Uneori clienții au impresia că angajații teraselor sunt de fapt sclavii lor, dar și ei acceptă umilințe doar pentru că primesc bacșișuri grase
Litoralul românesc trăiește intens maximum 40 de zile pe an. De la jumătatea lunii iulie până la finalul lunii august, toată România se mută la mare. O gură de oxigen pentru toți cei care au afaceri pe litoral și un moment ca anumiți turiști să se dea în spectacol în fața unor tineri care lucrează la terase și restaurante. Am stat de vorbă cu manageri de terase și restaurante, ospătari, barmani și bucătari pentru a întelege de ce și cum se transformă în neoameni turiștii care ajung pe litoral.
„Vreau masa mea pe malul mării! Să curgă șampaniile până cănd vă spun eu STOP”
Nordul litoralului atrage sute de turiști care înțeleg să-și etaleze veniturile atragând atenția în fel și chip. Din punctul de vedere al celor care îi servesc, acești turiști consideră că lumea le aparține și că ospătarii sunt „sclavii lor”. Roabe pline cu sticle de șampanie, mese de plastic importate din China, dar ticsite cu băutură scumpă și neapărat frapieră plină cu cuburi de gheață în care bagă mâna plină de nisip să se spele. Un tablou grotesc care, din păcate, a devenit o modă printre anumiți turiști înstăriți.
Foto: Funky Travel
„Îți vezi interesul chiar dacă îți dau lacrimile! Nici nu vreau să-ți spun câte palme mi-am luat pe fund…că da eu te plătesc și tu să nu spui nimic. Cei 500-600 de lei pe care îi câștigi de la o astfel de masă aduc cu ei tot atâta scârbă”. Sunt cuvintele Ioanei care lucrează la un club cu zonă de plajă din nordul stațiunii Mamaia. Are 26 de ani, este studentă și muncește pentru a-și cumpăra o mașină în septembrie.
Da! Cam 5000-6000 de euro îi rămân după aproape două luni de muncă. Încerc să înțeleg de ce acceptă să treacă prin aceste situații, de ce nu-și caută un job mai ales ca în România găsești mii de locuri de muncă disponibile, dar îmi dau seama că este atrasă de ușurința cu care câștigă banii. „Accept nesimțirea pentru bani”, imi explică ea.
Foto: Funky Travel
„Toată ziua mi se spune Auzi, deși eu le spun că mă cheamă Andrei atunci când le duc meniurile”
Andrei lucrează ca ospătar de mai bine de zece ani la o terasă din centrul stațiunii Mamaia, în zona Cazino. Este originar din Buzău și încă din perioada liceului a înțeles că litoralul îi poate aduce în 40 de zile un venit egal cu șase luni de muncă la bordul unei nave de croazieră. Încearcă să nu-și jignească clienții pentru că știe că ei sunt sursa lui de venit și nu salariul pe care îl primește lunar (aprox. 2000 de lei). „Românii cred că lasă cel mai mare bacșiș. Rar ai să vezi note de plată unde nu găsești cel puțin 10% în plus. Dar tot românii sunt și cei mai nesimțiți. Li se pare că dacă îți dau acești bani trebuie să te comporți ca un sclav”, mărturisește Andrei. Andrei se recomandă atunci când ajunge la masă pentru a încerca să lege o prietenie cu clienții. Râde mult, le spune turiștilor cât durează până le va aduce mâncarea, le recomandă produse. Ce se întâmplă însă când lucrurile nu merg linie (jargon folosit în alimentația publică și care descrie traseul parcurs de o comandă de la preluare până la servirea propriu zisă) „Parcă oamenii se transformă în momentul în care comanda întârzie. Oricât aș încerca eu să le explic că mai durează zece minute, Andrei se transformă în Auzi, încep amenințările că sunăm la OPC, iar toată terasa se transformă într-un maidan plin de înjurături”.
Cum se vede această luptă clienți/angajați din punctul de vedere al managerului?
Florian conduce una dintre cele mai noi afaceri de pe litoral. A deschis o terasa cu specific pescaresc și o plajă între Mamaia Nord și Năvodari. Are peste zece ani de experiență în alimentația publică și l-am rugat să-mi explice de ce există acest război între ospătari și clienți.
„Clienţii nu ştiu să comunice cu partea de resurse umane, au impresia că ospătarii, barmanii sunt un bun personal şi se manifestă ca atare”, îmi spune Florian. Există însă și o categorie aparte de angajați. Se ghidează după o regulă clară : „are balta pește și litoralul turiști”.
Articol preluat de pe funkytravel.ro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Politicul face legea. Politic slab = lege proasta = inaplicabilitate.
Politicul face si desface sisteme si mecanisme de urmarire si aplicare a legii. De asemeni, fiind subjugate politic acestea nu merg. Politicul este adanc implicat economic (in loc sa fie interzis sa fi si politician si afacerist). Toate astea au dus si duc la patroni care in primul rand permit cele ce se intampla (daca nu ar permite patronul mutarea mesei pe plaja, indiferent cat plateste, clientul nu ar avea masa pe plaja), si in al doilea rand duc la patroni care angajaza "sclavi", dupa cum ii numea ministrul de interne italian. Ospatari de mana a 3-a care nu stiu si nu vor sa aiba coloana si devin "curve" (a se citi, le-o trag unii pe bani). Multi patroni pe litoral sunt implicati politic. Multi sunt iei insisi curve, lasa diversi din politic sa le-o traga pe bani.
Nu in ultimul rand tot ce se intampla are si radacini educationale si asta este iar cauzata de politic... Dar aici intram intr-o bucla, pentru ca educatia e la pamant din cauza politicului si politicul e la pamant din cauza educatiei (politicienii nu au educatia necesara job-ului lor). Aici avem cu totii o vina. Practic foarte multi au ales sa nu se implice in politic, pana la a nu merge la vot si asta din pacate are efectele pe care le vedem astazi. Mai sunt altii, are au ales sa nu foloseasca serviciile litoralului romanesc, dar judecand drept, si asta e gresit, pentru ca exemplul dat are si el un mic rol educativ, adica ar fi putut contribui la un comportament putin mai responsabil.
Or sa spuna unii ca afaceristii de pe litoral nu au de ales, pentru ca nu ar supravietui, nu isi permit sa piarda clienti. Nu sunt de acord cu asta, sunt si locuri unde vin doar oameni civilizati, adica se poate.
Solutia? Cred eu ca este educatia. Sa ne educam copii sa nu fie curve. Sa ne educam copii sa inteleaga ca ne implicarea politica nu este o optiune. Sa ne educam pe noi sa nu mai fim nepasatori la lucrurile din jurul nostru.