Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Toată lumea pare că e de acord: România nu poate continua cu nivelul actual al taxelor și impozitelor. Rămânem cu o întrebare de manual- este creșterea fiscalității o soluție în momentele dificile ale economiei?

Mugur Isărescu, Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă

(foto: Octav Ganea/ Inquam Photos).

O dezbatere cu cifrele pe masă despre sistemul de taxare din România a avut loc vineri, 15 septembrie 2023, la Banca Națională a României. Evenimentul în sine nu este unul singular- despre Codul Fiscal se vorbește la fiecare întrunire publică în care într-o încăpere se află consultanți fiscali, oameni de afaceri și reprezentanți ai mediului politic. 

Particularitatea discuției a constat în diversitatea și relevanța invitaților, sosiți să discute despre taxele și impozitele fiscale din România cu ocazia lansării studiului realizat de ”The Tax Institute”  - „Modificările Noului Cod Fiscal: Inventar şi impact (2015 – 2023)”. 

„The Tax Institute” spune despre sine, prin reprezentanții săi, că este primul think tank de fiscalitate din România și a fost fondat de Gabriel Biriș, Ruxandra Jianu, Ana Bobircă. Entitatea este condusă de Ioana Grindean, care ocupă funcția de director executiv, iar studiul poate fi solicitat aici sau parcurs aici.

Luările de cuvânt de vineri au fost interesante, iar discursurile- deși foarte variate- au avut un fir roșu - reprezentanții BNR, consultanții profesioniști, politicienii par să fie în acord pe câteva puncte esențiale: sistemul fiscal din România este prea permisiv, taxele și impozitele au cotele prea scăzute, există prea multe zone în care sunt posibile optimizările fiscale sau evaziune și- foarte important- în integralitatea sa- e un sistem inechitabil. 

Pare că toată lumea este de acord că acest Cod Fiscal, în forma actuală, trebuie schimbat (din nou). De această dată fundamental.

Orice om dotat cu rațiune și bun simț înțelege că modificările din ultimii 10 ani au creat o societate strâmbă- există categorii de șmecheri- „specialii” care câștigă pensii obscen de mari chiar și pentru un stat dezvoltat din Vest, există categoria trântorilor care au ieșit din câmpul muncii la 40 de ani și se bucură de mai mulți bani azi decât aveau când își încasau salariile. 

S-au creat categorii de „scutiților”- nu plătesc diverse dări- impozit pe venit (IT), CAS, CASS (construcții, agricultură etc). Aceste excepții și-au pierdut caracterul de facilitate fiscală definită pe o perioadă de timp fixă și au devenit un „dat” cu caracter permanent. În cele din urmă, facilitatea fiscală a devenit nedreptate fiscală. S-a aplicat TVA diferențiat - în unele industrii justificat, cum sunt la cumpărarea de carte și pentru actele culturale. Despre protestul AROC cu privire la creșterea cotei pentru festivaluri, puteți citi aici.

IMM-urile sunt taxate într-un mod, multinaționalele sau companiile mari în alt fel, PFA-urile au ani „mai buni” în care primesc spații mai largi de manevră, au ani în care se desființează pe capete, pentru că nu mai rentează. 

Economia a trecut prin diverse tranziții- înainte și în timpul guvernării Ponta, ieșeau la iveală cazuri de evaziune fiscală pe relațiile de muncă angajat- angajator. Categorii întregi de persoane, de la jurnaliști și fotoreporteri, la femei de serviciu sau șoferi își încasau banii lunari pe drepturi de autor, în loc de contracte de muncă.

Mai târziu, IMM-urile și PFA-urile au devenit grosul metodelor prin care s-a scăzut sarcina fiscală în raporturile de muncă. În unele companii, angajaților li s-a sugerat să-și facă societăți comerciale pentru a-și încasa banii pe care altfel i-ar fi luat sub formă de leafă.

În ambele exemple de mai sus, statul a arătat și arată în continuare cât de slab este. Ce au păzit instituțiile cu drept de control dacă au permis ca facilitățile să se transforme în optimizări fiscale și în cele din urmă în metode de a face evaziune la scară largă în economie? 

O decizie luată într-un anumit moment al istoriei fiscale a unei țări poate fi mai inspirată sau mai puțin inspirată, poate dezvolta sau chiar salva o industrie. Dacă aceasta permite instalarea fraudei, atunci statul ar trebui să intervină ferm și prompt.

Să încadrezi corect un SRL și să spui răspicat că în spatele acestuia se ascunde un contract de muncă- asta se poate face relativ simplu, e scris în lege. O activitate independentă nu se desfășoară decât rareori la sediul beneficiarului, prestatorul nu lucrează după program fix, cel care oferă serviciile nu-și face treaba în spațiul și cu instrumentele beneficiarului (telefon, calculator, birou, scaun, birotică etc). De asemenea, prestatorul are libertatea economică de a oferi servicii către mai mai mulți parteneri, de a se extinde și dezvolta afacerea.

Câteva declarații demne de menționat de la evenimentul The Tax Institute:

Mugur Isărescu vorbește despre necesitatea păstrării coeziunii sociale în urma modificărilor anunțate de Guvernul Marcel Ciolacu. 

O remarcă personală- domnul guvernator șef vede (încă) o coeziune socială în țara specialilor cu pensii de netolerat, a facilităților devenite nedreptăți fiscale, într-o societate profund divizată de inechități.

(Mugur Isărescu și Marcel Ciolacu. Guvernatorul pare să-i spună premierului că ”time is ticking” și trebuie să schimbe Codul Fiscal. Sau poate-i arată noul ceas smart pe care și l-a cumpărat de curând. Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

„Măsurile pe care Guvernul le va lua, probabil le va anunţa săptămâna viitoare, vor trebui să păstreze coeziunea socială, să pregătească ţara pentru anul viitor de alegeri. Şi, bineînţeles, are componenta de stabilitate financiară, fiscală, bugetară. Cum se vor îmbina toate aceste lucruri? E, asta este arta Guvernului. Banca Naţională a anunţat în urmă cu mai multe luni că noi sprijinim orice soluţie va ieşi din această dezbatere, care are componentă politică și care îmbină toate cele trei sau patru aspecte” (agerpres).

Valentin Lazea, economistul șef al Băncii Naționale a României, scoate astăzi în evidență ceea ce - de-a lungul timpului- au exprimat  multe voci din spațiul public.

„Eu vreau să spun- și studiul dumneavoastră arată acest lucru- că din 2015 s-a mers în mod deliberat pe forțarea creșterii prin consum, printr-un consum mai mare decât oferta internă, adică prin importuri. Și an de an, lucrul ăsta s-a promovat și a convenit tuturor. Hai să fim serioși! Deci modelul de creștere pe consum, prin scăderea fiscalității, prin creșterea de importuri și prin deficite a fost foarte convenabil. S-ar fi văzut acest lucru şi anul trecut, dacă nu era criza energetică și inflația care a rezultat. S-ar fi văzut și din 2020-2021, dacă nu era pandemia și consumul nu ar fi fost reprimat din cauza aceea. Dar toată lumea a tăcut, s-a complăcut. A zis mașina merge, nu s-a uitat că, vorba domnului Dăianu, era cu benzină de import. Deci modelul a fost deliberat făcut. A convenit tuturor creșterea pe consum și nu pe investiții și nu prin exporturi, iar acum a venit în sfârșit, după nu știu câți ani, nota de plată” (financialinteligence.ro)

Domnul Daniel Dăianu (Consiliului Fiscal), vede necesitatea unor măsuri mai drastice legate de creșterea taxelor și impozitelor (foto: Octav Ganea/ Inquam Photos):

În același timp, Daniel Dăianu minimizează până la irelevanță rolul cheltuielilor publice scăpate de sub control, debandada bugetară și importanța creșterii colectării: 

„Această corecţie înseamnă nemulţumire, frustrare, mânie, pentru că ai o criză a nivelului de trai, oamenii sunt speriaţi, bucăţi de drone pică pe teritoriul României, şi noi venim acum şi cu o corecţie macroeconomică care trebuie făcută. Nu o putem amâna sine die. Plătim şi pentru greşeli foarte mari din trecut. Noi nu am avut greşeli, să spunem, într-o progresie incrementală, noi am avut o eroare monumentală. În 2015-2016 am redus taxe şi impozite şi am crescut cheltuieli. Aşa ceva rar găseşti în istoria economică modernă. Nu se întâmplă aşa ceva. Am ajuns cu veniturile fiscale fără contribuţie, de la 19% din PIB la 15% din PIB, diminuare de 4% şi am fost avertizaţi: nu vă jucaţi cu focul că nu veţi putea reveni. (…) Efectele sunt foarte mari şi pot să producă mai mult decât nelinişte socială. Ai nevoie de stabilitate. Deci este un moment dificil şi această corecţie trebuie făcută” (economedia).

Au fost multe opinii la evenimentul ”The Tax institute”, însă în mod paradoxal, organizatorii și participanții au păstrat jocul dezbaterii numai pe terenul business-ului privat, partea economiei care produce, deși subiectul cheltuielilor scăpate de sub control este unul foarte fierbinte.

S-a discutat foarte puțin și deloc apăsat despre necesitatea ca statul, în forma sa actuală, să se reformeze. Iar pericolul este evident, pentru că percepțiile în mediul privat sunt foarte accentuate: Guvernul crește taxele și impozitele pentru că nu e în stare să-și reducă cheltuielile, iar instituțiile de control nu sunt capabile să colecteze nici măcar la nivelurile actuale din Codul Fiscal (România are una dintre cele mai reduse niveluri de încasare din ce calculează și își propune).

Marcel Ciolacu, premier, președintele PSD, pune abil și incorect în antiteză proprietarul de IMM cu familia de săraci. Poate ar fi trebuit să facă referire la o familie cu venituri mici care-și culcă flămânzi copiii VS un magistrat care încasează mii de euro pensie pe lună, după ce i s-a permis ieșirea din sistem la 43 de ani.

„Este evident că toată legislația noastră fiscală seamănă azi cu o uriașă strecurătoare prin care curg nestingherit miliarde de euro pe un sistem de excepții fiscale aberante. Nu putem să ne dorim o țară europeană ca afară cu venituri de tip economie offshore, adică țară paradis fiscal, dar cu cheltuieli ca în modelul social european. S-a ajuns la situația absurdă în care România are cea mai mare impozitare a muncii la cei cu venituri mici și familiile cu copii din Uniunea Europeană. În același timp a fost menținută o impozitare foarte mică cu uriașe privilegii fiscale pentru anumite tipuri de contribuabili care câștigă foarte mult. Așa ceva, din punctul meu de vedere, nu poate continua. Persoane care câștigă milioane de euro anual plătesc taxe cât un angajat cu salariul minim și țipă că le cresc taxele. Trebuie să introducem un sistem fiscal bazat pe echitate, pe corectitudine și respect față de contribuabilul onest care își plătește corect taxele și de intoleranță totală față de evazioniști” (economedia.ro).

În epoca „remote work”, a inteligenței artificiale, a conectării de pe orice meridian al globului la un laptop, a nomazilor digitali, premierul României produce această zicere: „Suntem dispuși să ajutăm prin toate mecanismele posibile producția și procesarea în România. Ce nu voi tolera este simplu: șmecheria. Banii făcuți doar din firme care au un angajat, un computer și emit facturi. Pentru că e clar că acolo e doar un contract de muncă mascat pentru a nu plăti taxele pe muncă. Nu vom mai permite profiturile mascate și externalizate, optimizările fiscale. Nu mai putem accepta că doar cei mulți și fraieri plătesc și cei șmecheri nu”. 

Câteva remarci personale: Premierul generalizează- poate a dorit să se refere la muncitorii din industriile de videochat (deși inclusiv ei sunt, în mare parte, acum într-un cadru legal) sau poate se referea la „consultanții” care poartă comisioanele și șpaga prin firmele lor (firme conectate, în prea multe situații, cu instituțiile publice). 

Marcel Ciolacu ar trebui să știe că există programatori care stau în fața laptopului zi și noapte și emit zeci, dacă nu sute de facturi anual, fără ca asta să însemne evaziune | „Șmecherii” care câștigă milioane și nu achită taxe, despre care face vorbire, nu sunt cu nimic mai prejos decât cealaltă categorie de „șmecheri”- specialii care câștigă pensii obscene fără să fi muncit pentru sumele respective.

Este stupefiant cum se miră politicienii azi despre ce au făcut ieri ei și ai lor. Intră în hainele pompierilor veniți să stingă incendiul pus tot de ei. Marcel Ciolacu vorbea vineri despre numărul enorm de modificări fiscale din ultimii 7-8 ani (peste 550). În toată această perioadă, cei care au guvernat sunt PSD și PNL (cu o scurtă perioadă USR, nesemnificativă în acest context).

Cea mai mare temere a organizațiilor din mediul privat este că modificarea Codului Fiscal anunțată pentru septembrie 2023 nu reprezintă decât încă un petic adăugat pe mingea plină de găuri. Dacă politicienii nu restructurează cheltuielile publice și nu iau măsuri pentru o colectare mai bună, în 2024, 2025 și 2026 vom avea valuri de creșteri ale taxelor și impozitelor și instabilitatea legislativă este principalul dușman al oricărui tip de business.

Dezbaterea organizată la BNR pe marginea cercetării „Modificările Noului Cod Fiscal: Inventar şi impact (2015 – 2023)”, realizată de ”The Tax Institute” a avut ca scop să vorbească de Codul Fiscal bazată pe date și studii.

De dragul echilibrului, aceleași instituții și aceiași politicieni ar trebui să aibă o discuție onestă și despre risipa bugetară și cauzele colectării slabe. Premierul Ciolacu compara Codul Fiscal cu o strecurătoare prin care se scurg miliarde din cauza optimizărilor și excepțiilor de la plată. la evenimentul de vineri, prea puține vorbe apăsate și toleranță zero cu privire la gaura neagră în care se duc banii contribuabililor onești, despre angajații care joacă Solitaire la birou, despre comunele cu sute de locuitori și zeci de angajați la Primărie, sau despre companiile de stat veșnic pe pierdere (datorii de zeci de miliarde de lei care sunt șterse la fiecare câțiva ani). Am pomenit deja mai sus despre specialii cu pensii nesimțite, trântorii ieșiți la pensie la 40 de ani și clientela politică plasată în toate consiliile de administrație care toacă fondurile publice.

Iată câteva idei venite din mai multe direcții- consultanți fiscali, organizații patronale, experți. Unii ar avea curaj să garanteze că minusul de la deficit s-ar transforma în plus prin câteva măsuri:

- reforma administrativ-teritorială este obligatorie (într-o primă fază, pot fi comasate accelerat toate UAT-urile sub un anumit număr de locuitori- acestea nu necesită primărie, aparat administrativ, consiliu local, consilieri și așa mai departe); Camera de Comerț a României a făcut calculele- vorbim de zeci de miliarde de euro economii în câțiva ani;

- întărirea tuturor controalelor la vămi, punerea urgentă în funcțiune a scannerele care zac stricate de ani de zile;

- digitalizarea ANAF-ului, care ar putea colecta TVA potențial anual de 6-7 miliarde de euro/ an;

- indexarea impozitele locale pe proprietate cu rata inflației din ultimii ani (este anormal să vorbim despre creșterea taxelor și impozitelor și să avem la un apartament din centrul Bucureștiului un impozit de sub 1 euro/ metrul pătrat/ an. Indexarea cu 15-20% a valorii acestor impozite locale ar aduce sume deloc de neglijat la bugete;

- cedarea unor felii importante din administrarea unor domenii sociale către ONG-uri cu expertiză și care au track-record de lăudat (un exemplu poate fi Dăruiește Viață, care a reabilitat din donații secții ale spitalelor din țară și a construit primul spital pentru copiiii cu boli oncologice și boli de sânge din România). O ultimă ispravă- lucrările de la Spitalul Elias, aici puteți vedea imagini cu transformarea realizată din bani privați, primiți ca donații (în acest caz de la Engie).

Dincolo de dezbaterea provocată de ”The Tax Institute”, a discursurilor valoroase, a ideilor vehiculate, unele de combătut cu argumente, rămâne o întrebare simplă, de manual: este creșterea taxelor și impozitelor o măsură inspirată când ești pe marginea crizei economice? Iată potențialele efecte pe care le poate avea o astfel de hotărâre:

- scăderea consumului, cu unde de șoc în toate sectoarele economiei;

- creșterea inflației (pentru că toate costurile suplimentare aduse de noile taxe vor merge în prețurile finale, către consumator);

- scăderea activității economice la toate nivelurile și în toate sectoarele, deci mai puțini bani la buget, prin restrângerea bazei de impozitare;

- creșterea evaziunii fiscale, dublată de abuzuri ale inspectorilor de la fisc, trimiși cu bâta să colecteze tocmai de la cei care plătesc;

- creșterea sumelor la negru care circulă în economie (mai ales prin acea măsură aberantă de a da tichetele de masă în numerar, nu pe carduri);

- creșterea în sondaje a partidelor extremiste, care vor permite marea cu sarea, urcându-se pe nemulțumirea alegătorilor (loviți de inflație, scăderea puterii de cumpărare și riscul pierderii locurilor de muncă);

- scăderea partidelor vechi, a căror singură doctrină pare a fi îndestularea statului și clientelei de partid, prin jupuirea mediului privat, lipsite de voința de a reforma profund aparatul bugetar și de a aplica o reorganizare administrativă).

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sunt mai multe de discutat. Bineinteles, momentul si oportunitatea sunt de importanta capitala, dar si informatiile in baza carora se iau decizii sunt importante.

    Despre riscul pe care il creaza deficitul bugetar permanent avertizeaza BNR de ani de zile. Si nu trebuie sa fii mare economist ca sa iti dai seama ca nu este OK, mai ales ca deficitul acela nu sustinea investitii, ci preponderent consumul. A trebuit sa vina un "priceput" la Finante, sa greseasca grav un buget ca sa isi dea subit toti seama ca ceva nu este in regula.

    Si uite asa a inceput guvernul sa se uite din elicopter si sa ii ocheasca pe cei care au bani ca, vorba aia, daca au atunci sa ne dea si noua. Sa fie solidari. Si organizaram un eveniment in premiera, sub egida BNR, "The Tax Institute" unde se discute multe si nevrute in baza unui studiu elaborat sub coordonarea lui Gabriel Biris.

    Eu am citit respectivul studiu. Are aproximativ 37 de pagini, fara anexe. Este un studiu OK, dar nu poate fi considerat ca baza pentru decizii de politica fiscala cu impact major. Foloseste doar date din surse publice de informatii, granularitatea acestora fiind discutabila. Si cand a fost facut studiul asta? In 2-3 saptamani de cand a inceput discutia despre cresterea impozitarii? Ma indoiesc ca un studiu serios se poate realiza intr-un interval atat de scurt. Un astfel de studiu poate fi doar baza pentru declansarea unui alt studiu facut cu date amanuntite de la Ministerul de Finante si ANAF, date care nu sunt publice. Mai pe scurt, fundamentarea unor decizii de politica fiscala pe concluzii posibil eronate poate conduce la erori grave.

    Este un fapt ca trebuie aduse venituri suplimentare la buget. A cui e vina ca am ajuns in situatia asta nu are sens sa mai discutam, oricum nu va fi tras nimeni la raspundere, ar fi pierdere de vreme. Dar ce vrea sa faca acum Guvernul este un act de prostie in opinia mea. Se arunca la schimbari majore in baza unor studii facute pe genunchi, ale caror impact nu le poate cuantifica. O crestere a TVA de la 19% la 20% ar fi adus mai multi bani la buget pe termen scurt decat toate modificarile de taxe pe care vor sa le faca. Era simplu si impactul destul de usor de anticipat.

    Dar, hei, o crestere a TVA ar fi lovit si in electoratul lor. Cum sa faca asa ceva? Toate modificarile pe care le propun sunt, de fapt, in cheie electorala: "taxam bancile si multinationale" (si cati nu vor aplauda?); ii taxam pe IT-isti ca prea castiga multi bani (sa mearga "la munca", sa nu mai frece atat tastatura aia) si in general pe toti cei care castiga bine din munca lor. Nu ma mira la PSD, dar chiar si PNL aplauda, ceea ce imi intareste convingerea ca a ramas partid doar cu numele.
    • Like 1
  • Uite ca eu nu sunt de acord. Mă uit in jur in orasul in care locuiesc (Bucuresti) şi este absolut odios cat de jegos şi murdar arată. Extrapolați asta la toate nivelele. In conditiile in care statul percepe sub forma de taxe si contributii (sanchi) obligatorii aproximativ 60% din ca castiga un salariat. Micro urile si optimizarile acestea fiscale nu au existat dintotdeauna. In anii 2000 abia auzise lumea de ele. De ce nu ar fi folosite daca contractul social intre stat şi cetățean nu mai există şi oamenii si-au dat seama că sunt jecmăniți?
    • Like 0
    • @ Catalin Batulescu
      60% ? hai sa afirmam orice. poate 99% ? :)
      • Like 0
  • Mihai check icon
    Bine ca isi dau cu parerea despre taxe un individ obtuz, limitat intelectual ca Ciolacu si un profesionist in ale sinecurilor Daianu, care contribuie de ani buni din plin la risipa din mediul bugetar. Ramane sa speram ca alegatorii se vor prezenta in numar mare la toate alegerile din 2024 pentru a le multumi actualilor guvernanti.
    • Like 2
    • @ Mihai
      Valentin check icon
      Posibil ca numărul alegătorilor să fie impresionant ca să evite o catastrofă. Vă mai amintiți de meciul Iliescu-Vadim Tudor? Ghiciți cu cine am votat atunci.
      • Like 1
    • @ Valentin
      nicu check icon
      Cu Vadim?
      • Like 0
    • @ Valentin
      Puteți visa în continuare.
      • Like 0


Îți recomandăm

Arsenie. Viața de apoi

„Constatarea cea mai sumbră, după experiența asta, e că oamenii se lasă foarte ușor manipulați pe fondul de nevoie intimă religioasă și că ne îndreptăm, cumva și din analfabetism istoric sau din necunoaștere, către valorizarea acestor formule autoritare antioccidentale, antieuropene conspiraționiste care sunt în spațiul public din ce în ce mai puternice. Și asta vom vedea la alegerile de anul viitor cu ce o să se soldeze”, a concluzionat Alexandru Solomon.

Citește mai mult

Apă de băut

Copil fiind, înainte de 1990, „recrutam” câte un adolescent mai vânjos din cartier ca să cărăm sacoșele cu 10-12 recipiente din sticlă, pe care le dădeam goale și le aduceam acasă pline cu apă minerală. Vecinul se alegea cu o monedă sau un biscuit Poiana. Dacă știa să negocieze mai bine, primea cu împrumut mingea mea de fotbal, câteva ore.

Citește mai mult