Grafică: Andreea Negulescu, Foto: Iacob Maria-Alexandra
Cu toții îi percepem pe Mihai Viteazul și pe Ștefan cel Mare ca fiind mari eroi ai neamului românesc, dat fiind că încă din clasele primare ne-au fost prezentați astfel. Totuși, nu este totul numai lapte și miere despre ei și asta e valabil și pentru alte personaje istorice glorificate de manualele de istorie.
La fel ca alte națiuni, căutăm să ne îndulcim neajunsurile istoriei. Cui îi place ipostaza de înfrânt? Însă această eroizare trebuie să aibă o limită peste care să nu se treacă. Atunci când un conducător este proslăvit (sau chiar trecut în rândul sfinților, cum ar fi Ștefan cel Mare), se poate trage concluzia că astfel de manifestări adulatorii vin de la un neam îndelung asuprit și care are nevoie să se agațe de icoana vreunei persoane pentru a diminua sentimentul de inferioritate istorică, politică și socială, ce ne-a bântuit de secole.
Turcii, austro-ungarii, rușii - tuturor le-am fost la un moment dat subjugați într-un fel sau altul. Nu e de mirare că s-a dezvoltat, treptat, dar sigur, un generalizat complex de inferioritate care reclamă o autoritate infailibilă și un „trecut mare” pentru a spera la un „mare viitor”. În general, oamenii caută să se mintă în privința propriei lor micimi.
Această autoamăgire și-a atins paroxismul odată cu instaurarea național-comunismului lui Ceaușescu din 1971, care a persistat oficial până la revoluție. Ideologia aferentă impusă de stat întregii populații promova cu îndârjire o imagine idealizată a istoriei României, impregnată cu romantism prin portretizarea ei ca o luptă pentru independență și unitate. Ea a satisfăcut cu vârf și îndesat complexul nostru de inferioritate, contrabalansându-l măiastru cu cel de superioritate. Diabolică și eficientă creație! Este de remarcat și azi această nefastă moștenire, pe care timpul nu a estompat-o îndeajuns.
De asemenea, doresc să demitizez cuvântul „istorie”; atunci când îl întrebuințez nu mă refer doar la evenimentele notabile de acum o sută sau două sute de ani, ci și la cele de acum zece sau cinci ani. Istoria este un proces activ, multilateral ce se hrănește din prezent și ne arată trecutul ca să ghideze viitorul.
Cu toate victoriile sale împotriva turcilor, Ștefan cel Mare tot le plătea tribut. Ce afacere a mai fost asta, din moment ce la final tot el pierdea? Tot Ștefan s-a bătut cu Vlad Țepeș, Matei Corvin, Radu cel Frumos și Petru Aron. De aici rezulta că „ai noștri” se ciomăgeau reciproc. Care sunt, prin urmare, „strămoșii noștri”? Cei care învingeau, desigur...
Totodată, lui Mihai Viteazul îi este atribuită ca cea mai mare reușită a sa unirea (totuși vremelnică) a Țării Românești cu Moldova și Transilvania, formând astfel un stat național românesc. Ceea ce mă nedumerește este de unde se știe cu atâta certitudine intenția sa de a crea un stat românesc. Unde și când și-a exprimat această dorință? Unde și când a rostit măcar cuvântul „român”? Să nu uităm că identitatea noastră națională sub tutela cuvântului „român” s-a cristalizat după Mica Unire din 1859 și că până atunci nu s-a putut vorbi despre o unitate între statele anterior menționate.
Portretizarea din școli a personajelor istorice le atribuie intenții, înclinații și păreri a căror validitate este îndoielnică, dat fiind că arareori se potrivesc cu contextul istoric specific persoanei în speță, iar de cele mai multe ori această atribuire servește tot scopului de a stiliza istoria. Sună mai bine să spui că Ștefan cel Mare s-a bătut cu turcii decât să zici că a făcut asta doar pentru a se apăra de ei. În plus, e mai reconfortant să umpli un gol de informații cu date false pentru a satisface o veleitate a prezentului.
Cea mai mare amenințare pe care o prezintă alterarea istoriei este disonanța cognitivă. Aceasta este o situație care implică deținerea simultană a unor atitudini, convingeri sau comportamente aflate în opoziție, în conflict și cel mai probabil ați simțit-o în timp ce citeați articolul. Având în vedere că personajele despre care am vorbit mai înainte au fost de când eram mici prezentate ca infailibile, iar poporul român ca special, e de așteptat să apară o tensiune psihică atunci când aflăm informații care contravin părerilor noastre strașnic cimentate. De cele mai multe ori această tensiune este rezolvată prin una din următoarele două extreme:
Extrema 1: Este refuzat orice argument cum că românii nu sunt un neam ales. Aici se situează dacopații și naționaliștii înfocați.
Extrema 2: Este refuzat orice argument cum că românii nu sunt un neam inferior și demn de disprețuit. Persoanele din această categorie își fac o datorie din a nega chiar și partea frumoasă a istoriei noastre.
Desigur, o a treia variantă, aceea a recunoașterii părților pozitive concomitent cu cele negative, este cea mai sănătoasă, însă în felul cum se predă acum istoria, nu știu cât de facilă este calea asta.
O altă meteahnă în felul cum istoria se predă este acordarea unei influențe covârșitoare conducătorilor în făurirea evenimentelor istorice. În loc ca acestea să fie văzute și ca produse ale unui favorabil concurs de împrejurări cu înrâurire independentă de cea a conducătorului, ele sunt vehiculate ca depinzând doar de voința liderului, ceea ce este fals.
Așadar pot afirma că istoria, predată în mod defectuos, este mai dăunătoare decât dacă nu o știi deloc, pentru că adevărurile parțiale vândute ca adevăruri întregi sunt mai nocive decât ar putea fi vreodată o minciună.
Articol apărut și în Revista LZR
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Inal doilea rând este important să crești cu stima de sine și stima pentru neamul tău, cel din care faci parte. Cu toate greșelile, păcatele, cele bune și cele rele, este neamul tău și trebuie să înveți să fii mândru de el. Sa ii respecți trecutul, istoria...și atunci o să respecți și prezentul, și pe cei care azi sunt in jurul tau.
Sigur istoria trebuie să redea fapte reale, bătălii câștigate dar și bătălii pierdute. Decizii bune, decizii proaste .Istoria înseamnă date seci, s-a întâmplat în anul...., a trăit în perioada, dar nu ar însemna nimic aceste cifre daca nu vorbești despre oameni. Iar copiii au nevoie de poveste.
Așa cum multe s-au intamplat și din 1989 și până in prezent. Lumea noastră s-a schimbat complet.
In aceasta perioadă s-au născut ei, copiii noștri, nepoții,incerc sa le povestesc adevăruri văzute și trăite de noi din anii înainte de 1989 și ....rămâne puțin din ce spunem noi și se nasc multe întrebări "de ce a-ți permis să se întâmple asta?" Și cum să răspund ?
M-am născut, am fost educata și am trăit mai mult din jumătate de viață în lumea aceea și niciodată nu o sa am nostalgii și regrete că s-a încheiat acea epocă. Niciodată!
Dar nici nu o sa anulez, nu o sa resping multe lucruri învățate atunci,
Am crescut cu sentimentul că trebuie să fiu mandra de neamul meu, de vitejiile lui, de tara mea. Și nu imi pare rau ! Pe urmă am aflat că nu au fost numai vitejii, ci si multe umilinte, lașități, trădări...dar toate sunt aici, ale noastre și cum necum trebuie sa nu le asumăm. Pentru că altfel nu am știi ce să facem mai departe și dacă învățăm să respingem, sa urâm tot ce este românesc, in loc sa învățăm să iubim, să-i ajutăm pe cei din jur, să-i susținem când fac lucruri importante pentru noi toți, să-i blamăm când greșesc și să le cerem să îndrepte, să fim puternici, să fim noi,...și multe altele, atunci va veni ziua când vom fi din nou întrebați :" de ce a-ți permis să se întâmple asta?"
Și atunci copilul trebuie învățat într-un fel sa fie mândru de neamul său dar sunt de acord că trebuie să învețe istoria reală așa cum a fost ea,fara
--Copii au nevoie de povesti ,Dar Adevarate ! Sa nu le prezentam povesti mincinoase ! Istoria ,neclara este cea de dupa anii 1945 ,si pana in prezent ,
Am auzit ca , in manualele de istorie moderna , sunt trecute personaje , aiurea ,ca de ex, andreea esca ,etc, Ce legatura au aceste pers, cu Istoria Adevarata a Romaniei ??
Asta e ca mancarea gatita de Moromete. IOT cu anihilarea familiei?! Si nu stiu cum vreti voi sa puneti in aplicare aia cu familia traditionala. Cum alegeti femeile care sa se marite cu homosexuali? Si de ce trebuie ca ceilalti sa ducem povara copiilor crescuti intr-o familie cu astfel de tata? Nu ajunge exemplul conducerii partidului nazist, condus de homosexuali care au promovat familia traditionala?
Cat despre promovarea legendelor (deci a unor narative false) cu prioritate, aceasta nu poate duce decit la o disonanta cognitiva si complexe de superioritate fara fundament. Mereu aud "al mai prost din lume este americanu'" in gura celor mai slab educati dintre noi si care nu prea au iesit din orasul/satul lor... Acesta este rezultatul falsei istorii care se vinde romanilor. Clar, multi dintre noi nu am inteles nimic.
Sau așteaptă până ieși la pensie, că o să regleze problema ministerul.
Și punctul tău de vedere reprezintă tot o coafare, din direcție opusă, pe care ai înțeles-o mai mult sau mai puțin.
Cele mai nocive sunt invatatoarele care la istorie recita fantezii de Alexandr Mitru
Un fel retoric de a spune "straine, iesi afara!". Mai ales din partea cuiva care are un nume la origine ne-romanesc , Dobre, din slava/bulgara dobrîi=buna. Imi aduce aminte de Ponta (cu stramosi italieni/albanezi? veniti la 1900 care-i reprosa unui anume Iohannis ca este strain, in conditiile in care stramosii lui sasi au venit pe la 1200 in Transilvania...
Cit despre dat viata pt Romania, o vorba goala in gura oricui, oricine ar fi el. Acum, ca unii (niste politicieni) v-au inselat asteptarile, nu mai sunteti dispus sa va sacrificati pt Romania? Ce legatura are asta cu Romania? Romania este pt dumneavoastra o clica de neispraviti care v-au inselat asteptarile? Mare-i gradina ta Doamne...