Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Teledemocrația sau de ce Dacian Cioloș nu a fost „surprins” și de televiziuni în timp ce strângea gunoaie

Statul birocratic rareori tolerează apariţia unei personalităţi de excepţie. El investeşte putere mai mult în funcţie, decât în persoana care o ocupă şi, teoretic, oricine poate conduce atâta timp cât se prezintă „conform regulilor”. Cu toate astea, unele state înlesnesc apariţia pe firmamentul politicii a unor conducători carismatici ce potenţează funcţia pe care o deţin prin calităţile personale, conducători cum ar fi, la ora actuală, preşedintele american Barack Obama şi premierul canadian Justin Trudeau.

Neîndoielnic că aceştia – şi nu doar ei, practic orice conducător – au în spate o maşinărie de PR alcătuită din specialişti ce aleg atent evenimentele la care participă, din care extrag momente cheie cu scopul deliberat al influenţării sau persuadării publicului larg.

Nu e niciun secret aici, iar românii nu sunt nici pe departe cei care au inventat apa caldă la acest capitol. Toţi conducătorii au nevoie, pentru a-şi implementa politicile şi, nu în ultimul rând, pentru a rămâne la putere, de o imagine pozitivă, care implică aportul tuturor mijloacelor de informare la actul decizional şi comportamental al liderului. Acest proces, ironic botezat de unii comentatori drept „guvernare prin publicitate”, ne place ori ba, reprezintă, într-o lume politică marcată de evoluţia tehnologică a mijoacelor de comunicare în masă, o lume denumită de politologul Cristopher Arterton drept „teledemocraţie”, un demers inevitabil, îndeosebi acolo unde aspectul interacţional cu comunitatea electronică devine esenţial pentru orice om politic dornic a-şi face cunoscute intenţiile şi/sau a-şi conserva sau îmbunătăţi imaginea.

Dacian Cioloș. „surprins” la strâns gunoaie

Mai departe mă voi opri asupra unui eveniment care a avut un impact apreciabil în media online săptămâna trecută. E vorba de fotografia virală cu premierul Dacian Cioloş, „surprins” strângând gunoaie în acţiunea de ecologizare a parcului natural Văcăreşti.

Evenimentul a fost îndelung dezbătut de internauţi. Cât din opinia lor reflectă România profundă e discutabil, dar, atât cât o reprezintă, se poate spune că un procent covârşitor a fost încântat de gest, deşi ce a făcut nu e cu nimic mai remarcabil decât ce au făcut alţi politicieni în trecut. Numai că celorlalţi, în timp ce se dedau unor acţiuni similare menite a le spori popularitatea, le lipsea un ingredient: autenticitatea. Ceea ce, de astă dată, i-a încântat pe mulţi români a fost nota de firesc pe care actualul premier a imprimat-o activităţii. Nimeni nu s-a îndoit că e PR la mijloc, cu toate astea gestul său a fost validat pentru că nu avea nimic ostentativ, participarea la strânsul gunoaielor a decurs la fel de natural ca orice altă activitate a şefului guvernului.

Pentru unii lucrători din media, nu e exclus ca acţiunea redată de fotografia în cauză să fi stârnit asociaţii cu denumirea „muckrakers” (curăţători de gunoaie), pe care preşedintele american Theodore Roosevelt a dat-o acum un secol jurnaliştilor ce investigau corupţia şi marile afaceri oneroase.

Obama și Trudeau: ușurința de a intra în rol

Am văzut multe fotografii şi filmuleţe cu Barack Obama şi Justin Trudeau. Ce mi-a atras atenţia de fiecare dată a fost incredibila uşurinţă cu care îşi intrau în rol. Erau spontani şi se simţeau în largul lor, indiferent ce trebuiau să facă. Imaginile erau parte a unui spectacol nu doar regizat foarte bine, dar şi interpretat impecabil. Iar la mijloc se afla nu atât cabotinism, cât felul lor de a fi. De cele mai multe ori, Obama şi Trudeau se jucau pe ei înşişi. Preşedintele american e ca peştele în apă în preajma copiilor, iar Trudeau, când iese la alergat, te convinge că face asta nu numai în dimineţile în care îl „surprinde” presa.

Exemplele sunt mult mai numeroase, dar cele două menţionate prezintă remarcabile similitudini cu percepţia mea legată de situaţii cu omul Dacian Cioloş în prim plan, care au lăsat o impresie lipsită de prefăcătoria unsuroasă specifică politicianismului dâmboviţean. E comportamentul cuiva care, în faţa camerelor şi a aparatelor de fotografiat, interpretează onestitatea, bunul simţ, modestia şi decenţa în felul în care Laurence Olivier îl joacă pe Hamlet: de parcă ar fi rolul vieţii lui. O face pentru că ele îi sunt proprii şi fiindcă sunt necesare chiar şi atunci când accezi la cele mai înalte demnităţi în stat.

Iar un popor văduvit de asemenea trăsături, care sunt semnul unei societăţi normale, manifestă entuziasm când constată că cei care le practică trăiesc şi în România, ba ocupă poziţii importante în aparatul de stat.

Să precizăm, totuşi, nu tot poporul remarcă aceste nuanţe.

Max Weber vedea în evoluţia lumii o stradă cu sens unic, în care civilizaţiei îi revenea rolul de a face saltul de la primitiv şi mistic la raţional si complex. El considera că natura umană a progresat treptat de la religii si mitologii la o experienţă teoretică şi tehnică.

Din nefericire, în secolul al XXI-lea, România profundă e încă tributară unor formule primitive de gândire şi unui misticism greu de înlăturat din viaţa socială. Civilizaţia în multe zone înseamnă sărăcie la limita subzistenţei, educaţie precară şi WC în fundul curţii. Şi oriunde te loveşti de asemenea enclave, vei întâlni mulţi oameni incapabili să discearnă între corect şi greşit la nivel elementar, oameni care, grosso-modo, nu cunosc măcar ce înseamnă o lucrare de doctorat şi implicaţiile unui plagiat pentru cel care l-a comis. Expuşi forţelor de eroziune ale manipulării grosolane, surzi la noţiuni precum „etică” şi „morală”, continuând să gireze, inconştient, cu votul lor persoane pe care justiţia le consideră „penale”, ei sunt mărturia vie a regresiunii intelectuale şi morale a unei părţi importante a populaţiei din România, iar în contact cu ei raţiunea şi bunul simţ vor suferi înfrângeri zdrobitoare. Entropia acestor tipologii face ca, o dată pătrunse în porii societăţii (ceea ce deja se întâmplă), ele să devină o substanţă primă a vieţii cotidiene româneşti.

Sunt o masă invizibilă, tăcută, dar imposibil de neglijat, ce poate fi influenţată prin orice metode, mai puţin cele ce fac apel la gândirea personală. Nu mai puţin important e că aceştia au un acces moderat la internet, ceea ce face ca „guvernarea prin publicitate online” să nu fie de mare folos, iar în spaţiul televizat, un eveniment de felul celui colectării gunoaielor în parcul Văcăreşti să fie prezentat distorsionat şi perceput de ei într-o cheie opusă (de genul „Românii nu au ce pune pe masă, iar premierul merge să strângă gunoaie, că d-aia e prim-ministru”).

Asta face ca, pe termen lung, instaurarea onestităţii, domnia legii şi apelul la bun simţ să fie o luptă fără un final previzibil în multe chestiuni care, totuşi, unui anumit segment al populaţiei, par de domeniul evidenţei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Alăturarea unui comentariu la felul în care premierul a strîns discret gunoaie, fără televiziuni, și un alt articol „Regina Sonja a Norvegiei împreună cu nora sa au strâns gunoaie pe străzile din orașul Sandefjord” ar da înțeles că sunt cam aceleași cantități de gunoaie aruncate pe spațiile verzi și în România și în Norvegia... să fim serioși. România este țara gunoaielor, le vezi peste tot cum zac cu anii. Anul trecut m-am dus într-o delegație la Timișoara, am luat trenul de dimineață. Ce să fac atîtea ore? m-am uitat pe geam. Ei bine, pe sute de kilometri, din loc în loc, des, gunoaie, imense grămezi de gunoaie aflate la distanță mică de calea ferată, deci perfect vizibile. Traseu internațional. Ce concluzie poate trage un străin care merge cu trenul de la Timișoara la București și invers? Este frumos că premierul a strîns gunoaie, este frumos că, periodic, canalele de știri ne arată cum tineri și tinere strîng gunoaie de pe spațiile verzi. Păi nesimțiții care le aruncă acolo trag concluzia evidentă: las’, mă, aruncă-le acolo, că vine să le ia șefu’, că are bani. Nu am văzut niciun studiu serios despre felul cum sunt pedepsiți cei care aruncă gunoaie pe spațiile verzi ori, mai simplu, deschizînd geamul mașinii, adesea scumpe, și aruncînd pe geam pachetul de țigări deja gol ori o sticlă ori o cutie de bere... Mergeți prin satele și comunele patriei, vezi vedea de-a lungul drumului aruncate tot felul de gunoaie, unele deja grămăjoare. Și vor mai fi, și vor mai fi filmulețe cu premieri care vin să le strîngă, numai că ele, încăpățînate, vor reapărea, mai multe, mai insistente, mai provocatoare. După care ne lamentăm românește că suntem mereu pe penultimul loc în U.E., după Bulgaria (dacă intră și Albania în U.E., ne putem bucura, vom fi pe antepenultimul loc), că occidentul are ceva cu noi, că rușii au pus serviciile secrete să arunce gunoaie pe cîmpiile și în munții patriei, că ungurii fac asta intenționat, să ne compromită, că – uite – fac așa și în Norvegia... și acolo sînt gunoaie, fir-ar ai naibii de otomani.
    • Like 2
  • Un gest uman, natural, civic. De aplaudat/ incurajat/ dat exemplu in contextul romanesc actual.
    • Like 1
  • check icon
    Am simpatie pentru dl Cioloș. Însă, pentru imaginea domniei sale, îmi pare util a nu ședea mult printre noi. Căci ne-ar lua din obiceiuri, eventual am avea noi pretenții excesive de la dînsul. // Ar putea fi un relaxant gen Stolojan, de care destui ne-am amintit respectuoși, pînă a fost recuperat de liberali în 2000. // Este drept că dl Cioloș îmi pare din alt material, mai bun (chit că trecerea timpului ne poate schimba nu neapărat în bine...).
    • Like 1
  • check icon
    „ pe termen lung, instaurarea onestităţii, domnia legii şi apelul la bun simţ să fie o luptă fără un final previzibil în multe chestiuni care, totuşi, unui anumit segment al populaţiei, par de domeniul evidenţei.” // Ca părere a mea, ultimul segment de populație e sănătos a folosi cu prudență atît ideea că-i superior moralmente celorlalți, cît și speranțele că lucrurile se pot îndrepta, în ale obrazului. NU SPUN ASTA CU RĂUTATE. E mai util, pentru mersul societății, a ședea prudenți în cele două direcții.
    • Like 0
  • Si pentru a duce discutia pana la capat - lipseste o barca, 2-3 angajati ISU si o "doina". (PS - sper sa nu uit sa imi montez diacriticele)
    • Like 1
    • @ Lucian Chiriloi
      check icon
      „sper sa nu uit sa imi montez diacriticele” N-ar fi deloc rău dacă doriți să conversați pe un forum, altfel îi obligați pe cititori să se chinuie, nu cred că aveți acest drept. Dar, sigur, aroganța și lipsa de educație apar și aici, cum altfel? Doar suntem români, pricepuți în a arunca gunoaie pe spațiile verzi, dar orgolioși, mereu cu impresia că alții au ceva cu noi, niciodată că noi avem ceva grav cu noi înșine. Da, e simplu și de respect pt ceilalți, acest mod simplu și respectuos are și formă: ă â î ș ț. Pe bune, e foarte simplu.
      • Like 0
  • Venom check icon
    Așa am crezut și eu. Este PR, indiscutabil, dar Cioloș pare credibil că s-a dus acolo cu sacul să strângă și gunoaie din deltă, nu numai voturi din peturi. Fiindcă, spre deosebire de toți politicienii care l-au precedat, guvernul său a încercat să îmbunătățească necondiționat nivelul de trai în România. A făcut și greșeli, dar nu poate fi suspectat de rea credință. De exemplu, cât le lua să elimine cazierul? Un lucru minor, dar pe nimeni nu a interesat și viața fraierilor.
    • Like 4
  • Aţi pus punctul pe i ! Există acel "ceva" şi nu-mi dădeam seama ce. Naturaleţea unor gesturi, asta este! Spre deosebire de Dacian Cioloş, această trăsătură nu o s-o întâlnim niciodată la politicieni gen Ponta, Dragnea, Tăriceanu, Blaga ori toată şleahta de colegi ai lor cu ceafă lată şi burtă asortată
    • Like 5
    • @ Emil Marin
      check icon
      Asta este corect, Cioloș are o modestie naturală, este un tip de politician total diferit de cei cu care ne-am obișnuit în ultimii 26 de ani. Am însă dubii că el este într-adevăr șeful guvernului, că el dă ordinele conform propriilor convingeri. Mi-e teamă că avem o marionetă modestă și doar atât. Mai negociem prin iarnă, după alegeri.
      • Like 0


Îți recomandăm

Diabet

În România, 1.785.300 de persoane milioane de adulți cu vârste între 20 și 79 de ani au diabet, în fiecare an 19.000 de oameni sunt uciși de această afecțiune. Sunt cifrele seci din spatele unui suferințe care afectează viețile a 1 din 10 adulți români și, totodată, viețile familiilor acestora, în contextul în care la nivel mondial 1 din 11 oameni suferă de diabet. (Foto: Guliver Getty Images)

Citește mai mult

Om de afaceri

Să începi și să crești o afacere în România este astăzi un act de curaj sau, poate, de nebunie. Ar fi mult mai simplu să stai, sau să te angajezi la stat, sau să fugi mâncând pământul, îngroșând rândurile celor patru milioane de refugiați economici din România.

Citește mai mult

Copil cu steag

Marea majoritate a celor care au fost complici sau au participat la represiunea participanților la Revoluția din 1989 au ocupat imediat după '90 funcții importante în servicii și structuri ale statului, astfel încât interesul lor ca aceste detalii să nu fie descoperite a fost absolut vital, susține istoricul Mădălin Hodor, cercetător CNSAS, într-un interviu acordat Republica.ro. (Foto Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

formulare

În forma publicată în Monitorul Oficial, persoanele fizice ce obțin venituri din activități independente, profesii liberale, PFA, drepturi de proprietate intelectuală nu mai sunt scutite de plata contribuțiilor la CAS și CASS dacă au și venituri din salarii, deși în Nota de fundamentare a ordonanței de urgență erau scutite. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult