Tu știi ce „scrie” în realitate pe cardul tău de sănătate? Fiecare asigurat trebuie să primească anual decontul serviciilor medicale care i-au fost înregistrate pe card

(Foto: Guliver / Getty Images)

Fraudele din sănătate sunt mai mari decât în alte domenii. O spun procurorii, o spun medicii, o spun ONG-urile. O spunem noi toți, de ani de zile. Dar, probabil, nu va reuși nimeni, niciodată, să stabilească exact cât s-a furat din sistemul de sănătate în toți acești ani în care bugetul a crescut, fără însă să se reflecte în calitatea serviciilor, a dotărilor sau în nivelul salariilor acordate cadrelor medicale.

Începând de la Colectiv și apoi de la dezvăluirile presei privind cazul HexiPharma am început să devenim mai atenți la ce se întâmplă în sănătate, am început să înțelegem că dimensiunea corupției din sistem e uriașă și că ne afectează pe fiecare dintre noi.

Dar de ce se fură așa de mult în sănătate?

Pentru că e ușor să o faci dacă ești din interior. Pentru că e un sistem închis, greu de pătruns, de cunoscut și de înțeles. Pentru că totul este opac, netransparent, hiperbirocratizat și aproape imposibil de deslușit de cineva din afara sistemului. Și, mai ales, pentru că orice tentativă de transparentizare a fost îngropată în programe informatice de zeci de milioane, concepute special pentru a fi ușor de manipulat după cum o cer interesele unor grupuri și nicidecum pentru a asigura trasabilitatea banilor și controlul facil al cheltuielilor.

Dar să o luăm pe rând:

Licitațiile publice, despre care adesea se spune că sunt trucate sau aranjate. Cum e posibil atâta vreme cât aceste licitații se fac într-un sistem transparent, SEAP?

Aici avem exemplul investițiilor aprobate de Consilul General al Bucureștiului în toamna anului trecut, pentru cele 19 spitale pe care le are în administrare, atunci când noi, la Dăruiește Viață, am descoperit prețuri umflate și de 1000 de ori, iar Primăria, în urma presiunii publice, a recunoscut o așa-zisă eroare materială de peste 5 milioane de euro.

Ce s-ar fi întâmplat dacă acele valori nu erau descoperite? Ele primeau aprobarea Consiliului General și deveneau astfel valori de referință în anunțul licitației ce urma să fie postat pe SEAP. Și erau valori de referință pentru care conducerea spitalelor nu mai avea nicio responsabilitate, nu-i așa? Pentru că fuseseră aprobate în Consiliul General, deci în forul superior.

Valoarea de referință într-o licitație este cheia acelei licitații, pentru că valoarea de atribuire a contractului va fi apropiată de această valoare de referință.

Am urmărit și o altă licitație publică, lansată de Spitalul Universitar București, în mai anul trecut, pentru construirea unui centru de radioterapie. Valoarea de referință a acelui anunț era, după părerea noastră, de cel puțin 2 ori mai mare decât valoarea pieței. Din fericire, licitația a fost anulată... dar o așteptăm din nou.

Am văzut însă în cazurile Malaxa, Obregia și altele prezentate de presă că licitațiile trucate sau aranjate nu sunt excepții sau accidente. Acest lucru este posibil pentru că nimeni, până acum, niciun guvern, nu a vrut sau nu a reușit să implementeze standarde de cost în domeniul investițiilor din sănătate, care să limiteze la maximum posibilitățile de fraudă. Nu e nevoie să inventăm roata, trebuie doar să ne uităm cum fac cei din alte țări pentru a nu avea corupția pe care o avem noi în sistem.

Medicamentele și serviciile medicale decontate abuziv sau ilegal de Casa Națională de Sănătate, casă care ar trebui să reprezinte interesele asiguraților în raport cu furnizorii de medicamente și servicii medicale, dar care, așa cum am văzut de-a lungul anilor și mai ales în ultima săptămână, este cea care a girat adevărate rețele criminale.

Ne amintim de rețeaua rețetelor false din domeniul oncologic (celebrul caz Vonica), de rețeaua Sgîrcitu de la Casa de Sănătate Brăila, de acuzațiile aduse foștilor sefi ai CNAS și exemplele pot continua.

Dar cum e posibil să se fure medicamente și să se deconteze servicii medicale fictive, în condițiile în care există cardul național de sănătate? Păi tocmai în acest card stă secretul, în modul în care a fost conceput și implementat.

Ce faceți când mergeți la spital? Vi se cere cardul și codul PIN și, evident, le dați fără ezitare... Recuperați cardul mai târziu sau la externare. Nu, asta nu înseamnă că toți medicii sunt corupți sau că în toate spitalele se întâmplă lucruri necurate, înseamnă doar că sistemul a fost conceput astfel încât celor care sunt tentați să fure să le fie ușor să o facă.

Niciunul dintre noi nu știm ce se întâmplă cu cardul nostru de sănătate atunci când îl lăsăm la spital, la medicul de familie sau îl dăm firmei care prestează servicii medicale la domiciliu. Nu știm ce servicii sau medicamente sunt înregistrate în numele nostru.

Anul trecut, Rise Project a prezentat cazul Alexandrei, o tânără care suferă încă din copilărie de o boala autoimună, pentru care primește un tratament decontat de CNAS. Când tânăra a solicitat casei de sănătate un extras al serviciilor medicale de care a beneficiat a aflat că pe numele ei, fără să știe, au fost decontate, alături de medicamentul pentru tratamentul propriu, numeroase alte medicamente pentru boli de care nu suferă, precum hepatită, diabet, HIV, afecțiuni psihice etc.

Acest caz, alături de dezvăluirile făcute săptămâna trecută de DNA, ne creează convingerea și temerea că frauda prin decontări de costuri fictive, fie pentru tratamente și servicii medicale, fie pentru îngrijiri la domiciliu, este mult mai profundă decât se bănuiește în momentul de față.

Poate fi oprit furtul? Sau, și mai bine, îl putem preveni?

Asociația Dăruiește Viață a găsit soluția și a solicitat Casei Naționale de Sănătate implementarea acesteia până la finalul anului 2017:

„Cerem Casei Naționale de Sănătate să implementeze cât mai rapid raportarea anuală a serviciilor medicale prestate asiguraților, astfel încât, la începutul anului 2018, fiecare asigurat să primească decontul serviciilor medicale de care a beneficiat în anul 2017.”

Această cerere se bazează pe legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care prevede între altele și dreptul fiecărui asigurat de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale (art. 234).

În prezent, acest drept este doar unul formal, dar o dată ce se va concretiza într-o raportare detaliată a serviciilor medicale, expediată fiecărui asigurat, va deveni o cheie de control al cheltuielilor gestionate de CNAS și o metodă de a preveni tentativele de fraudare a sistemului.

Va răspunde CNAS prompt acestei solicitări? Va implementa rapid această metodă simplă care va transparentiza sistemul și va descuraja furtul și abuzul? Răspunsul la aceste întrebări depinde foarte mult de cât de independentă de grupurile de interese este actuala conducere interimară a Casei Naționale de Sănătate. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp