Liviu Dragnea reușește să acapareze energia întregii societăți de ceva vreme. Sociologic vorbind, astfel de episoade se întâmplă când protagoniștii au influențe emoționale supradezvoltate de diferite acțiuni de impact. Sportul oferă exemplele pozitive în general și generează trăiri populare limitate în timp, cât sunt performanțe sportive de excepție: Hagi, Nadia, Halep mai nou. Energiile negative sunt acumulări de durată și se degajă în special când este vorba de politicieni. Mai toți președinții de după `90 au fost astfel de exemple. Liviu Dragnea intră cu succes în această galerie, a personajelor care reușesc să stârnească populației sentimente, dar mai ales resentimente. Liviu Dragnea a trecut însă limita suportabilului și a devenit un personaj toxic pentru societate. Ce îl recomandă pentru această etichetă?
- Autoritarismul cu care-și conduce partidul, epurările pe care le face în jurul său pentru a-și păstra neatins scaunul de Daddy;
- Mârșăvia cu care și-a decapitat premierii impuși tot de el, dar care nu au făcut sluj;
- Aroganța cu care tratează instituțiile statului intrate în conflict cu el, opozanții politici, media;
- Șmechereala cu care își etalează modestia de bugetar, având în spate o avere impresionantă, greu de justificat;
- Samavolnicia de a ascunde propriul interes de a scăpa de pușcărie în pachetul de modificări ale legii penale, cele mai multe cu siguranță necesare. Asta a început cu Ordonanța 13 și continuă și acum;
- Parșivenia cu care instigă societatea pe tema căsătoriei tradiționale, invocând valori ale familiei de care el personal s-a depărtat demult;
- Contaminarea cu cultul personalității, ajungând la demonstrații nord-coreene prin reconfirmarea sa ca președinte de partid prin ovații.
Suma de atribute de mai sus a fost înregistrată aproape cinematografic în secvența ieșirii din sala de ședință de la Parlament (episodul cu busculada): El, suveran, sfidător ca un pașă, aproape că levitează prin cordonul de deputați PSD trimiși în roluri de gărzi imperiale.
Dezbaterea pornită de populația activă, plătitoare de taxe și impozite, nu mai este dacă acest conducător ales este toxic sau nu, ci cum scapă de el. Aici cred că greșit se canalizează așteptări și speranțe către Justiție. Justiția operează cu evidențe, cu dovezi, cu probe. Autoritarismul, mârșăvia, aroganța, parșivenia nu sunt delicte penale ca să poată fi amendate de un tribunal. Toate acestea sunt însă mult mai grave decât abuzul în serviciu cu două femei angajate la stat și trimise să presteze la partid. Deci, nu prin condamnare trebuie eliminat Dragnea. E ca și cum la o toxinfecție ai interveni chirurgical. Or, calea naturală este stimularea anticorpilor să elimine toxinfecția din organism, nu bisturiul.
Justiția este supusă în această perioadă la o presiune extremă, nemeritată, să valideze sentințele străzii. Nu ea, ca organ al societății, poate rezolva problema unui conducător periculos. Societatea, prin instrumentul democratic al votului, poate și e nevoie să o facă. Sigur, acest prilej este abia peste doi ani, dar asta nu poate fi decât o lecție la atitudinea de tip ”Mă piș pe el de vot!”. Strada nu poate cere Justiției să facă ce n-a făcut ea acum doi ani. Ce mai poate face astăzi strada este să țină presiune constantă pe modificările excesive, dedicate ale Codului Penal într-o perioadă în care pare că Dragnea, ca un animal rănit și disperat, nu va avea nicio reținere să ”zdrobească” (termen folosit de el însuși) pe oricine și orice pentru a-și scăpa pielea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
dar oare discursul lui nu este o îndemnare la nesupunere civică și suspendare a constitutiei....adicătelea nitel penal....poate chiar o incercare de lovitura de stat!
Daca unui elev I ai spus cretinule l ai pierdut pentru educatie.Daca unui om ii spui cretinule ai ratat sansa sa l mai atragi cu tine de partea buna a vietii,Asta e drama actuala, nu s a inteles ca toleranta si comunicarea fac mai mult decat o suta de proteste sau revolutii.Ori cineva nu vrea sa se rezolve ori desteptii nostri,de la care se asteapta rezolvarea ,sunt ori prea "prosti "sa inteleaga asta,ori prea rai ,pentru a o aplica.
S a trecut iarasi la,aroganta, ura,minciuna ,dezinformare,manipulare ca acum zece ani si ce a iesit se vede si n a fost bine.
În prezent, România nu-și mai permite să mai suporte un ceaușism ciocoiesc de tip Dragnea. Nicolae Ceaușescu era un isteț limitat de "origine sănătoasă", care credea în ceva și încerca să facă ceva "pentru țară". Liviu Dragnea nu crede în nimic în afară de propria putere și putere de influență. De economie îl doare în cot, se crede mai isteț ca toată lumea, deși ce face el - să se împrumute ca să plătească salarii și pensii de stat - poate face orice prost iresponsabil. Tot ce-l interesează pe acest individ este să-și extindă și să-și conserve imperiul lui personal.
In ce mă privește, nu reușesc să scap de senzația că eu sunt statul paralel.
Deși nu mă obligă nimeni, recunosc cinstit că trag ca boul în jug de dimineață până seara la un loc de muncă nici bun, nici rău. Adică suficient de bun cât să mă ajute să supraviețuiesc oarecum decent dar destul de apăsător cât să mă stoarcă de vlagă. Timp pentru familie și pentru mine însumi am din ce în ce mai puțin în contrapondere cu timpul pe care-l pierd prin clinici. Aș paria că e o situație comună pentru mulți, mulți alții așa că o să-mi spuneți că bat câmpii, nu interesează pe nimeni trăirile mele personale.
Atâta doar că deși viețuiesc în acest mod simt, totuși, acut că eu sunt statul paralel. Nu singur, cu mulți alții care trăiesc ca și mine, muncind cinstit și hrănind, din contribuțiile noastre, acel stat ne-paralel, statul lui Dragnea și al paraziților ticăloși care-l secondează. Eu, voi, abia târându-ne prin viață, ei prosperând și depărtându-se necontenit de realitatea noastră, cei care-i hrănim.
Ceea ce lipsește acestei colonii de paraziți este simțul măsurii. Într-un sistem natural în care eu, statul paralel, sunt gazda, interesul lor firesc este nu să mă „zdrobească” ci să mă mențină într-o condiție de suficientă bunăstare cât să le asigure lor supraviețuirea. Când spun bunăstare nu mă refer numai la câți bani am în buzunar ci, mai ales, la cât de liniștit îmi e somnul. Și spunând „supraviețuire” puteți ajusta semnificația la ceea ce însemnă acest lucru pentru ei. Altminteri nu e surprinzător că nu-i duce capul la un astfel de raționament.
Pe de altă parte, e de-a dreptul siderant și, în aceeași măsură, relevant că adunătură manifestă o asemena solidaritate în ticăloșii. Nu-i greu să ne dăm seama de ce. Întâi că așa le e natura apoi pentru că perspectiva de orizont cu gratii care e aproape palpabilă pentru Dragnea este una mai mult decât probabilă și pentru ei.
Și de-aia...
Avem la dispoziție demonstrații și greve. O grevă a procurorilor și judecătorilor ar fi cât se poate de oportună!