M-am trezit și m-am spălat pe ochi. Am aprins candela pe vatră și m-am gândit că e ultima dată când o fac în acest an.
Un an greu, în care viața mi-a dat să experimentez multe. Am trecut spre sfârșit de an de la agonie la extaz, dar și în extaz aveam încă inima din agonie.
Și pentru umanitate a fost un an greu. A ieșit din pandemie direct în război. Aici, aproape, frate creștin ucide frate creștin cu pretextul că îi apără credința și ființa.
Mâine dimineață, când o voi aprinde, va fi alt an. Ce îmi doresc pentru noul an!?
...Să aprind candela dimineața...
... O să spuneți că e puțin să îmi doresc asta, dar nu e puțin, e totul. Dacă am ajuns până la vatră înseamnă că pot merge, respir, trăiesc... Dacă m-am dus să aprind candela înseamnă că m-am gândit la Dumnezeu și mi-am ridicat sufletul spre El, ca prim gest al dimineții... Cum să fie puțin toate astea!?
...Să ardă focul în sobă și eu să îl aud trosnind, să fie cald în casă, să fie pe plită o oală cu lapte fierbinte și un ceaun în care să fac mămăliguță, ca în dimineața aceasta...
...Iar vă simt gândind că e puțin asta...
...Nu e puțin deloc. Înseamnă că Dumnezeu mi-a dat tot ce îmi trebuie. Lemne, căldură, mâncare... Să aud focul trosnind în sobă pentru mine e fericire...
...Să mă sune copiii din când în când ca să știu că sunt bine e raiul meu pe pământ...
...Și tot din când în când să fiu inspirată să scriu, că să îmi împlinesc menirea pentru care am venit pe pământ...
...Să fie pace în lume; să aud că David l-a învins pe Goliat încă o dată în timpurile noastre...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.