Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Tocmai se încheie primul an în care pentru prima dată m-am întrebat serios și asumat: de ce am rămas în România?

Marius Geanta

Foto: Facebook Marius Geantă

Fac parte dintre cei care am rămas. Și asta ar trebui să fie suficient, ca mesaj de Ziua Națională.

Doar că, în spațiul public al lui trebuie-vom-se, atunci când totul pare clar și fraza cere punct, știm că trebuie să apară eternul „dar”.

Am rămas aici, dar tocmai se încheie primul an în care pentru prima dată m-am întrebat, serios și asumat: de ce?

De ce am rămas? De ce aș mai rămâne?

România este nu doar țara tuturor posibilităților, dar și țara tuturor oportunităților. Dar este în același timp și țara tuturor oportuniștilor. 

România este țara cu cea mai mare creștere a PIB-ului din ultimii 22 de ani, dar evidentul plus economic nu se corelează și cu funcționarea statului și a instituțiilor spre beneficiul cetățenilor.

România este o țară în care poți spune tot ce îți trece prin cap, dovadă și acest text. Dar este țara în care există încă o ciudată corelație între afirmarea unei opinii și gestul reflex de a trimite o echipă de control, parcă pentru a-ți arăta direcția corectă.

România este o țară în care poți inova și poți construi mai mult decât în societățile deja așezate din Vest; dar adopția pe scară mai largă a acestor inovații se face prin tradiționala metodă copy-paste, dar cu foaia de indigo și cu capul între umeri, că poate nu se prinde nimeni. Așa se explică unele proiecte sau inițiative caricaturale.

România a progresat, suntem la 140% din puterea de cumpărare medie din UE, dar a și dezvoltat anticorpi instituționali față de schimbare, transformare, reformă. Aceste cuvinte dor și irită, dacă le pronunți în locuri nepotrivite.

Dar cu cât este mare este zidul indiferenței, al fricii de schimbare și al încremenirii în proiect, cu atât crește valul nevoii de adaptare la noile realități, la inovații și la nevoile în schimbare ale oamenilor.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie? Ca valul despre care vorbeam să nu te spulbere, ci să te propulseze către un salt istoric perfect posibil, cu condiția să punem punct, nu “dar”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult