Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Rezoluții de Anul Nou

Rezolutia de Anul Nou

(Foto: Guliver/Getty Images)

An de an, cu câteva zile înainte de Revelion, îmi zic: „Gata, anul ăsta o să scriu şi eu rezoluția, viziunea sau cum s-o numi ea, pentru anul ce va să vină. Şi o să scriu şi despre anul ce se încheie. Ce mi-am propus, ce am realizat, ce nu am realizat."

Cumva, se face că vine ziua de 30 şi apoi 31 decembrie şi stau tot cu foaia în față şi stiloul în mână, evident cu intenția de a mă apuca de scris, şi nu reuşesc să scriu nimic.

Parcă mă sabotează cineva!

Stau şi mă întreb la ce e bună retrospectiva asta. Anul oricum a trecut. Am făcut tot ceea ce am ştiut mai bine în momentele respective. Că, de aş fi ştiut altfel, aş fi făcut.

Aşa că, mi-am inventat propriul mod de a face retrospectiva la ce a fost şi de a îmi scrie viziunea la ce va fi. Poate că lipsea touch-ul personal şi de-aia nu scria stiloul!

1. Mă felicit chiar şi pentru lucrurile mici pe care le-am făcut anul ăsta.

Avem atât de mult tendința, uitându-ne înapoi, să ne arătăm cu degetul. Am fost învățați să dăm şi să ne dăm feedback mai mult la ceea ce nu am făcut bine şi mai puțin la lucrurile de care am fost mulțumiți. Să nu ne lăudăm, nu?! Că lauda de sine nu miroase a bine.

Am hotărât ca acum, la sfârşit de an să îmi spun:  „Bravo că ai reuşit să te duci la sală o lună" în loc de „Nu am fost în stare să mă duc tot anul".

2. Am muțumit celor care am simțit că au adus un plus, cât de mic, în viața mea.

Aproape în fiecare zi cunoaştem oameni.

Interacționăm mereu unii cu ceilalți. Sunt oameni cu care, poate, ne întâlnim o dată în viață, dar de la care învățăm ceva, care ne aduc o conştientizare cât de mică despre noi, despre lume, despre viață.

I-am scris astăzi Danielei, pe care Universul mi-a scos-o în cale ca să fie pârghia cu ajutorul căreia să mi se realizeze visul, atelierul de modelaj în lut pe care îl am astăzi. Şi i-am scris fostului meu iubit, mulțumindu-i pentru că el a fost cel prin intermediul căruia mi-am recăpătat încrederea în mine. Şi le-am mai scris multora. Din inimă. Şi cred eu că, acele câteva cuvinte din suflet au făcut mai mult decât toate video-urile trase la indigo pe care ni le trimitem în masă de Sărbători, că doar nu mai e timp nici măcar de un mesaj personalizat, darămite de un telefon.

3. Mi-am scris pe o hârtie Visul. Ăla mare, cel pe care nu crezi că este posibil să îl realizezi anul viitor sau în următorii 5 sau nici măcar în toată viața ta!

Cu toții avem nevoie de o motivație puternică, suficient de puternică care nu numai să ne pună în mişcare ci să ne şi țină în mişcare! Altfel, dacă visul este mic, este posibil să ne pierdem interesul pe drum.

Visul meu este să aduc conştientizare în rândul copiilor cum că ei au potențialul şi resursele de a fi, de a face, orice îşi doresc ei. Să le arăt cum să trăiască o viață conştientă. Cum să se descopere pe ei înşişi, cine sunt, ce le place şi ce nu le place şi cum să îşi deseneze viitorul.

Să le dau bagheta magică cu care se pot inventa şi reinventa la nesfârşit. Eu am făcut asta şi continui să o fac. Dacă aş fi conştientizat măcar o mică parte din lucrurile de care sunt conştientă acum, astăzi ar fi altfel.

Am recitit zilele trecute nişte notițe de la un curs la care am fost acum doi ani. Era scris cu ghilimele „Nu poți face mai mult decåt crezi tu despre tine însuți că poți face".

Credințele ne țin pe loc, ne limitează opțiunile şi ne îngrădesc visurile.

4. Am pornit cu finalul. Apoi am stabilit primul pas pe care îl voi face în direcția respectivă.

De ce?! E foarte simplu. Pentru că, pe drum apar mereu schimbări. Dacă este ceva sigur pe lumea asta, lucrul acela este schimbarea.

Nu o să îmi setez ca obiectiv să am o casă cu piscină, pentru că, hai să fim serioşi, eu nu am bani nici măcar de o cămară! O să îmi setez ceva ceea ce pot realiza.

Ei, pentru anul ce vine o să îmi setez ca obiectiv să îmi cresc cifra de afaceri cu 500%. Primul pas este să investesc timp şi bani în marketing. Să fac cunoscut atelierul la cât mai multe şcoli şi grădinițe din Bucureşti. Pun mâna pe telefon şi mă pun pe treabă. Care va fi pasul 2 voi vedea pe drum. Pentru că, nu degeaba avem noi românii vorba aceea „Socoteala de la piață nu-i la fel ca cea de acasă".

Şi asta e bine de făcut nu numai în business, dar şi în relații. Să mă uit ce fel de relație îmi doresc, ce fel de persoană vreau să am lângă mine şi apoi să pornesc la drum. Având in minte finalul, îmi va fi mai uşor să ştiu când mă abat de la drum.

5. Le spun celor dragi că îi iubesc şi le spun pentru ce îi apreciez.

Da, te gândeşti că ei ştiu. Mai mult ca probabil că da, ştiu. Imaginează-ți că un om drag ție te îmbrățişează, îți spune că apreciază faptul că la tine a găsit mereu suportul de care a avut nevoie şi că apreciază bunătatea, răbdarea şi devotamentul tău. Poate că simțeai deja toate astea, dar acum, că ți-au fost şi spuse, cum te simți? Nu de alta, dar când ceva nu ne convine ne repezim să spunem. Reproşuri avem mereu…

Îmi amintesc acum vreo două luni că m-a sunat Marius, un coleg de la şcoala de coaching. Mi-a spus doar atât:

- Bună. Te-am sunat doar să îți spun că apreciez modul tău de a fi, aşa, directă, îmi place cum spui tu lucrurilor pe nume.

De-abia am bâlbâit un mulțumesc… M-a lăsat cu gura căscată şi cu un zâmbet larg pe buze!

6. Cer iertare. Da, treaba asta cu iertarea e peste tot. Sunt de acord.

Un lucru e sigur însă. Cu toții greşim şi mai ales când e vorba de cei dragi şi apropiați nouă, ştim că ne iartă oricum.

Ieri, când am luat-o pe mama în brațe şi am rugat-o să mă ierte pentru momentele în care mi-am pierdut răbdarea şi m-am purtat urât cu ea, avea lacrimi în ochi. Am simțit atunci că a contat. Pentru ea. Cåt despre mine am simțit o uşurare şi o bucurie care mi-au inundat sufletul. E atât de simplu, şi totuşi presupunem de atâtea ori că nu mai este nevoie să spunem “Iartă-mă”…

Sunt lucruri pe care le putem face nu doar la sfârşit de an, ci şi la început de an. Şi azi, şi mâine, şi în fiecare zi! Lucruri care ne vor umple sufletele, care vor aduce bucurie, care ne vor face să fim mai buni şi să trăim într-o lume mai bună!

La mulți ani!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bună Gabriela, unii dintre noi, mai ales eu, nu am știut niciodată ce este iertarea. Eu nu am iertat și nu am cerut iertare niciodată. În plus nici nu știu cum se simte iubirea decât din filme, cărți și ce spun ceilalți. Un psiholog mi-a spus odată că eu nu știu ce e iubirea, iar un preot mi-a spus că am inimă de piatră. Așa că pentru mine să spun iartă-mă, să iau pe cineva în brațe sau să ofer un zâmbet cald pare ceva fantastic de greu. Poate mai vorbim...
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult