să îl întreb: „Centurile nu merg în spate?” Șoferul îmi răspunde vesel: „Hai, fratele meu, nu ai încredere în mine?” Sar de pe o parte pe alta pe bancheta din spate în fiecare giratoriu.
Încerc să-l conving să o lase mai moale, „că nu se știe ce prost de șofer mai apare”. „Nu e nimeni la ora asta”, zice taximetristul, înveselit de îngrijorările mele. E drept că e 2 dimineața.
Era clar, sunt ostatic, nu am nici ce să zic, nici ce să fac, hai așa acasă, zic, uitându-mă cu disperare pe toate geamurile și la vitezometru. Clar taxiurile nu s-au schimbat, nu mai fac prostia să mai merg vreodată cu ele. M-a și taxat de 2 ori, s-a făcut că nu a mers cardul.
***
„Haideți în oraș seara asta!” zice Ștefan, prietenul de mai devreme din Bartolomeu. Ne dăm jos din bloc, ne urcăm în Boltul ăsta cu număr de Vrancea. Logan vechi, alb, ne urcăm în spate ca niște președinți. Șoferul se angajează în giratoriu să își aștepte rândul, noi căutăm prinderile de la centuri. După vreo juma de minut de căutări, îl întreb pe șofer: „- Știi care e treaba cu centurile astea?” „- Nu sunt prinderi, le-am dat jos”, răspunde nonșalant.
Neamul prost din mine dă pe-afară: „Hai, băi frate, dă-o dracu, ne dăm jos!” Zice: „Nu e nici o problemă”. Și a plecat rapid.
No, pe ăsta l-am raportat și la Bolt și „l-am dat” și la poliție. Spre mirarea mea, prin octombrie, a venit și răspunsul de la poliție pe mail cum că acel vehicul… nu mai avea demult licență pentru rideshare.
Mai târziu, ne întoarcem pe la casele noastre. Ne urcăm toți 4 inși într-un ceva Opel, unul în față, 3 în spate înghesuiți. V-ați prins deja: nicio centură din spate nu are prinderile disponibile, toate par blocate. Ca să nu mai zic că a mers că naiba. De data asta nu am comentat nimic, eram chercheliți după ieșirea din oraș. Îi dau o stea la review și-l las în pace.
***
Au tot fost situații de felul ăsta. Un lucru e cert: niciodată șoferul nu s-a asigurat că pasagerii și-au pus centura înainte de a pleca. Chiar citeam: șoferul este responsabil ca toată lumea din mașină să aibă centura de siguranță pusă, altfel e pasibil de amendă. Dacă nici amenda nu-l motivează, atunci clar e aici un aspect cultural.
***
Gata cu concediul, prea scurt, a fost fain. Acum, că am ajuns înapoi acasă în Melbourne, am zis să fac o comparație așa la întâmplare, să mă urc într-un Uber și să văd ce se întâmplă.
Ajungem și noi „acasă” după vreo 35 de ore de călătorit: hai la Uber că ăștia nu au tren la aeroport, cum avem noi la București.
Ne plasează șoferul bagajele în mașină, fain, ne așezăm și nu ne punem centurile. Imediat ne roagă frumos să ni le punem. Fără alte comentarii, le punem și plecăm. Prea obosiți de orice fel de socializare.
***
Chem un rideshare în loc să merg la metrou. Vine un băiat care clar nu era australian, pare că e de prin India ceva, imigrant ca și mine de altfel. Mă urc în spate și mă fac că mă uit în telefon, un pic mirat de muzica asta orientală din mașină. După o juma de minut îmi spune cu un accent străin: „Please put your seatbelt on!”. Pus repede centura și apoi am plecat. I-am povestit ce am pățit în România. Mă înțelege, îmi zice că nici în India nu folosește nimeni centura, dar îmi amintește că în Australia e obligatoriu, că „așa sunt regulile” și mereu face asta. Amenzile sunt măricele, ce-i drept, 370$ per pasager. Șoferul primește toată amenda+puncte, e un pic mult. Cu punctele e trist, în total dacă acumulezi 12 puncte în 3 ani, rămâi fără carnet 3 luni+. Am impresia că în România sunt 15 puncte/30 de zile, apoi reset.
***
Hai să dăm repeat. Chem de dată asta un Ola (alt rideshare), să vedem alții cum sunt. De dată asta vine o fată drăguță într-un Yaris mic, mic. Mă fac că mă uit pe geam, dar deja senzorii de bancheta urlau. Imediat mi-am auzit un „Do you mind putting your seatbelt on?”, dar așa drăguț ca și cum ar fi greșit ea cu ceva. Accentul ăsta melodios îi face să pară ca niște îngerași pe „englezoii” ăștia, ce-i drept că sunt niște drăguți majoritatea și te simți bine primit.
No… e clar o treabă culturală. Nu sunt eu mai bun, nici eu înainte să emigrez în Australia nu-mi puneam centura în spate de fiecare dată, dar din ce am văzut se pare că-n față mai toată lumea își cam pune centură în România.
E clar, treaba e pe jumătate bună, ca toate treburile românești, dar oare cum să îi obișnuiești pe oameni să facă și mișcarea în spate? E de gândit - poate o campanie sau oare amenzi mult mai mari? A fost ușor să le fac plângeri și la uber/bolt, chiar și la poliție prin email, deci nu avem nici o scuză să nu raportăm. Mai rămâne să îi convingem pe ăștia care zic că nu e bine să ai centura pusă, pentru că dacă pici dintr-un lac…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
A se vedea art. 36 din ultima versiune a Codului Rutier (dacă nu o fi apărut altă versiune cât timp am scris acest comentariu).