sursa foto: Profimedia
Aș vrea să vă împărtășesc părerea și evoluția viziunii unui fost votant AUR (adică eu), în urma celor întâmplate în ultimii 2 ani.
Aș dori să vă ofer această părere, pentru a vedea și „la firul ierbii” cum merg lucrurile.
Eu am studii superioare și lucrez într-o multinațională, deci nu fac parte din tipologia clasică de votant AUR. Însă totuși am votat cu ei. Va explic de ce:
În 2024, am votat AUR nu din cauză că am crezut vreodată în ce propun ei, nu din cauză că cei din AUR mi se par un stâlp al democrației, nu din cauză că mă atrăgea vreo propunere a lor de om în Parlament, nu! Nimic din toate acestea.
Pur și simplu am votat AUR pentru a taxa (sau cel puțin asta credeam la vremea respectivă) clasa politică de atunci.
Ciolacu efectiv se credea pe propria moșie. Era arogant, infatuat, plin de el, sigur că va fi următorul președinte. Efectiv Ciolacu și PSD, la vremea respectivă, au reprezentat un rău mai mare (în ochii mei) decât AUR și Simion.
Ciucă și PNL, la acea vreme, reprezentau fix același lucru. Aceeași Mărie cu altă pălărie. Dacă nu era aroganța lui Ciolacu, era trufia grotescă a lui Ciucă. Amândoi își împărțeau moșia după cum voiau ei. Era USL 2.0 (culmea, am votat USL la vremea acelui proiect, poate de aceea nu mai voiam încă unul, m-am ars o dată cu USL...).
Iar USR, în urmă cu doi ani, părea un partid dezbinat. Nici ei nu știau de multe ori pentru ce luptau. Luptau pentru reforme, însă nu știau ce reforme. Năsui mi se părea un radical, iar Drulă - un om care se zbate, însă nici el nu știa de multe ori pentru ce. Era și perioada în care Lasconi candida, iar partidul părea că încearcă tot posibilul să o saboteze. Culmea, la prezidențialele din 2024, am votat Lasconi.
Acestea erau partidele și oamenii care le reprezentau. Toate partidele mi se păreau deconectate total de la situația țării și de la oameni. Niciunul nu rezona cu mine, ba din contră, aveam un sentiment enorm de repulsie față de toți. Așadar, pentru a le da un vot de neîncredere pentru tot ceea ce reprezentau, am ales să votez AUR. Nu pentru că era opțiunea mai bună sau răul cel mai mic! Pur și simplu, pentru a le da o palmă de trezire. Pentru a le zice: „Nu reprezentați nimic altceva decât pe voi înșivă!".
Aș fi avut și opțiunea să nu merg la vot. Însă am judecat că, dacă nu merg la vot, iar votanții de serviciu ai celorlalți merg, atunci aceștia vor lua mai multe procente în parlament și își vor lua lumea în cap și mai mult. Așadar, a fost un vot care s-a vrut a fi un semnal de trezire pentru ceilalți, nu un vot pro AUR.
Ce s-a schimbat între timp, după acel vot? Multe.
În primul rând, PSD a avut ocazia unei reforme interne și a aruncat la gunoi această ocazie cu brio.
Ca o paranteză, în sinea mea eu sunt un social-democrat. Aș vrea un partid reformator de stânga. Nu cred in a lăsa capitalismul să-și facă de cap, tocmai pentru a nu ajunge in situația SUA, unde cea mai bogată țară din lume are una dintre cele mai joase calități ale vieții pentru cetățenii de rând. Unde, ca să te operezi de apendicită, costă cât o garsonieră in Cluj și oamenii prefera să ia un Uber decât să sune la ambulanță, pentru a nu ajunge datori...
Revenind la PSD, ei au avut ocazia să-și curețe imaginea, însă au ales să meargă pe aceeași cale ca înainte. Am înțeles alegerea PSD și, tocmai de aceea, au același vot de neîncredere din partea mea. Cu siguranță nu sunt singurul care s-a saturat de atitudinea de „moșier” pe care o are PSD și acest lucru se va vedea la vot...
În al doilea rând, mi se pare că PNL și USR au înțeles acel vot de neîncredere. Au înțeles că lumea nu se mai simte reprezentată de ei. Au înțeles că s-au deconectat de la oameni și trebuie să facă ceva, și au făcut.
Legat de PNL, detaliez mai jos:
Mi-a plăcut nominalizarea lui Bolojan ca președinte al partidului. Nu sunt fan al lui, însă măcar au încercat să reînvie imaginea de competență și reformă. Iar Bolojan a început să livreze. Mi-a plăcut de el cât a fost președinte interimar. A fost diplomat și a încercat să mențină stabilitatea țării, însă nu același lucru îl pot spune despre mandatul de prim-ministru.
Înțeleg necesitatea de a aduce bani la buget, însă ce acțiuni a luat mi s-au părut chiar distructive unele dintre ele. Ca să vă dau un exemplu clar: tăierile din învățământ. Am cunoștințe și rude care lucrează în învățământ. Să tai de la un sistem și așa subfinanțat mi se pare grav. Mai ales când vorbim de ceva strategic pentru țară, cum este învățământul. Ne plângem că suntem analfabeți funcționali, însă tăiem în carne vie de la învățământ. Un învățământ și așa pus pe butuci după experimentul eșuat al „României educate" a lui Iohannis... Aici, Bolojan a pierdut mult din imagine, iar profesorii nu știu cât vor mai vota cu el pe viitor. E o pată de care va scăpa foarte greu, în viziunea mea.
Însă cam acestea sunt singurele lui păcate recente. Iar PSD, fără să-și dea seama, i-a dat un salt de imagine uriaș, prin moțiunea de cenzură depusă fix în momentul când voia să reformeze și sistemul. Pentru mine, ăla a fost momentul în care am revenit la sentimente mai bune față de Bolojan. Când a zis că a aprins lumina în cămară și era plin de șobolani. Asta m-a făcut pe mine sa înțeleg că omul nu e pus doar pe tăieri de la populație, pentru a drege economia pe moment, ci că el chiar vrea reforme, reforme adevărate, din moment ce sistemul a reacționat în așa fel. Acest lucru l-a făcut să fie iar o opțiune de vot pentru mine.
Iar legat de PNL, acțiunile recente fac partidul să fie iar printre opțiunile mele de vot. Congresul special, mesajul de unitate transmis în fața aripii Thuma, cum nu s-au lăsat intimidați de acțiunile președintelui etc. (președinte care, apropo, e o altă dezamăgire pentru mine. În vecii vecilor amin nu voi mai pune ștampila in dreptul numelui lui. Mai degrabă aș vota Șoșoacă, măcar acolo femeia e sinceră cu ce reprezintă. Interesant cum, într-un an de zile, am ajuns să zic faptul că Șoșoacă e mai ONESTĂ decât cel care a avut ca slogan „România Onestă”...).
Legat de USR, nu aveam așteptări nici legat de domnul Dominic Fritz. Iar acest lucru cred că a contribuit la imaginea pozitivă pe care și-a creat-o. Omul a fost calm, însă nu la modul Nicușor Dan, ci atunci când trebuia. A acționat când trebuia și mi se pare că a dat USR-ului direcția de care avea nevoie. A făcut USR, din partidul haotic ce nici el nu știa ce vrea, să fie un partid asumat, cu putere de decizie și o voce comună. S-au reconectat la votanții lor și au înțeles ce direcție să dea partidului. Dominic Fritz de astăzi nu mi se pare același Dominic Fritz din 2024, iar asta într-un sens bun.
Iar la final, legat de AUR, partidul pe care l-am votat în 2024, pot spune că și el m-a dezamăgit. Cum așa? Simplu: s-au pozat în reformatori (chiar dacă extremiști), când de fapt ei sunt același sistem reprezentat de PSD... Cumva, prin discursurile lui Simion și Georgescu (ce s-a afiliat cu AUR), am revăzut FSN-ul. Chiar dacă nu eram născut la vremea FSN-ului, am văzut imagini din acea vreme. Am văzut discursurile lui Iliescu. Am văzut toată acea emulație a oamenilor disperați, ce sperau în mai bine, și FSN-ul care a profitat de naivitatea lor. Fix asta a ajuns AUR pentru mine. Ei nu sunt extremiști - ei, împreună cu PSD, sunt fix FSN-ul lui Iliescu. Iliescu ce a vrut să creeze „democrația originală”, asta după ce vorbise cu Gorbaciov la telefon în timpul Revoluției. Acea democrație originală care a fost la un pas sa bage România în faliment în anii '90 și care a îngropat CDR-ul, din cauza măsurilor ce au trebuit luate. Acel FSN care a trebui să-și recunoască vina și să meargă la UE și NATO pentru a putea să iasă din haznaua în care intraseră...
Dacă m-ați întreba acum ce aș vota, sincer, nu știu... Variez între PNL, USR și SENS.
Fiind în sinea mea un social democrat, văd în SENS o opțiune de vot. Îi văd ca pe un USR de stânga. Îi văd ca pe ceea ce PSD a avut ocazia sa fie după alegerile din 2024, însă a dat cu piciorul cât a putut de tare acelei ocazii. Nu știu dacă au șanse la următoarele alegeri să intre în parlament, însă, prin prisma celor întâmplate în ultimii 2 ani, mă gândesc că poate ar merita și ei o șansă.
În concluzie, ce vreau să zic este că, în ultimii 2 ani, electoratul din România s-a schimbat enorm. Consider că este un moment important în istoria țării, unde există riscul unei rupturi grave la nivel de țară. Sistemul vrea să fie la fel ca până acum, însă din turnul lor de fildeș nu văd faptul că baza turnului lor e din ce în ce mai putredă și mai instabilă.
Istoria ne dovedește un singur lucru, și anume că atunci când oamenii ajung sa trăiască rău, nu mai contează nicio viziune politică sau discurs, ci vor vrea să cadă capete... Să sperăm că nu ajungem până acolo, când lumea va vrea să cadă capete la sensul propriu.
Sunt ani în care nu se întâmplă nimic și sunt zile în care se întâmplă ani. Aici aș vedea România astăzi. În momentul de față, clasa politică suferă transformările pe care ar fi trebuit să le sufere în 36 de ani. E dureros, e derutant, însă e necesar.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.