Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

De ce nu avem nevoie de un muzeu al „identității și conflictelor transilvane”. O inițiativă cinică, fără legătură cu istoria

Pelerinaj în Transilvania

Foto: Szilard Koszticsak/ EPA /Profimedia

Se reactivează astăzi o pagină de istorie transilvăneană, ilustrativă pentru dimensiunile conviețuirii interetnice prin înființarea unui muzeu la Florești, județul Cluj. Muzeul se înființează în cadrul Planului Național de Reziliență și Redresare (cap. IV/2) și se intitulează „Muzeul identității și conflictelor transilvane”, o formulare pe cât de perversă, pe atât de cinică. În primul rând, se bat cap în cap ambivalențele conținutului „doctrinar” al muzeului: pe de o parte este vorba de istoria etniilor care au conviețuit în acest spațiu, pe de altă parte, acesta ar fi muzeul conflictelor transilvănene. În al doilea rând, locul de înființare al acestui muzeu este celebra comună Florești, al cărei consiliu local a votat alocarea unui teren pentru acest scop (mai degrabă s-ar frământa colegialii consilieri ai primăriei și primarul din Florești să descongestioneze traficul național și internațional strangulat în această comună și să gândească aerisirea locuințelor îndesate în spațiul comunei, care după unii sunt și prost executate). 

În al treilea rând, spre știința consiliului și a inițiatorilor muzeului, ar trebui să se afle că această localitate este un spațiu al conviețuirii și nu al conflictelor. Mihai Românul din Florești a reprezentat iobăgimea românească în răscoala din 1437, fiind unul din căpitanii răscoalei conduse de maghiarul Nagy Antal din Buda. Prin urmare, a fost o „frățietate” de arme româno-maghiară. Este vorba, așadar, despre o contradicție în termeni și în ... referințe. De aceea, inițiatorii muzeului trebuie să se hotărască și să decidă dacă muzeul este al identităților etnice din Transilvania care au conviețuit de-a lungul istoriei, sau dacă același muzeu este al conflictelor istorice insurmontabile și definitive.

În al patrulea rând, este greu de învățat lecția europeană a discursului public privind conflictele. Să luăm exemplul Germaniei și Franței, ale căror manuale de istorie nu exhibă public zonele conflictuale sau războaiele de odinioară pentru a nu reactiva adversitățile multiseculare franco-germane. La fel, se poate inventaria istoria conflictelor româno-maghiare din Transilvania și se va constata că ele reprezintă doar câteva secvențe nesemnificative pentru istoria comună multiseculară, dar ... paralelă a românilor și maghiarilor din Transilvania (paralelele coexistă, dar nu se întâlnesc niciodată). Prin urmare, este irelevantă în economia milenară istoria conflictelor transilvănene, deși unora le place ca ele să fie exhibate spre folosul meschin electoralist al unor români și maghiari. Pe de altă parte, europenismul guvernanților (alde Ghinea) și al celorlalți miniștri total nepregătiți și descentrați în ale culturii și cunoașterii minimale, este unul facil și învățat pe apucate la celebrissima SNSPA, adică fosta Academie „Ștefan Gheorghiu”.

În al cincilea rând, inițiatorii acestui proiect de la Muzeul Național al Transilvaniei ar trebui să-și arate „vredniciile” în propria unitate, prin modernizarea expozițiilor de bază, prin expoziții temporare relevante și atractive, prin proiecte educaționale specifice muzeului, înainte de a descinde în aglomeratul Florești. Mai pe scurt, să fie autentici și competitivi și nu doar pohtitori superficiali ai .... rezilienței.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult