Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Tocmai se încheie primul an în care pentru prima dată m-am întrebat serios și asumat: de ce am rămas în România?

Marius Geanta

Foto: Facebook Marius Geantă

Fac parte dintre cei care am rămas. Și asta ar trebui să fie suficient, ca mesaj de Ziua Națională.

Doar că, în spațiul public al lui trebuie-vom-se, atunci când totul pare clar și fraza cere punct, știm că trebuie să apară eternul „dar”.

Am rămas aici, dar tocmai se încheie primul an în care pentru prima dată m-am întrebat, serios și asumat: de ce?

De ce am rămas? De ce aș mai rămâne?

România este nu doar țara tuturor posibilităților, dar și țara tuturor oportunităților. Dar este în același timp și țara tuturor oportuniștilor. 

România este țara cu cea mai mare creștere a PIB-ului din ultimii 22 de ani, dar evidentul plus economic nu se corelează și cu funcționarea statului și a instituțiilor spre beneficiul cetățenilor.

România este o țară în care poți spune tot ce îți trece prin cap, dovadă și acest text. Dar este țara în care există încă o ciudată corelație între afirmarea unei opinii și gestul reflex de a trimite o echipă de control, parcă pentru a-ți arăta direcția corectă.

România este o țară în care poți inova și poți construi mai mult decât în societățile deja așezate din Vest; dar adopția pe scară mai largă a acestor inovații se face prin tradiționala metodă copy-paste, dar cu foaia de indigo și cu capul între umeri, că poate nu se prinde nimeni. Așa se explică unele proiecte sau inițiative caricaturale.

România a progresat, suntem la 140% din puterea de cumpărare medie din UE, dar a și dezvoltat anticorpi instituționali față de schimbare, transformare, reformă. Aceste cuvinte dor și irită, dacă le pronunți în locuri nepotrivite.

Dar cu cât este mare este zidul indiferenței, al fricii de schimbare și al încremenirii în proiect, cu atât crește valul nevoii de adaptare la noile realități, la inovații și la nevoile în schimbare ale oamenilor.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? Ca valul despre care vorbeam să nu te spulbere, ci să te propulseze către un salt istoric perfect posibil, cu condiția să punem punct, nu “dar”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

CTP

Robert, un băiat de 15 ani, a murit cu zile într-o școală aflată la 20 km de Bacău. Solicitată să intervină de urgență, Ambulanța Bacău a sosit după 30 de minute, fără medic, fără unitate ATI, doar cu o asistentă preocupată să nu se murdărească cu vomă, care nu l-a ajutat cu nimic pe băiat. Au trecut 2 ore până când o ambulanță completă, cu medic, a ajuns să-i aplice proceduri de resuscitare lui Robert. Prea târziu.

Citește mai mult

Petrut Rizea

În relația dintre profesor și părinte, limitele reprezintă o formă de igienă emoțională și profesională. Ele creează cadrul în care dialogul se poate desfășura clar, coerent și cu respect reciproc. În absența unor repere bine definite, comunicarea alunecă ușor spre tensiune, interpretări greșite și dezechilibru. Atunci când limitele sunt asumate și exprimate ferm, fiecare parte înțelege rolul pe care îl are și responsabilitatea pe care o poartă.

Citește mai mult

Sebastian Ghita - Inquam Photos /Liviu Florin Albei

A apărut miercuri un document scurs dintr-o investigație jurnalistică din Armenia care plasează numele lui Sebastian Ghiță pe o listă de sarcini transmise de o structură coordonată direct de adjunctul lui Putin. Sarcinile? Discreditarea Maiei Sandu, a Europei, a democrației române. Canal de execuție? RomâniaTV. Foto: Inquam Photos /Liviu Florin Albei

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro