România ca refugiu. Istoria ne arată că am fost mereu un spațiu sigur pentru populațiile din jur

sursa foto: Profimedia

Relativ repede după formarea lor, principatele dunărene au devenit state clientelare ale imperiului otoman. În Valahia, asta se întâmplă la 1417, pe vremea lui Mircea cel Bătrân. În Moldova - la 1486, pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Un stat clientelar era ținut să plătească tribut Porții și să-și alinieze politica externă la cea a imperiului. În rest, era liber să se guverneze după legile proprii (spre deosebire de o provincie, care era administrată direct de otomani, după legile imperiului).

Cum ar veni: la nord de Dunăre - drept bizantin și domnitor ales local (și doar confirmat de Poartă); la sud de Dunăre - drept otoman, administrație otomană și guvernator numit de sultan.

Diferența dintre statutul de stat clientelar și cel de provincie a fost fundamentală. În schimbul tributului și al alinierii externe, principatele au mai obținut, pe lângă libertatea internă, următoarele:

- garanția că niciun musulman nu are dreptul de a deține, direct sau indirect, proprietăți pe teritoriul principatelor (în contrast direct cu situația de la sud de Dunăre, unde transferul - adesea forțat - de proprietate dinspre creștini spre musulmani a fost pe alocuri masiv și, în orice caz, permis de legea otomană);

- garanția că pe teritoriul principatelor nu se vor construi moschei și că libertatea religioasă a creștinilor rămâne deplină (iarăși, în contrast direct cu situația de la sud de Dunăre);

- și, în fine, garanția că teritoriul principatelor nu va fi colonizat cu populații musulmane în general și cu populații turcice în particular (la sud de Dunăre, turcii săraci din Anatolia erau încurajați să se mute - uneori în masă - în Balcani, unde erau automat împroprietăriți cu terenuri).

Cea de-a treia garanție e originea istorică a articolului 3 din Constituția de la 1866 (și din actuala constituție), care prevede că pe teritoriul României nu pot fi colonizate populații străine.

Acum, indiferent de relațiile adesea zbuciumate dintre români și turci, trebuie să recunoaștem că, de la 1417 (sau de la 1486, în cazul Moldovei) și până la 1877, turcii s-au ținut de partea lor de contract și și-au respectat cuvântul: n-au achiziționat proprietăți aici, n-au construit moschei și n-au adus pe teritoriul principatelor populații musulmane.

Puteau oricând să facă toate lucrurile astea, dar n-au făcut-o. Au promis că n-o vor face și s-au ținut de cuvânt. Sute de ani după ce și l-au dat.

Probabil că aici e originea simpatiei autentice pe care românii o au față de turci. Suntem cea mai turcofilă nație din Balcani, ba poate chiar singura: la sud de Dunăre, memoria istorică e cu totul alta.

Dar tocmai diferența asta de statut (și de memorie) a făcut ca, timp de sute de ani, principatele să fie un safe haven pentru creștinii din Balcani (și din regiunea mai largă, până-n Georgia și Armenia).

Când viața ta devenea insuportabilă, puteai oricând să-ți iei catrafusele și să te muți în Valahia sau în Moldova, unde erai primit cu brațele deschise, no questions asked.

-- Ești creștin?

-- Da.

-- De la sud de Dunăre?

-- Da.

-- Bine-ai venit acasă! Aici ești la adăpost.

Țărani, cârciumari, negustori sau intelectuali din Bulgaria, din Serbia, din Grecia și Albania, ba chiar, cum am spus, din Armenia și Georgia - cu toții și-au găsit refugiu în principate.

Iar principatele nu doar că îi primeau - dar își și promovau în regiune rolul de safe havens.

De exemplu, când Vlad Țepeș și-a dus campania din Bulgaria, unde a omorât vreo 20.000 de civili (tineri și bătrâni, bărbați, femei și copii - eh, ce să zici, omul chiar avea o „pasiune”), a avut grijă să hăcuiască exclusiv țărani turci împroprietăriți în Bulgaria și țărani bulgari turciți.

În schimb, pe țăranii și târgoveții bulgari creștini i-a invitat explicit să treacă Dunărea în Valahia - și mulți dintre ei au și făcut-o. În fond, e plin Bărăganul de țărani bulgari românizați de-a lungul secolelor.

Domnitorii valahi și moldoveni au transmis tot timpul același mesaj celor din regiunile creștine ocupate de turci: nu stați acolo! Dacă puteți, veniți la noi, vă primim.

Așa s-au umplut principatele de greci, de bulgari, de albanezi, de sârbi, de armeni sau de georgieni.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. În secolele XIX și XX, principatele și ulterior România au fost o bază pentru toate mișcările de eliberare sau de emancipare din Balcani.

De greci, îmi închipui că știm cu toții foarte bine cum au operat din principate (Eteria șamd).

Dar tot de aici, au operat și naționaliștii bulgari - nu degeaba avem până azi un bulevard Hristo Botev în București.

Și la fel și albanezii. De altfel, albanezii au mers atât de departe încât imnul lor național e compus pe muzica lui Ciprian Porumbescu, de la „Pe-al nostru steag e scris unire” (și, dacă mă întrebați pe mine, până și versurile par o adaptare liberă a celor românești).

Comitetul revoluționar albanez din România era atât de puternic și de influent (și cel bulgar a fost la fel, de altfel), încât nimic din Albania nu mișca fără acordul lui.

Cât despre sârbi, regele lor Miloš Obrenović s-a refugiat în Valahia după ce a fost forțat să abdice în 1839. Iar Milan Obrenović, viitorul Milan I al Serbiei (și nepotul lui Miloš), s-a născut la Mărășești în 1854, în casa boierilor Catargiu (din a căror familie făcea parte mama lui).

Junii Turci au avut la rândul lor o bază în România, în principal la Constanța, de unde publicau și trimiteau în Turcia scrierile lor revoluționare. V-am zis că suntem turcofili, nu ne-a răbdat inima să nu-i ajutăm și pe turci.

Iar după 1915, când a început genocidul armean, România a fost printre primele țări care au acordat azil armenilor care fugeau din calea ororii.

De la nașterea principatelor și până azi, România a fost tot timpul un safe haven al Balcanilor (și ulterior, dar cu o intensitate mai redusă, și al Levantului) - și casă bună pentru toți cei care au visat la - și au luptat pentru - emanciparea popoarelor lor din regiune.

Iar asta, orice s-ar spune, nu e nici pe departe puțin lucru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp