Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Elev de liceu, îmi doresc să nu mai învăț o istorie „coafată”! Predată defectuos, materia „Istorie” e mai nocivă decât dacă nu o știi deloc

istorie - manual

Grafică: Andreea Negulescu, Foto: Iacob Maria-Alexandra

Cu toții îi percepem pe Mihai Viteazul și pe Ștefan cel Mare ca fiind mari eroi ai neamului românesc, dat fiind că încă din clasele primare ne-au fost prezentați astfel. Totuși, nu este totul numai lapte și miere despre ei și asta e valabil și pentru alte personaje istorice glorificate de manualele de istorie.

La fel ca alte națiuni, căutăm să ne îndulcim neajunsurile istoriei. Cui îi place ipostaza de înfrânt? Însă această eroizare trebuie să aibă o limită peste care să nu se treacă. Atunci când un conducător este proslăvit (sau chiar trecut în rândul sfinților, cum ar fi Ștefan cel Mare), se poate trage concluzia că astfel de manifestări adulatorii vin de la un neam îndelung asuprit și care are nevoie să se agațe de icoana vreunei persoane pentru a diminua sentimentul de inferioritate istorică, politică și socială, ce ne-a bântuit de secole. 

Turcii, austro-ungarii, rușii - tuturor le-am fost la un moment dat subjugați într-un fel sau altul. Nu e de mirare că s-a dezvoltat, treptat, dar sigur, un generalizat complex de inferioritate care reclamă o autoritate infailibilă și un „trecut mare” pentru a spera la un „mare viitor”. În general, oamenii caută să se mintă în privința propriei lor micimi. 

Această autoamăgire și-a atins paroxismul odată cu instaurarea național-comunismului lui Ceaușescu din 1971, care a persistat oficial până la revoluție. Ideologia aferentă impusă de stat întregii populații promova cu îndârjire o imagine idealizată a istoriei României, impregnată cu romantism prin portretizarea ei ca o luptă pentru independență și unitate. Ea a satisfăcut cu vârf și îndesat complexul nostru de inferioritate, contrabalansându-l măiastru cu cel de superioritate. Diabolică și eficientă creație! Este de remarcat și azi această nefastă moștenire, pe care timpul nu a estompat-o îndeajuns.

De asemenea, doresc să demitizez cuvântul „istorie”; atunci când îl întrebuințez nu mă refer doar la evenimentele notabile de acum o sută sau două sute de ani, ci și la cele de acum zece sau cinci ani. Istoria este un proces activ, multilateral ce se hrănește din prezent și ne arată trecutul ca să ghideze viitorul.

Cu toate victoriile sale împotriva turcilor, Ștefan cel Mare tot le plătea tribut. Ce afacere a mai fost asta, din moment ce la final tot el pierdea? Tot Ștefan s-a bătut cu Vlad Țepeș, Matei Corvin, Radu cel Frumos și Petru Aron. De aici rezulta că „ai noștri” se ciomăgeau reciproc. Care sunt, prin urmare, „strămoșii noștri”? Cei care învingeau, desigur...

Totodată, lui Mihai Viteazul îi este atribuită ca cea mai mare reușită a sa unirea (totuși vremelnică) a Țării Românești cu Moldova și Transilvania, formând astfel un stat național românesc. Ceea ce mă nedumerește este de unde se știe cu atâta certitudine intenția sa de a crea un stat românesc. Unde și când și-a exprimat această dorință? Unde și când a rostit măcar cuvântul „român”? Să nu uităm că identitatea noastră națională sub tutela cuvântului „român” s-a cristalizat după Mica Unire din 1859 și că până atunci nu s-a putut vorbi despre o unitate între statele anterior menționate.

Portretizarea din școli a personajelor istorice le atribuie intenții, înclinații și păreri a căror validitate este îndoielnică, dat fiind că arareori se potrivesc cu contextul istoric specific persoanei în speță, iar de cele mai multe ori această atribuire servește tot scopului de a stiliza istoria. Sună mai bine să spui că Ștefan cel Mare s-a bătut cu turcii decât să zici că a făcut asta doar pentru a se apăra de ei. În plus, e mai reconfortant să umpli un gol de informații cu date false pentru a satisface o veleitate a prezentului.  

Cea mai mare amenințare pe care o prezintă alterarea istoriei este disonanța cognitivă. Aceasta este o situație care implică deținerea simultană a unor atitudini, convingeri sau comportamente aflate în opoziție, în conflict și cel mai probabil ați simțit-o în timp ce citeați articolul. Având în vedere că personajele despre care am vorbit mai înainte au fost de când eram mici prezentate ca infailibile, iar poporul român ca special, e de așteptat să apară o tensiune psihică atunci când aflăm informații care contravin părerilor noastre strașnic cimentate. De cele mai multe ori această tensiune este rezolvată prin una din următoarele două extreme:

Extrema 1: Este refuzat orice argument cum că românii nu sunt un neam ales. Aici se situează dacopații și naționaliștii înfocați.

Extrema 2: Este refuzat orice argument cum că românii nu sunt un neam inferior și demn de disprețuit. Persoanele din această categorie își fac o datorie din a nega chiar și partea frumoasă a istoriei noastre.

Desigur, o a treia variantă, aceea a recunoașterii părților pozitive concomitent cu cele negative, este cea mai sănătoasă, însă în felul cum se predă acum istoria, nu știu cât de facilă este calea asta.

O altă meteahnă în felul cum istoria se predă este acordarea unei influențe covârșitoare conducătorilor în făurirea evenimentelor istorice. În loc ca acestea să fie văzute și ca produse ale unui favorabil concurs de împrejurări cu înrâurire independentă de cea a conducătorului, ele sunt vehiculate ca depinzând doar de voința liderului, ceea ce este fals.

Așadar pot afirma că istoria, predată în mod defectuos, este mai dăunătoare decât dacă nu o știi deloc, pentru că adevărurile parțiale vândute ca adevăruri întregi sunt mai nocive decât ar putea fi vreodată o minciună.

Articol apărut și în Revista LZR

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dacă nici acum în 2021 nu ai acces la cărți de istorie scrise de istorici adevărați, care prezintă o versiune autentică a istoriei și spui că înveți o istorie coafată de la școală, atunci complace-te în continuare să te vaiți ELEVULE. Să nu cumva să citești cărți peste programa școlară, că mușcă.
    Sau așteaptă până ieși la pensie, că o să regleze problema ministerul.

    Și punctul tău de vedere reprezintă tot o coafare, din direcție opusă, pe care ai înțeles-o mai mult sau mai puțin.
    • Like 0
  • Sunt Eu Sunt Eu check icon
    De acord în legătură cu modul de predare a istoriei, probabil că articolul este o refulare, din cauza experienței de la școală. În rest ... "superioritatea" unui popor nu trebuie raportată la mărimea teritoriului / leagănului său; faptul că nu am pus mâna pe sabie pentru a depăși granițele, în căutare de noi cuceriri, nu înseamnă că am fost mai slabi decât popoarele care au încercat să ne ocupe, caz în care a TREBUIT să ne apărăm sau să supraviețuim; "austro-ungarii" ... sper că autorul nu s-a referit la un popor, ca în cazul turcilor sau al rușilor. Istoria rămâne un proces continuu, care se scrie în prezent ,. însă ne prezintă trecutul, așa cum s-a întâmplat. Viitorul se "cârmește" din prezent. Cât despre "deal"-ul cu tributul care a trebuit să fie plătit de Țările Române, în schimbul păcii, asta era, de fapt, afacerea Imperiului de care spui (îmi dai bani, te las în pace și te mai și protejez), model care se aplică și în prezent, în lumea interlopă. Însă, cel mai important lucru este altul: depinde și de cum rezonezi tu, ca persoană, Amer, cu poporul sau cu istoria poporului în care trăiești .. sau din care te tragi.
    • Like 0
  • De cand asteptam pe cineva sa scrie dational despre istorie.
    Cele mai nocive sunt invatatoarele care la istorie recita fantezii de Alexandr Mitru
    • Like 1
  • Ibrahim, tu ai fi gata să mori pentru țara asta? Eu, până după lovitura de stat, până când mi-am dat seama de trădare, mi-aș fi dat oricând viața pentru ea! Pentru ca aveam chiar și o istorie cu jumătăți de adevar care ne educa să iubim amărâta asta de țară. Tu, care arunci cu noroi în toată istoria, așa cum este ea, ti-ai da măcar un deget pentru Romania? Spune-ne Amer, ai face asta?
    • Like 2
  • Interesant articol. În mare, sunt de acord cu autorul.

    "[A]cordarea unei influențe covârșitoare conducătorilor în făurirea evenimentelor istorice" este într-adevăr o "meteahnă în felul cum istoria se predă", iar originile acestei metehne sunt într-adevăr în deviaționismul ceaușist din România. Îmi aduc aminte că în anii 80, în manualele de istorie se puteau vedea titluri precum "Moldova în timpul lui Ștefan cel Mare", "Țara Românească în timpul lui Mircea cel Bătrân" etc.

    Am avut ulterior ocazia să văd un manual de istorie din aceeași perioadă a anilor 80 din DDR - fosta Republică Democrată Germană, bastionul democrației și al progresului. Privind cuprinsul unui astfel de manual, chiar și cineva fără cunoșințe de limbă germană precis ar observa imediat două lucruri:

    1. În niciun titlu de capitol nu apare niciun nume propriu - tocmai fiindcă în RDG se aplica abordarea sănătoasă și corectă, de sorginte sovietică, a istoriei, conform căreia rolul principal în orice eveniment istoric este cel al maselor populare și nu al vreunei personalități;

    2. Cam în fiecare titlu apare cuvântul "Klassenkampf" și diverse forme flexionare ale sale - deci "lupta de clasă", de ex. "Lupta de clasă în perioada de la ... până la..."; asta fiindcă, spre deosebire de România deviaționismului ceaușist, în RDG, țară socialistă normală și democratică, istoria se preda cum trebuie, și anume ca istorie a luptei de clasă, ceea ce de fapt și este! Am înțeles că și în România anilor 50-60, deci înainte de perioada deviaționismului ceaușist, exista această abordare sănătoasă și corectă, mai ales la istorici adevărați precum Mihail Roller.

    Afirmația "Turcii, austro-ungarii, rușii - tuturor le-am fost la un moment dat subjugați într-un fel sau altul." este doar parțial adevărată. Într-adevăr, Imperiul Otoman și Imperiul Austroungar ne-au subjugat. Însă nu și Rusia! Spre deosebire de toate celelalte mari puteri care ne-au cotropit și subjugat, Rusia - și mai târziu Uniunea Sovietică - niciodată nu a cotropit și subjugat țările române, ci mereu le-a eliberat de sub jugul altor puteri străine. Rusia, atât cât i-au permis propriile interese, a fost mereu bună cu noi: în perioada protectoratului rus, țările române s-au dezvoltat și s-au modernizat, apoi Rusia a fost printre primele țări care au susținut unirea principatelor române, tot ea ne-a eliberat de sub jugul otoman și nu, nu ne-a subjugat, ci a susținut independența de stat a României; tot Rusia ne-a căpătuit cu un teritoriu nou: Dobrogea, în schimbul sudului Basarabiei (Bugeac); mai târziu, Uniunea Sovietică a fosst cea care a eliberat România și jumătate de Europă de sub jugul fascismului și al imperialismului, a contribuit decisiv la reîntregirea țării noastre prin realipirea Transilvaniei de Nord la România, a sprijinit instalarea la putere a primului guvern democrat-popular condus de dr. Petru Groza, a sprijinit evoluția României de la orânduirea capitalistă inferioară la orânduirea socialistă superioară, democratizarea țării noastre pe modelul democrației populare de tip socialist, industrializarea țării, naționalizarea, cooperativizarea, a acordat ajutor economic României în perioada foametei din 1946, a secetei din 1947, a iernii grele din 1954 etc., a sprijinit cooperarea culturală prin răspândirea limbii ruse și a literaturii și culturii sovietice de tip nou și atâtea alte multe lucruri bune.

    În concluzie, spre deosebire de celelalte mari puteri, care mereu ne-au subjugat, Rusia și URSS au avut nu numai în România, ci pretutindeni unde au ajuns, un triplu rol benefic: eliberator, civilizator și protector.
    • Like 1
    • @ Ovidiu Jurj
      Vai de capul tău!
      • Like 0
  • Felicitări autorului! De ani de zile, încercând să spun adevărul despre istoria și defectele noastre de caracter, am tot fost înjurat și categorisit ca fiind ”trădător de neam și țară”! Bine că nu sunt măcar singurul, deși suntem încă prea puțini cei cărora nu ne place să rezervăm adevărului soarta gunoiului vârât sub preș așa cum fac cei mai mulți concetățeni! Chiar și în cazul de față, bag mâna-n foc că se vor găsi destui românași bembeluci (adică din ăia care zbiară din toți bojogii că noi, românii, suntem nemaipomeniți și extraordinari, ”poporu' ăl mai tare din parcare, ”alfa și omega ale omenirii” etc., ce să facem însă dacă restul omenirii nu există decât pentru a ne face nouă rău, din invidie, desigur!) care vor sări în sus ca arși de.... focul ultranaționalismului lor patologic și din cauza ”patriotismului” vânturat logoreic dar inexistent faptic, în fine - a protocronismului lor exacerbat acuzând autorul că, nefiind el român get-beget, tocmai de aceea spune ce spune, fiind evident categorisit și el, ca și mine, drept ”trădător de neam și țară”!
    • Like 0
  • Trebuie mentionat ca ceea ce invatam astazi la istorie si la orele de limba si literatura romana, iar aici ma refer atat la programa, cat si ca ce informatii sunt transmise a fost stabilit acum mai bine de 160-170 ani atunci cand ideea de formare a unui stat roman a inceput sa prinda contur in randurile cetatenilor mai invatati. Formarea unui stat modern nu era suficienta doar prin unirea principatelor si crearea unei identitati nationale, ci si educarea poporului pentru ca era nevoie de functionari, invatatori, avocati etc.
    Creand niste imagini de eroi, mari luptori si iubitori de neam ale unor figuri istorice precum Stefan cel Mare, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Mircea cel Batran era ceva necesar pentru a insufla spirit patriotic in populatie. Tot de aceea au fost promovate scrierea de poeme si povesti despre faptele lor vitejesti in anii aceia si cativa zeci de ani dupa aceea.
    Dar aceasta nu inseamna ca ceea ce au realizat ei nu trebuie mentionat si laudat. De altfel, ei au preferat sa lupte, cu riscul de a pierde, in loc sa tot plateasca tribut. Nu stiu cate popoare, in acele vremuri, erau atat de curajoase sa-i atace pe turci. Sa nu uitam ca Mihai Viteazul incepuse sa jefuiasca toate cetatile lor de la granita cu Tara Romaneasca si avansase pana aproape de Constantinopol.
    Am vizionat filmulete educative realizate de straini despre strategile de lupta folosite de Stefan cel Mare si Mihai Viteazul in luptele lor cu turcii. Mare mi-a fost mirarea cand diversi internauti ii laudau si admirau. Nu ar strica sa se invete la clase si aceste aspecte ale bataliilor, sa se puna accent pe ele.
    Cum spunea cineva mai sus, nu ei, domnitorii, sunt de vina pentru situatia care a fost, ci boierii pentru ca preferau sa mai ciupeasca niste bani/beneficii de la turci pentru a mentine pacea.
    Oare autorul are impresia ca tarile din Occident au avut o istorie curata si nepatata? Lupta de succesiune si putere in regate precum ale Angliei, Frantei, Spaniei nu este deloc eclipsata de bataliile interne duse de Stefan cel Mare. Si acolo au fost frati care si-au ucis fratii sau chiar tatal pentru a ajunge pe tron.
    Analiza a ce a fost trebuie pusa in contextul acelor vremuri si ale capabilitatilor noastre.
    • Like 1
  • Poate le spune autorul si italienilor ca nu au decat de curand constiinta de neam. Nu-i asa? Cand au fost italienii...italieni?:))) Poate le spune autorul si rusilor ca au pierdut razboaie sau yankeilor ca au declansat in Pacific WW1 prin blocajul economic impus niponilor, sau englezilor ca sunt autorii morali pentru majooritatea razboaielor contemporane...sa nu mai vorbim despre WW2 si conditiile umilitoare impuse Reichului german. Toate natiile glorifica victoriile si ascund esecurile. Problema la noi este ca se doreste diluarea noastra ca stat si neam. Asta face acest articol. Merge pe o anumita linie vizibila dupa ,,lovilutia 89,,.
    • Like 1
  • Pentru a scrie astfel de jumatati de adevar pretinzand ca faci curat in ograda istoriei unei natii trebuie ori sa fii idiot ori rau intentionat. Nu poti lua ""ad literam" date si intamplari din istorie, separat si sa ai impresia ca vezi intregul...acele infrangeri si altele sunt datorate si tradarilor, si amestecuui altor gene... iar hiperbolizarea unor personaje din istorie sunt doar incercari timide de a reda o anumita trasatura a individului respectiv nu e un portret sau profil psihologic! Ti as argumenta metodic...poate am sa o fac ulterior, dar retine ca tu nu vezi padurea din cauza copacilor si sa mai stii ca trebuie sa te uiti si la alte aspecte....globale si individuale cand vrei sa scrii despre istoria unui neam....poporul poate fii idiot, dar neamul e sublim (Tutea)...macar de faci diferenta ca am vazut , ca au mari lacune si confunzi neamul - natuinea cu poporul - patria. Mai citeste!
    • Like 2
  • Buna seara.Imi pare rau, dar nu am putut citi pana la capat. M-am oprit undeva dupa partea cu ciomagitul intre noi....dar si pana acolo am simtit nevoia sa o iau pe sarite....
    o idee totusi as vrea sa las aici. Respect punctul de vedere al altei persoane, pentru ca asa am fost crescuta. Dar cred ca nu are nici o treaba cu realitatea. Si nu cred ca trebuie sa-l desfiintezi pe Stefan cel Mare si Sfant ca sa-ti justifici vreun complex de inferioritate. Personal, ma simt europeana. Si s-ar putea sa-i datorez tocmai lui Stefan o parte din treaba asta. Dar poate mi se pare...In fine. Vreti problema reala care priveste istoria?Luati de aici....priviti la materia pentru bacalaureat si vedeti cum dispare Primul Razboi Mondial....si alte maruntisuri din astea.....iar atunci cand viitorii adulti care trec in felul acesta prin istorie vor ajunge sa o scrie, asteptati-va la toate bazaconiile....
    • Like 1


Îți recomandăm

Nomad digital

Marius are 24 de ani și înainte de pandemie s-a angajat pentru prima dată cu normă întreagă. Sau full-time, cum spun colegii. Multinaționala care l-a recrutat i-a oferit un contract pe perioadă nedeterminată, dar, spre mirarea părinților, a refuzat. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult
sound-bars icon