TVA de 5% în turism – o măsură pe cât de populistă, pe atât de ineficientă

Foto: Inquam Photos / Mircea Manol

Guvernul a sărit zilele trecute în ajutorul turismului românesc. Cum? Cum știe el mai bine să o facă: prin reduceri populiste de taxe și anume reducerea cotei de TVA de la 9% la 5%. O măsură binevenită la prima vedere, dar cât de poate de păguboasă pentru cei mai mulți dintre noi la o analiză mai atentă. 

Oficial, scăderea cotei de TVA la serviciile turistice înseamnă că un turist, la cazare, va plăti mai puțin. Fix cu 4 procente. De exemplu: ne ducem la Sibiu pentru două nopți la un apartament de 3 stele din centru unde acum am plăti 380 de lei. De luna viitoare, teoretic, ar trebui să plătim aproximativ 365 de lei.

Dacă ne mutăm la Mamaia și mai adăugăm un zero în coada valorii de mai sus, câștigul teoretic ar trebui să fie de 150 de lei. Pe scurt, la fiecare sută de lei, am face economie de 4 lei. Scăderea TVA-lui în turism este un inutil balon de săpun din cel puțin patru puncte de vedere:

Relația cu celelalte costuri

Bun, am făcut economie de 15 lei pentru plimbarea la Sibiu, dar în ultimul an prețul carburantului (mai țineți minte scoaterea electorală a accizei, nu?) a crescut cu 30%. Sigur, veți spune că prețul barilului aproape s-a dublat în ultimii doi ani, dar, totuși, este cu 30% mai mic decât în 2014, iar în 2014 litrul de benzină la pompă era mai ieftin decât azi. Creșterea prețului la alimente, gaze și electricitate influențează și ele prețul pachetului turistic. Mai mult de atât, dinamica forței de muncă în turism s-a schimbat radical în ultimii trei ani, astfel că în acest moment este sectorul cu cel mai mare deficit de personal. Ce a însemnat asta? În primul rând creșterea salariilor din acest sector. 

Toate acestea au dus la o creștere statistică brută a tarifului pachetului turistic intern, per global cu vreo 15%, dacă nu mai bine. În unele situații această creștere nu a fost vizibilă pentru că proprietarii de unități de cazare fie au reușit să eficientizeze afacerea, fie, pur și simplu și-au diminuat marja de profit, dar în cele mai multe dintre situații creșterea este vizibilă. Ca și la carburant, de exemplu, creșterea tarifelor în turism se face în tranșe mici, multianuale, astfel încât, per ansamblu, majorările nu sunt foarte vizibile. 

Așadar, din perspectiva aceste relații nu avem o scădere reală a costurilor, ci, mai degrabă, o încercare de a tempera creșterea.

Scăderea TVA în turism NU va încuraja creșterea numărului de turiști străini în România.

În momentul în care exportăm, înseamnă, la nivel macroeconomic, că facem afaceri adevărate. Aducem bani în țară. O regulă ce se învață la grupa mică la grădinița de economie. Deci, în momentul în care luăm o măsură, de orice natură, în sectorul turismului, aici trebuie să țintim: cum să aducem străini și cum să ii convingem să își golească buzunarele, degrabă si cu bucurie în România. Cum vă imaginați că o scădere de 1,5% (ponderea cazării într-un circuit turistic este undeva între 30 si 35%) din valoarea unui pachet turistic ar impulsiona acest demers?

Acum serios, când plecați în vacanță în Turcia, cu ce corelați prețul plătit? Cu calitatea, nu? Toți am plăti un pic mai mult pentru servicii mai bune. Este și firesc. La fel procedează și turistul german, de exemplu. Ar plăti mai mulți euro pentru o vacanță în România, dacă ar avea garanția unui standard calitativ mai bun. Faptul că sejurul s-a ieftinit cu 4% este absolut irelevant în economia unui pachet turistic dacă corelăm cu elementele de la punctul 1. Putem să avem o scădere și de 25% atâta timp cât noi ne ducem la târgul de la Berlin cu imagini din anii ’90 și cu cuvinte scrise greșit în limba germană și atâta timp cât în continuare prestarea de servicii turistice în România se face în continuare și după ureche și la negru în foarte multe situații. Din moment ce credibilitatea noastră este foarte mică pe piețele externe, faptul că suntem și ieftini, nu prea ajută, din contră confirmă faptul că suntem proști. 

Scăderea TVA-ului nu rezolvă niciuna dintre problemele turismului românesc

Până unde ne vom duce în jos cu taxele? Să presupunem că la bietul turism nu mai plătim TVA. Încă o reducere de la 5% la 0%. Grozav, nu? Nu. Total anapoda. Din nou, dacă corelăm acest fapt cu cele de la punctele anterioare constatăm, de fapt, că tratăm în permanență efectele unei boli fără să ne preocupăm de cauze. Ar mai fi o temperare a creșterii pentru o perioada și cu asta basta. Nu se va întâmpla nimic spectaculos.

Un alt aspect legat de scăderea TVA-ului este dat de incompetența și incapacitatea multor jucători din industrie de a gestiona așa cum trebuie afacerile în turism. S-a diminuat într-o primă etapă TVA-ul la 9%, iar cei implicați în industrie au promis că vor ridica turismul românesc pe cele mai înalte culmi, că ieftinirea serviciilor va umple hotelurile de turiști. Am văzut bine că nu a fost așa. Creșterea circulației turistice nu a avut nicio legătură cu scăderea TVA-ului, ci cu contextele politico-economice din ultimii ani. Pentru că turismul în continuare nu merge bine, evident, apăsătoarea taxă pe valoare adăugată de 9% este frâna care oprește industria să își ia zborul. În regulă, se va proceda la încă o scădere. De data asta, în sfârșit, turismul românesc va performa?

S-a suprapus gratuit o scădere de taxe pe o subvenție.

Cu câteva luni în urmă, Guvernul a oferit truditorilor bugetari o binemeritată recompensă: voucherele de vacanță - 1400 de lei pentru a petrece câteva zile oriunde pe teritoriul României. O măsură bună, una peste alta.

Scăderea actuală a TVA-ului, ca și voucherele de vacanță, ar putea în cel mai fericit caz să impulsioneze circulația turistică în România. Circulația turistică internă este bună din două motive: sume de bani nu mai pleacă din țară, unele zone încep să se dezvolte. Reversul medaliei, în schimb, este destul de sinistru: crește gradul de ocupare în locuri absolut nefericite din punct de vedere turistic precum Rânca ori Moeciu și creșterea presiunii pe gradul de ocupare, presiune care la rândul ei generează, românește două pagube: acceptarea unor condiții îndoielnice de cazare, mult sub standarde – că, deh, voucherele trebuie cheltuite, și creșterea artificială a tarifelor pe anumite segmente. Așadar, voucherele au crescut tarifele de cazare, iar diminuarea TVA-ului încearcă să le scadă. Cu alte cuvinte statul a pierdut de două ori.

Una peste alta scădem TVA-ul într-un sector în care nu era neapărat nevoie, adică scădem încasările bugetare absolut gratuit, în condițiile în care staul român, numai luna aceasta s-a împrumutat pe piețele externe de 2,7 miliarde de euro.

În concluzie

Reducerea TVA-ului e de data asta fără sens. Nici nu direcționează bugete în zonele unde chiar ar fi necesare, nici nu scoate acea mare parte a turismului la negru la lumină, nici nu determină creșterea calității serviciilor hoteliere și nici măcar nu va ieftini pachetul turistic în termeni reali.

În momentul de față nu scăderea TVA-ului era imperios necesară. Necesar este updatarea cadrului legislativ foarte învechit al turismului românesc și definirea unei strategii de promovare adecvată pentru a ieși, în cele din urmă, și noi în lume. Și da, pentru toate astea este nevoie de bani, mare nevoie.

Mi s-ar fi părut o idee buna ca TVA să rămână 9% în turism, dar un echivalent de 4% din încasările de pe urma acestui TVA, de exemplu, să fie direcționat în zonele de organizare, de promovare și de management turistic, către proiectele locale care pot dovedi continuitate și fiabilitate, către curățarea și sistematizarea, începând de la cadrul legislativ, a unor erori precum Rânca ori Moeciu; acestea sunt zonele unde este cea mai mare nevoie de bani. Bineînțeles, pentru acest lucru este nevoie de un Minister al Turismului și implicit de un ministru, lucruri pe care în acest moment România le are doar pe ștatele de plată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp