Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ce facem cu ziua în plus din anul 2020

Anul Nou - Mihai Schiau

Am făcut Revelionul în Piața Constituției și, la întoarcere, am traversat Parcul Izvor, în drum spre metrou. Cele cinci minute au părut lungi cât tot anul 2019, pentru că a trebuit să îmi trag gluga pe cap și să fac efectiv slalom printre petardele și artificiile care se aprindeau și se detonau de unde nu te aștepți.

Și, cu fiecare bombă care pocnea mai aproape sau mai departe de picioarele și fața mea, îmi imaginam inevitabil the worst case scenario. Am eu un deget strâmb la mâna stângă, însă cum ar fi să nu îl mai am deloc? Sunt eu miop, dar cum ar fi să nu mai văd deloc? Am eu tălpile degerate, după șase ore de stat în picioare, însă cum ar fi să nu mai am pe ce călca?

Ceea ce vreau să spun este că nu ar mai trebui să luăm atâtea lucruri for granted, ci ar trebui să fim recunoscători pentru ele. Pentru faptul că vedem, deși avem nevoie de ochelari. Că auzim, deși de la o vârstă sunetele înalte devin mai puțin perceptibile. Că putem simți mirosul preparatelor de Crăciun și Anul Nou, deși uneori mai avem nevoie de picături de nas. Și că avem zece mâini la degete și zece la picioare.

Că avem un acoperiș deasupra capului, deși cu toții ne-am dori o vilă cu piscină. Că avem un loc de muncă, deși cu toții suntem interesați unde e „angajată" capra vecinului. Că avem alături de noi un om cu care să împărțim bune și rele, deși nu e copia noastră fidelă și ne mai contrazicem sau cicălim uneori. Că avem prieteni, colegi sau rude cu care să împărtășim momente și amintiri și cărora să le cerem ajutorul. Și, mai ales, că avem o mamă și un tată. Sau doar o mamă, dacă provenim din familii mai puțin tradiționale.

Cu alte cuvinte, să nu mai credem că toate ni se cuvin, ci să ne bucurăm pentru tot ce avem. Fie că am muncit sau luptat pentru acele lucruri, fie că pur și simplu ni s-au dat. Atât timp cât nu le-am obținut prin mijloace ilegale, sunt ale noastre și trebuie să le prețuim. Pentru că le putem pierde.

Însă, deși mama și tata, soțul sau soția, locul de muncă, prietenii și pasiunile ne definesc, altceva este infinit mai important. Ceva pentru care, acum 30 de ani, oamenii au ieșit în stradă și mulți dintre ei chiar au murit: libertatea.

De curând, citeam că, dacă stand-up-erii din SUA ar face glumele pe care românii noștri le fac pe scenă, ar fi împușcați pe loc. Adică una dintre cele mai tinere democrații din Europa este mai liberă decât țara tuturor posibilităților. Asta nu poate însemna decât un singur lucru: că Revoluția noastră a reușit. Suntem liberi!

Iar, dacă suntem prea tineri să fi fost acolo în 1989, nu putem decât să ne bucurăm de beneficiile pe care le-am obținut atunci. Însă să fim conștienți că, deși suntem în UE și NATO, o serie de pași și alegeri greșite ne poate face să pierdem tot ce am agonisit în acești ani.

Anul 2020 este bisect, adică are o zi în plus. Putem să ne bucurăm pe 29 februarie de toate lucrurile pe care le avem, de la familie și copii, la job și pasiuni. Sau o putem face de pe 1 ianuarie, începând noul an recunoscători pentru toate lucrurile pe care România, așa cum e ea, ni le oferă.

Eu mă bucur că, în 2020, o să îmi văd idolul din nou la București, o să lucrez sub îndrumarea aceleiași șefe și o să am aceeași mamă, la fel de plină de viață, chiar dacă se apropie de 60 de ani. Voi pentru ce îi sunteți recunoscători, deja, lui 2020?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sa fiu recunoscatoare? Pentru ce, pentru tara praduita de hoardele de hoti (cu pseudonim de politicieni!)?? Pentru retarzii care arunca cu petarde si de Craciun, si de Sfantul Vasile, si curand vor arunca si de sfintele Pasti? Ca, deh, atata ii duce mintea, adica neuronul ala singuratic ratacit intr-o cutie craniana prea mare.... Pentru polita locala care nici macar nu se oboseste sa ii tempereze pe imbecili, desi sunt primii la dat amenzi stupide si la dat cu gaze la mitinguri de genul 10 august? A, nu, nu, mai trebuie sa luptam mult pentru educatia acestei tari - abia dupa aceea vom avea timp sa ne tragem sufletul si sa fim un pic multumiti.
    • Like 0
  • mike mike check icon
    "Voi pentru ce îi sunteți recunoscători, deja, lui 2020?" Nu pot sa-i fiu deja recunoscator, pentru ca nu stiu ce se va intampla in clipa urmatoare.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult