(Foto: Inquam Photos / Mircea Manole)
Fiecare experiență cu taxiul este o poveste în sine. Întors din Craiova în București, mă duc la primul taxi, undeva pe la Iancului, și îl întreb pe șofer dacă e liber. O întrebare oarecum stupidă, de vreme ce omul se află parcat, într-o stație de taxiuri, fără pasager, în dreapta sau în spate.
Sensul întrebării este altul, nerostit: boss, mă duci și pe mine spre nord sau te retragi în Berceni?
Mă aștept să-mi răspundă așa cum fac taximetriștii, de obicei, adică printr-o altă întrebare. Ceva de genul:
- Unde mergeți?
Întrebarea pe care o recepționez în plin face parte din alt registru, unul pe care nu pot să-l definesc pe loc:
- Aveți bagaj?
Evident că am, tocmai se descărcau în fața lui câteva, din minivanul din care coborâsem și eu. Bănuiala lui ia forma certitudinii, în timp ce confirm acest aspect esențial în decizia de a mă duce acasă ori ba. Odată lămurită problema, mă dumiresc și eu că nu sunt tocmai clientul ideal, în condițiile date. Mai nou, taxiurile transportă doar oameni, nu și bagajele lor, mă gândesc după ce iau hotărârea să nu mă despart de valiză. Cumva greșesc, puteam să cedez și eu, ce mare lucru... Până la urmă nu este omul decât un bagaj ambulant, în care-și cară toată viața? Ce nevoie mai are el și de genți?
Mă îndrept spre următorul taxi, cu precauția celui care știe că îl așteaptă încă multe întâmplări ciudate, dar nicio minune, cum ar suna melodia reinterpretată.
Repet textul politicos de stupid, codul acela de care aminteam, dintre client și furnizorul selectiv de servicii. Ăla cu „Sunteți liber?”
Așa cum am stabilit, nicio întrebare nu rămâne neîntrebată, în industria asta. Taximetristul din fața ochilor mei o are însă pe aceea, întrebarea-răspuns care te trimite direct acasă.
Așadar,
- Sunteți liber? întreb eu.
Replica lui mă lovește în moalele capului:
- De ce?...
Chiar așa, de ce? De ce eu? De ce noi?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Prin 2003 o nouă lege privind taximetria impunea ca taximetriștii să aibă un atestat profesional care se obținea după parcurgerea unor cursuri și după promovarea unui examen scris... Cursul l-am plătit din banii personali, deși eram angajat la Cristaxi, am plătit, 1.000.000 lei, denominat 100 lei actuali, am arătat o fișă medicală și un certificat psiho, permisul, secretara care văzuse hirtiile și primise banii, mi-a spus că înțelege că sunt la ,,plan" adică angajat, cu normă zilnică și mi-a mai spus că nu trebuie să vin la cursuri dar mi-a recomandat să studiez o cărticică cu coperți galbene semnată de 2 mari maeștri din Taximetrie, Anghel patronul de la Cristaxi și Ștefănescu patronul de la Rodel, azi cam moartă la capitolul taximetristică, la Rodel urma să îmi împlinesc cunoștințele de taximetristică, pînă atunci lucrasem 5 ani în domeniu, cam necalificat. Am parcurs manualul, era o cărticică cu vreo 70-80 de pagini, presupuneți că era o sugestie de dialog cu potențialul client? Nuuuu. Sau poate presupuneți că erau niște învățături cu eventuale trasee din Drumul Taberei spre centru, spre Gara de Nord, sau știu eu unde? Nimic, și pe vremea aia nu prea se găseau prin taxiuri dispozitive GPS, eu am cumpărat primul GPS prin 2006, atunci mi-am putut permite. Încă nu apăruseră telefoanele cu GPS, cu internet, și mai știu eu ce. Eu am fost un exotic, salutarea clientului, discuții folosind numai persoana a 2-a plural, vă rog, vă mulțumesc, dacă suma plătită era la un nivel cam prea mare arătam persoanei transportate ce arăta aparatul și cîți bani a plătit, dacă suma era foarte mare întrebam de 3 ori, dacă de fiecare dată răspunsul era OK, îmi ziceam : O ce veste minunată, și băgam banii în buzunar. Telefoane uitate în mașină, toate pe care le-am găsit eu s-au reîntîlnit cu proprietarii, atît doar că după 2014 a dispărut obiceiul ca neatentul(a) să spună mulțumesc la reîntîlnirea cu telefonul, că nu le ceream bani pentru deplasarea la locul unde eram așteptat...Primul telefon găsit în mașină, cu ăsta a fost cel mai greu să îl duc, era o banană Nokia, dusesem doi studenți, un el și o ea, amîndoi pe bancheta din spate era acolo un mozol fără limite, au coborît la căminele studenți, m-am îndreptat spre casă, am parcat, am început să dezechipez mașina, cînd să plec de lîngă mașină, sună un telefon în mașină, văd banana, răspund, era tipul care îl dusesem, că să îi aduc telefonul, era miezul nopții, îi sugerez să stabilim o întîlnire pentru ziua următoare, că mi-e somn, nimic, îi promit că vin la cămine, stabilim un loc, ne întîlnim, îi dau telefonul, m-a întrebat dacă l-am folosit,i-am răspuns că am un telefon prin buzunare, am plecat, abia mai vedeam de somn, îmi oferise tînărul 50.000 lei vechi, cam cît 2 cafele, am refuzat și l-am sfătuit să bea o cafea pentru mine că îi urasem baftă la examenul din ziua următoare, nu e nimic gratis în ziua de azi. conduceam cu ochii semi deschiși, mă vedeam în așternut, că doar îmi pusesem fundul în taxi pe la 4.30 dimineața, și în ziua următoare urma să fac o nouă reluare, și acum mă mir de ce sînt diabetic, hipertensiv dar cu sufletul mare cînd îmi amintesc de atfel de povești. Am fost un exotic, un venit din altă lume, chiar dacă am copilărit prin București...Vă doresc ca atunci cînd aveți nevoie de un taxi să îi găsiți pe exotici, sunt foarte rari, eu am întîlnit doar unul, și am devenit prieteni...
- Sunteți liber?
- Da, slavă recursului compensatoriu!!
As recomanda celor ce traiesc angoasa abordarilor on-line sa apeleze la copii/nepotei (sper ca mai sunt prin preajma) sa le instaleze aplicatia Uber pe un mobil si sa-i instruiasca cum sa butoneze.
Privind diin punctul de vedere al soferului de taxi, acesta n-are decat sa-si ridice nivelul serviciilor la sau peste cele de la Uber, sa renunte la "maimutareli" si la alte ifose balcanice. Daca compania ce-l pastoreste nu intelege nevoia, el soferul n-are decat sa se inregistreze cu Uber (sau cu una din celelalte companii similare).
In ce priveste aportul la buget, se pare ca in ciuda tarifelor modeste si a profitului exportat, Uber contribuie mai mult decat toate companiile de taxi (in Bucuresti). Nu ca m-ar ingrijora subtierea "subventilor" catre Teldrumuri, caci la scoli si la spitale tot praful de pe toba se distribuie indiferent de cat se incaseaza din taxe.
P.S. din motive de comportament + financiare am evitat taxiurile (2 in ultimul an si asta pt ca nu aveam autobuz la 4 dimineata catre aeroport) . Realmente prefer sa fac ceva mai mult in autobuz + metrou si sa platesc mai putin si sa nu sustin nesimtirile.
un alt nivel de ....jeg!
Din datele publicate de Ministerul de Finanțe reiese faptul că unele firme de taxi înregistrează un profit suspect de mic, iar altele nu înregistrează deloc. Firme de taxi pecum Speed Taxi, Taxi Pelicanul, Meridian Taxi, Auto Cobalcescu, nu au plătit impozit pe profit în niciun an în perioada 2012-2016.
Nu stiu exact principiul UBER- da`l stiu pe al airbnb - nu are asset-uri- iar costurile si le mentine reduse ( la urma- urmei cat sa coste gazduirea in cloud a unor site-uri si managementul lor- si ala externalizat); Deci- din toate comisioanele- scade costul operational si...gata. Restul e de impozitat; In momentul in care ai si investitii, reparatii, mijloace fixe...( etc)- chestia devine mai complicata;Uneori iesi pe minus; Asa-i in business.
Continui sa nu dau bani la UBER- indiferent de conditiile de calatorie; E ca si cum as incuraja metodele necinstite de a face bani;