„Cu bastonul prin București”: mii de oameni se adună pe străzi să descopere istoria uitată a orașului lor: „În urmă cu 8 ani, nimeni nu era interesat de povestea Bucureștiului”

Foto: Andreea Dobrescu

Pe strada Logofăt Udriște din Capitală, se află o casă care are pe fațadă un manuscris și o peniță, ce i-a aparținut acum multă vreme unui istoric și publicist pe nume Gheorghe Ionescu Gion. „Ionescu Gion a scris, în anul 1899, prima lucrare exhaustivă despre București. El a realizat această lucrare în trei ani, după ce a consultat vreo 5.000 de documente pentru că Bucureștiul la momentul respectiv, în 1895, nu avea nicio lucrare de valoare despre istoria sa. Primarul de atunci, Nicolae Filipescu, a fost nevoit să refuze participarea la o expoziție internațională, tocmai pentru din acest motiv”, le-a povestit Alberto Groșescu, vicepreședinte al ARCEN, celor 500 de oameni care au participat, duminică, la un tur al cartierului evreiesc ghidat de el și de fondatorul ARCEN, Edmond Niculușcă. 

Povestea veche de 120 de ani rezonează cu o realitate de astăzi: acum, ca și atunci, locuitorii din București sunt mai puțin dispuși să își descopere, să își cunoască în profunzime orașul. Dar lucrurile par să se schimbe.

Alberto Groșescu și Edmond Niculușcă și-au propus ca în această primăvară să organizeze trei tururi „Cu bastonul prin București” în timpul cărora locuitorii Capitalei să descopere zone încărcate de istorie ale orașului. Într-un weekend, au fost în zona Căii Moșilor. 

Vinerea, sâmbăta și duminca trecută, i-au plimbat pe participanți prin Cartierul Evreiesc. Iar pe 25, 26 și 27 mai îi vor purta pe cei interesați prin istoria Cartierului Cotroceni. Vor urma apoi, firește, tururile de vară.

În jur de 1.300 de oameni, dintre care 500 doar în ziua de duminică, au venit în weekend pentru a lua parte la turul Cartierului Evreiesc. La începutul secolului 20, 70.000 de mii de evrei, 11% din populația orașului, trăiau în București, reprezentând cea mai numeroasă minoritate din Capitală. Apoi vremurile i-au forțat să plece, iar exodul lor, început prin anii ‘30 și terminat prin anii ‘80, a lăsat o mulțime de case frumoase „orfane”. Zidurile lor astăzi dărăpănate vorbesc despre întâmplări și obiceiuri vechi, despre personaje cu greutate, despre trauma pe care a reprezentat-o la nivel uman, cultural, arhitectural comunismul.

Imaginile cu străzile devenite neîncăpătoare pentru cei dornici să participe la o lecție de istorie și de civilizație sunt impresionante. Generații diferite, de la bunici la copii în cărucior, străbat în timpul tururilor puntea către trecutul nostru comun. Însă la primele ediții, organizate în anul 2010, abia dacă se strângeau 10 persoane. „Am avut răbdare și am construit încă din 2010. În momentul în care faci un efort de documentare, organizezi un tur și apar 10 oameni, îți vine să renunți, pentru că te gândești că nu există interes, ca oamenii. Dar am aut răbdare, am început să explorăm mai mult, să documentăm mi mult, să facem tururile mai bune. Cred că am construit și ce vrem noi să facem pe mai departe e să construim”, spune Alberto Groșescu.

La unul dintre tururile lor au ajuns în mahalaua Flămânda și s-au oprit să povestească în fața unei case. Din casă, a ieșit un bărbat, care s-a alăturat grupului și care, de atunci, a început să îi însoțească la multe dintre edițiile „Cu bastonul prin București”. De curând, l-au văzut din nou, având alături de el un copil foarte mic. Semn că povestea poate are șanse să meargă mai departe. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp