Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Elev de liceu, îmi doresc să nu mai învăț o istorie „coafată”! Predată defectuos, materia „Istorie” e mai nocivă decât dacă nu o știi deloc

istorie - manual

Grafică: Andreea Negulescu, Foto: Iacob Maria-Alexandra

Cu toții îi percepem pe Mihai Viteazul și pe Ștefan cel Mare ca fiind mari eroi ai neamului românesc, dat fiind că încă din clasele primare ne-au fost prezentați astfel. Totuși, nu este totul numai lapte și miere despre ei și asta e valabil și pentru alte personaje istorice glorificate de manualele de istorie.

La fel ca alte națiuni, căutăm să ne îndulcim neajunsurile istoriei. Cui îi place ipostaza de înfrânt? Însă această eroizare trebuie să aibă o limită peste care să nu se treacă. Atunci când un conducător este proslăvit (sau chiar trecut în rândul sfinților, cum ar fi Ștefan cel Mare), se poate trage concluzia că astfel de manifestări adulatorii vin de la un neam îndelung asuprit și care are nevoie să se agațe de icoana vreunei persoane pentru a diminua sentimentul de inferioritate istorică, politică și socială, ce ne-a bântuit de secole. 

Turcii, austro-ungarii, rușii - tuturor le-am fost la un moment dat subjugați într-un fel sau altul. Nu e de mirare că s-a dezvoltat, treptat, dar sigur, un generalizat complex de inferioritate care reclamă o autoritate infailibilă și un „trecut mare” pentru a spera la un „mare viitor”. În general, oamenii caută să se mintă în privința propriei lor micimi. 

Această autoamăgire și-a atins paroxismul odată cu instaurarea național-comunismului lui Ceaușescu din 1971, care a persistat oficial până la revoluție. Ideologia aferentă impusă de stat întregii populații promova cu îndârjire o imagine idealizată a istoriei României, impregnată cu romantism prin portretizarea ei ca o luptă pentru independență și unitate. Ea a satisfăcut cu vârf și îndesat complexul nostru de inferioritate, contrabalansându-l măiastru cu cel de superioritate. Diabolică și eficientă creație! Este de remarcat și azi această nefastă moștenire, pe care timpul nu a estompat-o îndeajuns.

De asemenea, doresc să demitizez cuvântul „istorie”; atunci când îl întrebuințez nu mă refer doar la evenimentele notabile de acum o sută sau două sute de ani, ci și la cele de acum zece sau cinci ani. Istoria este un proces activ, multilateral ce se hrănește din prezent și ne arată trecutul ca să ghideze viitorul.

Cu toate victoriile sale împotriva turcilor, Ștefan cel Mare tot le plătea tribut. Ce afacere a mai fost asta, din moment ce la final tot el pierdea? Tot Ștefan s-a bătut cu Vlad Țepeș, Matei Corvin, Radu cel Frumos și Petru Aron. De aici rezulta că „ai noștri” se ciomăgeau reciproc. Care sunt, prin urmare, „strămoșii noștri”? Cei care învingeau, desigur...

Totodată, lui Mihai Viteazul îi este atribuită ca cea mai mare reușită a sa unirea (totuși vremelnică) a Țării Românești cu Moldova și Transilvania, formând astfel un stat național românesc. Ceea ce mă nedumerește este de unde se știe cu atâta certitudine intenția sa de a crea un stat românesc. Unde și când și-a exprimat această dorință? Unde și când a rostit măcar cuvântul „român”? Să nu uităm că identitatea noastră națională sub tutela cuvântului „român” s-a cristalizat după Mica Unire din 1859 și că până atunci nu s-a putut vorbi despre o unitate între statele anterior menționate.

Portretizarea din școli a personajelor istorice le atribuie intenții, înclinații și păreri a căror validitate este îndoielnică, dat fiind că arareori se potrivesc cu contextul istoric specific persoanei în speță, iar de cele mai multe ori această atribuire servește tot scopului de a stiliza istoria. Sună mai bine să spui că Ștefan cel Mare s-a bătut cu turcii decât să zici că a făcut asta doar pentru a se apăra de ei. În plus, e mai reconfortant să umpli un gol de informații cu date false pentru a satisface o veleitate a prezentului.  

Cea mai mare amenințare pe care o prezintă alterarea istoriei este disonanța cognitivă. Aceasta este o situație care implică deținerea simultană a unor atitudini, convingeri sau comportamente aflate în opoziție, în conflict și cel mai probabil ați simțit-o în timp ce citeați articolul. Având în vedere că personajele despre care am vorbit mai înainte au fost de când eram mici prezentate ca infailibile, iar poporul român ca special, e de așteptat să apară o tensiune psihică atunci când aflăm informații care contravin părerilor noastre strașnic cimentate. De cele mai multe ori această tensiune este rezolvată prin una din următoarele două extreme:

Extrema 1: Este refuzat orice argument cum că românii nu sunt un neam ales. Aici se situează dacopații și naționaliștii înfocați.

Extrema 2: Este refuzat orice argument cum că românii nu sunt un neam inferior și demn de disprețuit. Persoanele din această categorie își fac o datorie din a nega chiar și partea frumoasă a istoriei noastre.

Desigur, o a treia variantă, aceea a recunoașterii părților pozitive concomitent cu cele negative, este cea mai sănătoasă, însă în felul cum se predă acum istoria, nu știu cât de facilă este calea asta.

O altă meteahnă în felul cum istoria se predă este acordarea unei influențe covârșitoare conducătorilor în făurirea evenimentelor istorice. În loc ca acestea să fie văzute și ca produse ale unui favorabil concurs de împrejurări cu înrâurire independentă de cea a conducătorului, ele sunt vehiculate ca depinzând doar de voința liderului, ceea ce este fals.

Așadar pot afirma că istoria, predată în mod defectuos, este mai dăunătoare decât dacă nu o știi deloc, pentru că adevărurile parțiale vândute ca adevăruri întregi sunt mai nocive decât ar putea fi vreodată o minciună.

Articol apărut și în Revista LZR

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da cum ai ajuns tu la concluzia că românii suferă de un complex de inferioritate? Dacă vrei să cunoști istoria adevărată trebuie să o studiezi în profunzime nu să te lamentezi și să găsești vinovați.
    • Like 0
  • Am să-ți spun Bibi, pentru că numele Benjamin ți se potrivește mai bine. Istoria o scriu cei care știu să scrie la dictarea celor care au învins. Bunăoară, W. Churchill era dependent de alcool, iar această meteahnă l-a obligat să fie dominat de Stalin, conjunctură care l-a transformat pe Churcill în unul din marii ticăloși ai istoriei. Dar foarte probabil tu nu vei fi de acord cu asta. Deznaționalizarea, alături de nihilarea familiei tradiționale, de artficializarea funcțiilor reproducătoare ale speciei umane și prin acutizarea politicii de gen, inteligența artificială, 5g, rețelele neuronale, IOT, fac parte din tumultul transformării la care viața noastră este martoră. Apare însă pregnantă și din ce în ce mai stringentă teorema incompletitudinii a lui Goedel, observația lui Sir Penrose privind coerența cuantică a sistemelor de inteligență artificială. Dacă privești istoria prin această prismă, atunci numele tău încetează să mai fie Bibi și vei înțelege că nu este nici o diferență de apreciere istorică între măreția faptelor de arme ale lui Stefan cel Mare, Holocaust și Profetul Mahomed.
    • Like 0
  • Ion check icon
    Istoria adevarata trebuie invatata mai tarziu...Pentru copii sunt necesare legendele, Legendele Romanilor predate drept adevar. E o politica pe care o practica toate tarile din jur, ea are un scop...Da, sentimentul de superioritate, de proprietate asupra unui areal geografic care dateaza cel putin de la Burebista.... Ce mai conteaza daca este adevarat sau nu?! Istoria, bisericile, sunt o arma pe care daca o folosesc si altii trebuie sa o folosesti si tu. Ce mai conteaza ce etnie eram acum sapte generatii si de unde am venit?! Acum sunt Roman si cultural si etnic(dupa atatea generatii) si m-as bucura ca asa sa fim 90% dintre noi de la Tisa pana la Nistru. Nu renunt la statul natiune nici mort! Statul natiune nu contravine calitatii de membru UE. Felicit pe urcrainieni pentru politica lor de asimilare a minoritatilor.
    • Like 0
  • Stefan check icon
    Cu ce autoritate se poate pronunta un elev de liceu asupra modului in care trebuie predata istoria? Calificare zero, dar suficienta si fumuri cat incape. Continua asa, poate ajungi presedinte.
    • Like 0
  • Dacă nici acum în 2021 nu ai acces la cărți de istorie scrise de istorici adevărați, care prezintă o versiune autentică a istoriei și spui că înveți o istorie coafată de la școală, atunci complace-te în continuare să te vaiți ELEVULE. Să nu cumva să citești cărți peste programa școlară, că mușcă.
    Sau așteaptă până ieși la pensie, că o să regleze problema ministerul.

    Și punctul tău de vedere reprezintă tot o coafare, din direcție opusă, pe care ai înțeles-o mai mult sau mai puțin.
    • Like 1
  • Sunt Eu Sunt Eu check icon
    De acord în legătură cu modul de predare a istoriei, probabil că articolul este o refulare, din cauza experienței de la școală. În rest ... "superioritatea" unui popor nu trebuie raportată la mărimea teritoriului / leagănului său; faptul că nu am pus mâna pe sabie pentru a depăși granițele, în căutare de noi cuceriri, nu înseamnă că am fost mai slabi decât popoarele care au încercat să ne ocupe, caz în care a TREBUIT să ne apărăm sau să supraviețuim; "austro-ungarii" ... sper că autorul nu s-a referit la un popor, ca în cazul turcilor sau al rușilor. Istoria rămâne un proces continuu, care se scrie în prezent ,. însă ne prezintă trecutul, așa cum s-a întâmplat. Viitorul se "cârmește" din prezent. Cât despre "deal"-ul cu tributul care a trebuit să fie plătit de Țările Române, în schimbul păcii, asta era, de fapt, afacerea Imperiului de care spui (îmi dai bani, te las în pace și te mai și protejez), model care se aplică și în prezent, în lumea interlopă. Însă, cel mai important lucru este altul: depinde și de cum rezonezi tu, ca persoană, Amer, cu poporul sau cu istoria poporului în care trăiești .. sau din care te tragi.
    • Like 1
  • De cand asteptam pe cineva sa scrie dational despre istorie.
    Cele mai nocive sunt invatatoarele care la istorie recita fantezii de Alexandr Mitru
    • Like 2
  • Ibrahim, tu ai fi gata să mori pentru țara asta? Eu, până după lovitura de stat, până când mi-am dat seama de trădare, mi-aș fi dat oricând viața pentru ea! Pentru ca aveam chiar și o istorie cu jumătăți de adevar care ne educa să iubim amărâta asta de țară. Tu, care arunci cu noroi în toată istoria, așa cum este ea, ti-ai da măcar un deget pentru Romania? Spune-ne Amer, ai face asta?
    • Like 3
  • Interesant articol. În mare, sunt de acord cu autorul.

    "[A]cordarea unei influențe covârșitoare conducătorilor în făurirea evenimentelor istorice" este într-adevăr o "meteahnă în felul cum istoria se predă", iar originile acestei metehne sunt într-adevăr în deviaționismul ceaușist din România. Îmi aduc aminte că în anii 80, în manualele de istorie se puteau vedea titluri precum "Moldova în timpul lui Ștefan cel Mare", "Țara Românească în timpul lui Mircea cel Bătrân" etc.

    Am avut ulterior ocazia să văd un manual de istorie din aceeași perioadă a anilor 80 din DDR - fosta Republică Democrată Germană, bastionul democrației și al progresului. Privind cuprinsul unui astfel de manual, chiar și cineva fără cunoșințe de limbă germană precis ar observa imediat două lucruri:

    1. În niciun titlu de capitol nu apare niciun nume propriu - tocmai fiindcă în RDG se aplica abordarea sănătoasă și corectă, de sorginte sovietică, a istoriei, conform căreia rolul principal în orice eveniment istoric este cel al maselor populare și nu al vreunei personalități;

    2. Cam în fiecare titlu apare cuvântul "Klassenkampf" și diverse forme flexionare ale sale - deci "lupta de clasă", de ex. "Lupta de clasă în perioada de la ... până la..."; asta fiindcă, spre deosebire de România deviaționismului ceaușist, în RDG, țară socialistă normală și democratică, istoria se preda cum trebuie, și anume ca istorie a luptei de clasă, ceea ce de fapt și este! Am înțeles că și în România anilor 50-60, deci înainte de perioada deviaționismului ceaușist, exista această abordare sănătoasă și corectă, mai ales la istorici adevărați precum Mihail Roller.

    Afirmația "Turcii, austro-ungarii, rușii - tuturor le-am fost la un moment dat subjugați într-un fel sau altul." este doar parțial adevărată. Într-adevăr, Imperiul Otoman și Imperiul Austroungar ne-au subjugat. Însă nu și Rusia! Spre deosebire de toate celelalte mari puteri care ne-au cotropit și subjugat, Rusia - și mai târziu Uniunea Sovietică - niciodată nu a cotropit și subjugat țările române, ci mereu le-a eliberat de sub jugul altor puteri străine. Rusia, atât cât i-au permis propriile interese, a fost mereu bună cu noi: în perioada protectoratului rus, țările române s-au dezvoltat și s-au modernizat, apoi Rusia a fost printre primele țări care au susținut unirea principatelor române, tot ea ne-a eliberat de sub jugul otoman și nu, nu ne-a subjugat, ci a susținut independența de stat a României; tot Rusia ne-a căpătuit cu un teritoriu nou: Dobrogea, în schimbul sudului Basarabiei (Bugeac); mai târziu, Uniunea Sovietică a fosst cea care a eliberat România și jumătate de Europă de sub jugul fascismului și al imperialismului, a contribuit decisiv la reîntregirea țării noastre prin realipirea Transilvaniei de Nord la România, a sprijinit instalarea la putere a primului guvern democrat-popular condus de dr. Petru Groza, a sprijinit evoluția României de la orânduirea capitalistă inferioară la orânduirea socialistă superioară, democratizarea țării noastre pe modelul democrației populare de tip socialist, industrializarea țării, naționalizarea, cooperativizarea, a acordat ajutor economic României în perioada foametei din 1946, a secetei din 1947, a iernii grele din 1954 etc., a sprijinit cooperarea culturală prin răspândirea limbii ruse și a literaturii și culturii sovietice de tip nou și atâtea alte multe lucruri bune.

    În concluzie, spre deosebire de celelalte mari puteri, care mereu ne-au subjugat, Rusia și URSS au avut nu numai în România, ci pretutindeni unde au ajuns, un triplu rol benefic: eliberator, civilizator și protector.
    • Like 1
    • @ Ovidiu Jurj
      Vai de capul tău!
      • Like 0
  • Felicitări autorului! De ani de zile, încercând să spun adevărul despre istoria și defectele noastre de caracter, am tot fost înjurat și categorisit ca fiind ”trădător de neam și țară”! Bine că nu sunt măcar singurul, deși suntem încă prea puțini cei cărora nu ne place să rezervăm adevărului soarta gunoiului vârât sub preș așa cum fac cei mai mulți concetățeni! Chiar și în cazul de față, bag mâna-n foc că se vor găsi destui românași bembeluci (adică din ăia care zbiară din toți bojogii că noi, românii, suntem nemaipomeniți și extraordinari, ”poporu' ăl mai tare din parcare, ”alfa și omega ale omenirii” etc., ce să facem însă dacă restul omenirii nu există decât pentru a ne face nouă rău, din invidie, desigur!) care vor sări în sus ca arși de.... focul ultranaționalismului lor patologic și din cauza ”patriotismului” vânturat logoreic dar inexistent faptic, în fine - a protocronismului lor exacerbat acuzând autorul că, nefiind el român get-beget, tocmai de aceea spune ce spune, fiind evident categorisit și el, ca și mine, drept ”trădător de neam și țară”!
    • Like 1


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult
sound-bars icon